marți, 8 mai 2012

Cum stă baschetul în România?

Renunțarea la regula cu prezența unui jucător român, obligatoriu pe toată durata partidei, a inflamat lumea baschetului. Pe deoparte jucătorii autohtoni împreună cu suporterii acuza Federația Română de Baschet, pe de altă parte conducătorii de cluburi care susțin această decizie.
Este o decizie corectă? Va îngropa baschetul românesc? Marea majoritate spune că da.
Eu spun că nu. Hotărârea de ieri a reparat proasta decizie de a obliga cluburile să joace în permanență cu un român. A fost o prostie. S-a vrut ridicarea jucătorilor autohtoni în condițiile în care aceștia erau prea puțini. În loc de performanță am asistat la pretenții salariale care nu justificau valoarea. Nu asta era soluția. Soluția era reducerea numărului de echipe din divizia A și obligarea lor de a avea și o echipă de Under 19 de început. După un an să le oblige să joace un sfert, două, cu un junior în teren. În trei-patru ani se putea ajunge până la a juca un meci întreg cu un junior, iar cluburile să aibă mai multe echipe Under. Așa se formau jucători și se putea aplica regula chiar cu doi români pe parchet. 
Azi avem situația în care jucătorii buni sunt la final de carieră, mediocrii vor salarii mari iar netalentații freacă banca. Azi avem situația în care jucători amenință că nu mai merg la Națională, de parcă am pierde ceva. Uită că eram ciuca bătăilor cu ei pe teren? 
Ne place sau nu, e momentul să schimbăm sângele. Nu mai avem resurse pentru Națională. Naturalizarea străinilor care joacă în România, pe lângă că este greoaie dpdv legislativ, nu-și are rostul. Majoritatea străinilor care joacă de minim doi-trei ani în România sunt destul de bătrâni. Naturalizarea unor străini care nici măcar nu au călcat prin România(așa cum vrea Tocală) nu este de loc posibilă. Soluția este o investiție în centre de juniori autohtone, în școlirea antrenorilor pentru ei, obligarea cluburilor de a avea echipe de Under și de ce nu importarea modelului francez: atragerea de juniori străini care pot fi mai ușor naturalizați(pot juca pentru naționalele Under chiar dacă nu au cetățenia, urmând ca aceasta să poată fi acordată mult mai ușor-discuția e mai complexă, așa că nu vă plictisesc cu ea). 
Nu vreau să înțelegeți greșit, nu sunt un fan al jucătorilor străini în dauna celor români, dar avem o problemă: nu mai sunt resurse. Mă corectez: nu mai vedem resurse. Ele există, sunt convins, dar în sistemul actual nu sunt interesate să iasă la iveală. Putem înfința sute de centre de juniori dar ar fi degeaba dacă nu avem antrenori capabili să-i dezvolte ca jucători. Putem face mii de grupe de juniori dar ar fi o pierdere de timp dacă nu le arătăm modele de urmat. 
E momentul de-o schimbare, nu de-o revoluție, nu de bocete, nu de țipete. Este nevoie de o altă abordare, de acceptare a realităților și de acceptare a unor soluții mai radicale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă