vineri, 13 ianuarie 2012

Ce fac cu banii mei


Am avut nefericirea să trebuiască să fiu operat de câteva ori. Tot din nefericire, unele dintre ele au fost făcute în spitale de stat pentru simplul motiv că în cele private nu se putea, deși eram dispus să plătesc oricât.

Spital de stat. Saloane de rahat puțind a boală, budă la comun și plină de excremente aflată în capătul coridorului. Asistente ceaușiste și infirmiere pline de importanță. Cearceafuri rupte, gândaci, mâncare la care nici nu m-am putut uita. Aparatură medicală de top. De topul anilor 60. Internat azi, propus pentru operație mâine. Ghinion. Mîine nu-i anestezist. Vedem poimâine, mai stai și-o freci pe aici, ce plm, că doar e pe banii statului, Nu mai contează că tot eu îi plătesc. Îi rog să mă lase acasă fiindcă mă îmbolnăvesc și mai rău. Surprinși, acceptă.  Poimâine: stai așa să vedem pe unde-i anestezistul, poate e liber pe dupăamiază. Într-un târziu mă taie. Mă anunță că cel puțin o săptămână mai trebuie să stau pe acolo. Îi ameninț că fac hepatită dacă a doua zi nu mă lasa acasa. Cu chiu, cu vai, îi conving.
În spitalul privat m-am internat, după o zi am fost operat, după alte două plecam acasă. Singur în rezervă, baie și budă doar pentru uzul meu în cameră, televizor, așternuturi impecabile, mâncare bună, curațenie de curățenie, aparatură de aparatură, asistente politicoase, mereu zâmbitoare și care mereu mă linișteau că totul e ok. Achitat preț corect, primit factură și chitanță. 
Azi am decis să plătesc cât mai puțin statului pentru sănătate. Voi încheia familiei mele o asigurare de sănătate privată. Scumpă, dar cel puțin știu că banii mei vor achita servicii corecte.
Pe banii mei vreau calitate. Banii mei nu vor mai susține prostia și susținătorii ei.
Vă doresc spitalizare plăcută.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă