duminică, 18 august 2013

Respect în trafic

Știți sloganul hipsterobiciclist, urlat mereu împotriva șoferilor, acești mereu nesimțiți ai traficului urban.
Na, mereu încerc să am respect în trafic. Chiar și azi când dispoziția mea nu era una chiar bună și-mi doream să mă calce unul pe bătături.
Ajung în intersecția Rennes cu Școala de Înot, semnalizez dreapta și încetinesc prudent. Prudența, mama înțelepciunii fiindcă din dreapta trece în viteză un biciclist, pe trecerea de pietoni. Pedala fără grijă, fără să se uite în stânga-dreapta, fără să țină mâinile pe ghidon. Frânez și îi zâmbesc. Respect în trafic. Indiferent că în gândul meu îmi doream puternic să-i cadă lanțul și să-și julească coatele. Pe Codul Rutier, binențeles.
Fac dreapta pe Școala de Înot și după 10 metri mă opresc. Din câteva mașini parcate se descarcă niște biciclete, cred că urmează să înceapă vreun concurs. Câteva biciclete sunt întinse pe carosabil iar concurenții stau de vorbă exact în mijlocul străzii. Unul bea apă, altul explică ceva, altul râde, nu par să fie deranjați că au blocat strada. Zâmbesc și nu claxonez. Aștept răbdător să mă observe cineva. Respect în trafic. Indiferent că în gândul meu îmi doream ceva legat de mamele lor. Să le fi dat o educație, de exemplu. Într-un final se îndură de mine, eliberează carosabilul și trec.
Fac stânga pe Olahus, cam în dreptul intersecții cu Goga îmi apar vreo 8-10 bicicliști, toți pe sensul meu. Pedalau liniștiți, netulburați. Liniștit și netulburat opresc preventiv ca nu cumva vreunul dintre ei să-mi aterizeze pe parbriz. Respect în trafic. Indiferent că în gândul meu un parbriz spart și plin de sânge nu este o problemă. Am casco. Mă observă în ultimul moment și mă ocolesc. Privirea lor plină de ură mă face să schițez un zâmbet vinovat. În gândul meu recunosc că sunt vinovat. Am tot amânat să ajung în service cu mașina să rezolv problema portierelor care se deschid greu. Altfel mă simțeam dacă reușeam să deschid brusc portiera când treceau pe lângă mine.
După vreo oră ajung acasă. Din colțul străzii observ două biciclete rezemate de ușa garajului meu și doi hipsteri stând de vorbă lângă ele. Opresc în intersecție. Respect în trafic. Respect semnul STOP, în timp ce acționez butonul telecomandei de la garaj. Prea puțin mă mai interesează vociferările lor în timp ce-mi bag mașina în garaj. Garajul meu nu-i în trafic, ciocu' mic și marș de aici!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă