duminică, 5 februarie 2012

Vremuri de criză

Criza a lovit pe toată lumea. Poate să zică oricine ce vrea, dar Criza n-a ținut cont de sex, vârstă, cont bancar sau meserie. Toți ne-am lovit de ea. Mai mult sau mai puțin, dar ne-am lovit și ne-a afectat buzunarul. E drept, că la un miliardar, o pierdere de una-două sute de milioane e ceva, iar la un amărât cu un salar minim sau o pensie mică pierderea a zece-douăzeci-sute de lei e altceva. Dar criza a lovit pe toată lumea.

În 2009 îmi venea să-mi plâng de milă. Blestemam ziua în care m-am băgat în afaceri. Blestemam ziua în care am hotărât să continui în asigurări. Mai aveam o rezervă, dar aia era un fel de pensie a mea. Aveam de ales între a o mânca si-a o bea sau a strânge din buci. Am strâns din buci, am tăiat cheltuieli care până atunci nici nu intrau în discuție. Am fost mai atent la ce cumpăr și-am început să cumpăr doar cât consum și să renunț la ideea "nu că trăbe, ca să fie". Am renunțat la vacanțe în Rimini sau Hurghada și mi-am mutat curu' cinci zile pe an pe plajele bulgărești. Am căutat mereu soluții să-mi scad cheltuielile, de la mersul mai puțin cu mașina până la  forțarea operatorului de telefonie mobilă să-mi scadă prețul abonamentului. Am evitat în perioada asta să-mi satisfac niște fițe și m-am rezumat strict la nevoi. Am investit doar în ceea ce-mi producea bani și-am șters din listă lucruri care-mi mâncau banii. Am aflat că nu are cine să mă ajute, că nu mă plânge nimeni și că unica soluție o găsesc în mine. Am înțeles că n-am ce să cer dacă nu am ce oferi și că nu pot cere dacă nu pot plăti. Am învățat că întradevăr n-ai cum să faci mămăligă fără făină și că făina trebuie să o cumperi nu să o aștepți de la ajutoarele din UE. Am învățat să nu dau bani cerșetorilor fără să-mi spele parbrizul și că bugetarul e angajatul meu, nu invers. Am învățat că ăla care se plânge mai puțin e mai folositor și trebuie sprijinit decât ăla care plânge în hohote și-așteaptă un bulan la 6 din 49 dar n-ar da la sapă nici dacă ar muri de foame. Am învățat că în viață trebuie să-ți calci în picioare interesul tocmai ca să ți-l poți pune în aplicare. Am preferat să fiu forțat să-mi fie bine decât să fiu amăgit de-un lins pe frunte cu un "bravo mamă, ești deștept, vedem după aia dacă ne iasă". Am preferat să-mi pun singur patru cuburi de gheață în whiskey decât să bag sticla în frigiderul nebăgat în priză.
Am avut aceleași greutăți. Le-am înfruntat diferit. Azi eu stau în casă în timp ce tu în stradă aștepți.
Ce?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă