Ce nu pricepe Antonescu

Antonescu nu a priceput că are nevoie de unguri indiferent de situaţie. S-a dus ca prostu-n curtea şcolii şi s-a zburlit la ei: "bă, ori acum, ori pa!". Kelemen i-a retezat-o scurt, fără prea multe explicaţii, că oricum Antonescu nu pricepea. Ponta, cu tema făcută de părinţii lui spirituali, a tras nişte limbi, s-a cărat după aia la ai lui şi le-a comunicat "bă, nu pupăm prea curând ciolanul!". Antonescu şi-a mai furat-o încă odată. Mda, previzibil.
Crinuţ, tu ca să faci cu Victoraş 50%+1 ai nevoie de unguri, de aia trebuia să te căciuleşti. Farmecul tău de trei lei nu impresionează focoasele unguroaice. Ca să le impresionezi ai nevoie de ceva ce-ţi lipseşte cu desăvârşire!
p.s.: Crinuţ, chiar dacă ai face 50%+1 fără unguri şi teoretic n-ai mai avea nevoie de ei, practica arată că tot trebuie să pupi ceva. Dar atunci nu o să mai fie un cur apetisant de unguroaică. În cel mai bun caz o să pupi şaua calului lui Atilla, dacă nu chiar.....

Reîntâlnire

Zilele acestea am dat de un vechi-vechi prieten pe Facebook. Nu ne-am mai văzut de o căruţă de ani, de la plecarea lui peste ocean. M-am bucurat enorm să mă reîntâlnesc, chiar şi virtual, cu el. Sper să mai apucăm să petrecem aşa cum petreceam noi pe vremuri: sâmbăta, cu multă-multă-multă bere şi muzică brit!
The Proclaimers - ''I'm gonna be'' (''500 miles'') :P

Asculta mai multe audio diverse

Bine te-am regăsit Luci!

Consumaţi alcool?

Geez, ce urăsc eu întrebarea asta pusă de medici. Nu ştiu niciodată exact ce trebuie să-i răspund. Beau dom'le, beau. Beau de obicei la sfârşit de săptămână când ies în oraş, în general sâmbetele. Pot duce fără să mă ameţesc o butelie de vin roşu sec. Sau vreo 4 halbe de caiprinha. Din când în când mă mai şi ameţesc. Sau mai trag ocazional câte o beţie. În cursul săptămânii beau rar. Un digestiv după vreo cină grea e medicament. Să zicem că doar în săptămâna anuală de concediu beau zilnic, dar lasa-mă şi pe mine să-mi priască concediul!
Deci: să spun NU ar fi o minciună, să spun RAR iar nu ar fi corect, că nu e nici rar(dar nici des). Nu pot spune DA, că doar nu beau zilnic şi nici nu pot spune că sunt un alcoolic. Şi-atunci ce dracu' să le răspund?
I-am răspuns unui medic la întrebare că beau ca un om normal. După care m-a închis cu întrebarea: "Cât bea un om normal?".
Btw, consumaţi alcool?

HotNews fail

Prima ştire

A doua ştire

Cum să-ţi fXţi norocul

Măritată, cu copil, amatoare de Hi5, accesezi un site de dating pe care te-ai logat cu adresa de email personală. Siteul îţi face o bucurie şi trimite invitaţii la toată lista ta de adrese de mail. Printre care şi-a lui bărbatu-tău. :D
Rugăminte: aşteptăm un mail de la tine cu confirmarea că ţi-ai luat omoru'! :D Eu am pariat că-l iei! :D

Înjeraşii

În mohorâta zi de duminică, în curtea bisericii gurene, aşezaţi pe o băncuţă şi cu un maldăr de chiştoace la picioare, Gogu cu Toader, aşteptau plictisiţi şi fumând conştincios mahoarce, terminarea interminabilei slujbe duminicale, ţinută cu sârg şi sadism de preotul local.
- Gogule, da' facem bine mă, să ne spovedim? întrebă Toader în timp ce încerca să-i iasă cerculeţele de fum perfecte.
Gogu nu mai apucă să-i răspundă fiindcă uşa bisericii se deschise brusc iar gurenii ieşeau valuri, încercând să scape cât mai repede din perimetrul creştin-ortodox, ca nu cumva popa să se răzgândească şi să reia slujba duminicală. În timp ce se călcau în picioare ca să iasă pe portiţa strâmtă a curţii bisericeşti, gurenii îşi făceau cruce cu limba în cerul gurii rugându-se să nu se prăbuşească clopotniţa având în vedere inedita prezenţă a celor doi faimoşi gureni la biserică. După ce creştinii părăsiră spaţiul de rugăciuni, alergând să se purifice spiritual cu câte o cinzeacă într-un alt loc ortodox drag gurenilor, în Vechea crâşmă a lu' Nilă, Gogu şi Toader intrară sfioşi în biserică. Toader, pătruns spiritual de acest moment, verifică cu o rangă cutia milei, ocazie cu care constată că gurenii nu-s nici pe departe nişte sfinţi având în vedere că în cutie nu găsise decât bancnote ieşite din uz şi foi de ziar tăiate la dimensiunea bancnotei de 10 lei.
Popa era în spatele altarului şi tocmai verifica calitatea vinului de la pomenirea de 40 de zile a lui Gheorghe, când Gogu bătu încetişor în uşa altarului:
- Coae, hai că am vint să discutăm ceva cu tine!
Popa înlemni fiindcă de câte ori îl vedea pe Gogu îşi aducea aminte cum pierduse în faţa lui la poker sutana, chitanţierul bisericesc şi banii de la 4 nunţi şi-o'nmormântare. Când îl văzu şi pe Toader intrând în altar cu o lumânare în colţul gurii, pe post de scobitoare, înţelese că cei doi aveau o problemă serioasă, care cerea să fie începută cu o aprofundare atentă a calităţii vinului adunat de pe la pomeni. Eliberă rapid trei vaze, de florile aduse de enoriaşe, le umplu cu vin şi după câteva toasturi în care erau pomeniţi morţii şi vii împreună cu toate neamurile lor în viaţă sau loc cu verdeaţă, îşi trase patrafirul galben-albastru pe cap şi îi întrebă:
- Bă, ce vreţi?
Gogu se cam codea să-i spuie aşa că o făcu Toader, cu gura plină de colivă şi bărbia murdară cu culorile bombonelelor N&M expirate de pe colivă:
- Noa' bă, geană la noi. Io cu Gogu am vrea să ne spovedim ca să ne spălăm de păcate.
Popa îşi şterse de pe faţă cei câţiva stropi de salivă amestecaţi cu grâu şi nucă, din coliva mestecată de Toader şi mestecând un colţ de colac muiat în vin, îi întrebă pe cei doi:
- Da' bă, după voi că care ar fi păcatele voastre, altele decât ălea pe care le ştim noi tot satu'?
Gogu îşi drese glasul, îşi aprinse o mahoarcă de la candelă şi în timp ce Toader priza nişte tămâie aprinsă din cădelniţă, începu spovedania:
- Coae, tu ştii prea bine că noi iubim crâşma cucurigeană mai mult decât căşile noastre. Şi ştii bine că de multe ori am fost părtinitori, ba cu Dică, ba cu tine, ba cu ăialalţi, ba cu omu' ăsta nou venit de-am zîs că ca ăsta n-o mai fo' pe la noi în comună. Am vrea să fim altfel. Aşa mai toleranţi, ca neşte înjeraşi, nu cum eram până acum. Capişi?
Popa gânditor îşi privi ceasul auriu Krolex de pe mână, constată că mai avea un sfert de oră până se închidea la loto şi în timp ce-şi completa biletele de şasedinpatruşnouă, puse ca semne de carte în Evanghelie, închise discret reportofonul din sutană, gândindu-se ce-or să se mai distreze cucurigenii desară în crâşmă, când or auzi ce slăbiciuni au Gogu şi Toader:
- Bă, să nu ziceţi că-s io rău, vă iert de păcate. Da' trăbe o săptămână de post negru, două de penitenţă şi-o donaţie consistentă la biserică. Şi prin post şi rugăciune o să ajungeţi buni ca pita caldă. Noa' şi-acum valea, că am treabă! îi concedie popa pe cei doi, în timp ce se gândea dacă să participe şi la extragerea "Noroc".
La ieşirea din biserică, în timp ce Toader îşi făcea sul calendarele, şutite din colţul lumânăresei, cu care urma să-şi tapeteze sopronul, Gogu aprinzându-şi chiştocul de mahoarcă concluzionă:
- Toadere, am făcut-o şi pe asta! Da' auzi, uită-te pe spate oţâră, ne-or apărut penele de înjeri?
- Şi tu acuma Gogule, ălea nu apar aşa iute!
-N'apăi Toadere, hi iute la omu' ăsta nou acasă să-i scriem cu vopsea pe gard "PLEACĂ!" şi-apăi dacă nu pleacă abia atunci ne apucăm de postit!

20.02

Să-mi pară rău sau nu?

am avut Am un client care de 3-4 ori pe an are nevoie de nişte asigurări pentru angajaţii lui. De fiecare dată era disperat, mă suna şi-mi spunea că are nevoie acum, la cel mai ieftin preţ posibil, banii în 2-3 zile, te rog Teo nu mă lăsa! De fiecare dată l-am servit prompt, indiferent de oră şi deşi nu era în categoria prieteni l-am păsuit şi cu banii, mai ales că nu era cine ştie ce sumă.
În dimineaţa asta mă sună disperat: acum, ieftin, banii după. OK, hai că te rezolv, dar avem o problemă, îi răspund eu. Pe loc dacă vrei, le pot face electronic şi le primeşti pe mail, dar ăstea-s mai scumpe, cam cu  9-10 lei sau îţi fac din acelea ieftine, de care ţi-am mai făcut până acum, doar că nu pot decât peste o oră maxim două, din motive pur tehnice.
Apăi nu mă Teo, las' că văz io cum fac, mi-a răspuns el după care mi-a închis telefonul.
Mă întreb acum dacă să-mi pară rău că l-am pierdut de client. Sau nu

Să vedem dacă şi mere amu!

După vreo 2 ore de aşteptat ca să-mi fac numărul de striptizzzzz în faţa asistentelor de vârsta a ......(nu-i frumos să spunem vârsta unor doamne!), am decis că renunţ la el, pe motiv că medicul nu se ştia când apare. Aşa că am plecat să fac doi paşi pi şientru, ca să mai respir şi eu aer curat, parfumat de piţiurile ieşite la o cafea.
Dacă tot am trecut pe lângă Romtelecom, am intrat să văd ce dracu să mai fac ca să-mi rezolv problema cu internetul. Fiindcă la toate verificările reieşea că nu sunt probleme, am dedus că routerul o fi de vină. Şi fiindcă routerul era tot de la ei, azi mi l-au schimbat.
În drum spre casă, întins pe bancheta din spate a unui taxi, spre disperarea taximetristului care credea că-s beat şi îi borăsc pe covoraşele proaspăt spălate, am studiat puţin ghidul de instalare a modemului. Simplu mi-am zis. Practica însă mă omoară. Or fi fost instrucţiunile ălea cu poze, aşa ca pentru toţi bătuţii în cap, ca şi mine, dar să mă ierte ăia care au tipărit ghidul, nu-s eu de vină că nu au pus şi o lupă ca să văd o bifă mică-mică-mică, care trebuia pusă. Da' până la urmă, după un ceas de nervi şi înjurături, am reuşit.
Deocamdată sunt mulţumit şi nemulţumit de router. Mulţumit că funcţionează şi nemulţumit de culoarea lui. Nu putea fi un wenge ca să se asorteze cu mobilierul?

Pe ce se duc banii publici?

Contrar celor văzute pe la antene şi irealităţi, contrar celor auzite din gura repetent-puturoşilor sau a vitezomanilor cu trei tuleie în barbă, aflăm că din banul public abia vreo 15 lei se aruncă pe portocale! Dublu se sparg pe trandafiri iar de doi poli cumpărăm lămâi stricate.  

Aveţi AICI mai multe date şi grafice.
Întrebare pentru non-ipocriţi: Nu-i aşa că găsiţi şi scuze? :))

Pentru cei deprimaţi

Despre carduri. Şi eu

Dacă tot am văzut că se discută despre carduri pe aici şi aici, să vă povestesc şi eu una.
Mă duc odată la cumpărături în Kaufland, umplu coşul aşa cum îi stă bine românului speriat de gândul că vine războiul şi murim de foame, ajung la casă, scot cardul să plătesc.....bip,bip,bip....fonduri insuficiente. Vaca de la casă a avut grijă să citească ce-i scrie pe ecranul POS-ului cu o voce suficient de puternică încât să audă şi cei aflaţi la o cola în McDrive-ul de la Kaufland. Deja în spatele meu lumea comenta, mă compătimeau, cred că vroiau să facă şi o chetă ca să am şi eu ce mânca. Îi spun vacii să mai încerce odată...acelaşi rezultat. În spatele meu, murmure, vai săracu' aşa tânăr...... Scot al card, ăsta e ok, semnez chitanţa şi plec. În parcare mă uit la cardul buclucaş. Totul ok, în valabilitate. În drum spre casă mă opresc la un bancomat al băncii emitente a cardului buclucaş să verific soldul. Totul ok, bani pe el, no problem. Mă opresc într-o benzinărie special să verific din nou cardul. Cumpăr nişte ţigări şi plătesc liniştit cu cardul buclucaş. Na', o fi fost o eroare de comunicaţie între POS şi bancă.
Câteva săptămâni mai târziu, cumpărături la Kaufland, altă casă, altă vacă, acelaşi card, acelaşi ...bip,bip,bip...fonduri insuficiente. Vaca începuse să se uite cam chiorâş la mine, a făcut şi-un semn discret astfel încât după ce-am achitat cumpărăturile cu celălalt card, plasele mele au fost luate la puricat de bodyguarda magazinului. Bă era deja prea mult! M-am dus la bancă să verific ce se întâmplă, se uită ăia...."dom'le o eroare de comunicaţie, nouă ne apare o solicitare de la magazin dar nu şi suma". Kkt, când eu aveam chitanţa din POS, tipărit negru pe alb "fonduri insuficiente".
După o săptămână merge Doamna la cumpărături în Kaufland şi îi dau cardul. Surpriză! No problem!
După o altă săptămână merg eu. După voi, ce credeţi că a zis POS-ul? :D Oare ăla are ceva cu mine?

Fă ce zice popa!

Cum stăteam eu aşa în patul din sordidul salon de spital şi-mi aşteptam rândul la tăiere, cam cum aşteaptă Ghiţă în coteţ ziua de Ignat, se auzi o bătaie discretă în uşă. Uşa s-a deschis încet şi în pragul ei apăru o băbuţă, cu năframă pe cap, îndoită de şale.
- Doamne-Ajută, ne salută băbuţa în timp ce se îndrepta spre ultimul pat din salon, ocupat de un personaj pe care l-am identificat ulterior ca preot al unei comune din Mărginime.
- Săru-mâna Părinte, cum vă mai simţiţi? întrebă soptit bătrânica. Ştiţi, eu vă cunosc pe dumnivoastră, că aţi vint preot în xxxxx . Io mi-s din yyyyyyy şi mi-o zis cineva din xxxxx că sunteţi internat aici. Am zis să trec să vă văz cum vă simţiţi şi să vă cer un sfat că tare mă macină ceva, dacă tot suntem internaţi aici.
Surprinzător pentru mine, preotul o invită pe băbuţă să stea jos şi să-şi spună păsul. Nu vă plictisesc cu povestea băbuţei, fiindcă a fost foarte lungă, aşa că în câteva cuvinte vă spun că era vorba de o ceartă de familie cu un frate de-al ei, pentru un .... mormânt. Băbuţa vroia să ştie exact ce are de făcut, ca fratele pohtitor de morminte să nu pună mâna pe locul, foarte buuuun(conform băbuţei), din cimitir.
Mă aşteptam ca popa să o îndemne la împăcări, pupături şi alte blablauri, dar......:
- Deci nană, meri acasă, te duci la biserică şi plăteşti taxele la zi, să fi la zi şi cu locul şi cu taxa la biserică, plăteşti şi împrejmuirea locului, îl împrejmuieşti şi să ai grijă să laşi la copii să plătească la biserică după aia mereu locul. Apăi aşe nimeni nu-ţi mai poate lua locu' şi acolo o să te îngroape!
Uşa salonului se deschide brusc şi în pragul ei, masiva asistentă îmi trage ştregăreşte cu ochiul:
- Băgă, hai! Dom' doctor te aşteaptă să te taie!
În timp ce mă îndreptam guiţând cu inima cât un purice spre sala de operaţii, în spatele meu aud o încurajare din partea preotului:
- Doamne-Ajută domnule! Să vă ajute Dumnezeu să ne vedem cu bine!
Urcând scările spre sala de operaţii mă gândeam că n-am şi eu un loc mai de Doamne-Ajută, aşa împrejmuit, prin cimitir. Dacă scap, să văd cum pun mâna pe vreunul. Părea destul de simplu, trebuia doar să plăteşti-plăteşti-plăteşti-.....

De cât?

Discuţie cu un vechi prieten:
io: - Bă şi io m-am gândit să-mi-o schimb
el: - De ce să o schimbi?
io: - Bă, nu-s mai mulţumit. A fost ok de 38, dar acum o vreau mai mare.
el: - :))
el: - Şi nevastă-mea a fost muţumită la început şi-acum o vrea mai mare! :))

Tu de cât ai vrea să fie a ta? Vorbim de diagonala la plasme!

Să-mi fi cerut scuze?

Ieri, în parcarea de la CNAS Sibiu, două maşini ale instituţiei erau blocate de un Merţan cu numere de Vâlcea. Două angajate ale CNAS-ului aşteptau nervoase să vină proprietarul Merţanului să poată ieşi cu maşinile. Ghinionul meu face ca eu să trec pe lângă cele două, implicit şi pe lângă Merţan, moment în care sunt abordat:
- Alo domnu', nu credeţi că sunteţi un mare nesimţit?
Mă opresc şi cu un zâmbet gen "morţii mă-tii" îi răspund tutei:
-Nu!
Tuta se înroşeşte toată şi începe să urle:
-Dar asta-i chiar culmea nesimţirii! Dar chiar nu ţi-e ruşine? Ai blocat două maşini ale instituţiei şi mai eşti şi impertinent!
Înainte să facă infarct tuta şi înainte să explodez eu, am tras aer adânc în piept şi i-am răspuns:
- Impertinet nu sunt dar cu siguranţă în momentul ăstă o să devin prost crescut. 
-Dom'le să ştii că o să chem paznicul!
-Şi ce rezolvaţi? îi dau replica cu un rânjet incadrat în categoria "Gizăs, da' proastă mai eşti!"
Tuta deja era roşie de furie, eu deja mă grăbeam aşa ca am încheiat triumfător:
- Înainte să urli aiurea, te anunţ că nu sunt eu cel care te-am blocat, dar mi-a făcut o deosebită plăcere să văd prostia omenească în acţiune! Hevănaisdei!
În timp ce mă depărtam auzeam suflul nervos al tutei şi pe cealaltă comentând:
- Da' vai tu ce nesimţit ăsta! Nu putea să-şi ceară scuze că nu-i el!

Cumpărăm şi noi un program k-lumea?

Atunci când sunt nevoit să-mi vizez o adeverinţă la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, de fiecare dată operatorul de la ghişeu îmi spune: "aveţi 3 luni neacoperite în 2008!". Gizăs, pentru cele trei luni aşa zis neacoperite, eu am plătit contribuţia imediat ce mi-am înfinţat firma. Ce vină am eu că programul informatic al CNAS e aşa de tembel şi trebuie ca operatorul să caute plata celor trei luni în altă parte? De ce nu poate arăta totul în istoricul asiguratului?

p.s.: o să lipsesc câteva zile, dar o să încerc să las nişte postări

Când presa de business o SUGE!

Mă aşteptam ca cei de la money.ro să fie cât de cât profi. Să publici o ştire preluată de la o agenţie de presă, fără măcar să o citeşti, e un fapt impardonabil. Dacă ar fi citit ştirea sunt sigur că nu ar mai fi publicat-o!
Dă-o-n pla mea, "Gamal Mubarak, acţionar majoritar la Oraska, grup care construieşte obiective de lux în Lustica(Muntenegru)"!
Tembelilor, grupul care construieşte complexul de la Lustica este gigantul ORASCOM, aparţinând familei egyptene Sawiris!
Cum pla mai poţi face presă de business în România cu astfel de "profesionişti"?

Ştiri din Sibiu

Aici

Vreun inginer, nu filolog, îmi poate explica?

Noa' bă, io recunosc cinstit că am fost praf şi pulbere la fizică. Nici acum nu-mi explic cum dracu' am luat, acum 23 de ani, un 8 şi ceva la proba de fizică de la Bac. Îmi aduc aminte numai că-mi curgeau balele după profa de fizică ce-am avut-o în clasa a XII a, care arăta beton, umbla îmbrăcată numa-n ciuda cuiva şi singurul lucru negativ era că bărbatu-său era antrenor şi fost campion la judo.
Na' să vă spun problema mea. De câteva zile mi se întâmplă un fenomen inexplicabil pentru mintea mea creaţă (probabil pentru voi extrem de logic, dar na', ce să-i faci, nu toţi suntem aşa deştepţi!). Ţin baxurile cu apă minerală în garaj. În ciuda frigului de afară, apa nu îngheaţă în sticle, dar în momentul în care duc sticlele în casă, apa îngheaţă!
Îmi explică cineva fenomenul? Da' aşa ca pentru proşti, logic şi băbeşte!

E frig la Gura Râului

În timp ce Gogu şi Toader încercau să-şi păstreze echilibrul pe frumoasa gheaţă aşternută pe nemaipomenitele uliţe ale mirificului sat gurean, în spatele lor un băiet, cu mucii atârnând până pe buza superioară, urla după ei:
- Neneeeeeaaa, dă şî mie neşteeee baniiii!
Gogu, adeptul lozincilor "munceşte ca să ai", "spune nu taxelor parohiale" şi " pentru o viaţă mai sănătoasă, nu da de pomană", îl repezea pe mucos, trimiţând-ul blând la originile lui de conlocuitor:
- Marş mă în aia lu' mumă-ta, meri acas' şi zîi lui mă-ta să te trimită la lucru' dacă nu-ţi place şcoala!
Mucosul nu ceda şi agâţându-se de paltonul Hungo Bos a lu' Gogu, cumpărat de la etaju' unu din Dumbrava, încerca să-l facă pe distinsul gurean să-i decarteze câţiva lei pe care urma să-i folosescă la noul aparat de păcănele, instalat în holul căminului cultural din sat:
- Haaai neneaaa, dă şî mie neşte bani, trăiţi-ar Haudiu' ăla zgâriat din parcare!
Gogu, atins la sentiment, se opri brusc şi într-un acces de omenie constând din balansarea piciorului drept, încercă să-i servească mucosului un bocanc 44 în cur. Din nefericire, celălalt bocanc mărimea 42 îşi pierdu aderenţa şi Gogu se trezi cu spatele pe gheaţa uliţei şi cu Toader căzut lângă el, exact pe buca care era admirată zilnic, în ultima săptămână, de toate asistentele din dispensarul comunal.
- Te'n gură Gogule, ioi ce mă doare! urla Toader ţinându-se de cur. Dă-i mă mucosului neşte bani mă, că ui ce păţim!
- Nu-i dau Toadere, că-i joacă, paştele lui azi şi mâne! îi răspunse Gogu care se chinuia să se ridice.
Într-un final, cei doi gureni, s-au ridicat şi-au ajuns în sfârşit şi în celebra crâşmă gureană de la islaz, unde urmau să asiste printre nenumăratele pahare de pufoaică locală singălmalţ  de trişpeanişipatruluni, la  meciul echipei lor favorite contra vedetelor cafenelei militare. Exact nimeni nu ştie cum a decurs meciul, dar la ieşirea din crăşmă, cei doi gureni stăteau trişti în mijlocul uliţei, respirând aerul rece şi curat, cu iz de bălegar şi căcăreze de oaie. Prin dreptul lor trecu şi mucosul conlocuitor, vorbind vesel la AiFonu' propriu, cumpărat din banii de cerşit de pe două duminici petrecute în faţa bisericii.
- Bă copile, hai aici! îl strigă Gogu pe mucos
-Nu viu nenea, că iar vrei să dai! îi răspunse conlocuitoru' în timp ce-şi stergea mucii cu mâneca paltonului Hungo Bos, furat în timp ce Gogu era prea preocupat de paharele cu pufoaică şi de soarta meciului abia încheiat.
- Hai mă, că nu-ţi fac nimic! îi spuse Gogu în timp ce îi întindea mucosului o bancnotă de 100 de lei.
Mucosul înfăşcă bucata de polimer imprimată cu Caragiale şi-o tăie pe uliţa gureană, ca nu cumva Gogu să se răzgândească:
- Mulţămeeeesc neneaaaa! Să-ţi trăiască Haudiu' tău, boieruleee!
Toader îl privi interzis pe Gogu şi izbucni:
- Păi bine bă Gogule, nu ziceai tu înainte de meci să nu le dăm bani?
Gogu îşi aprinse trist o mahoarcă şi în timp ce trăgea din ea, îi răspunse, cu ochii umezi de lacrimi, lui Toader:
- Da mă şi dacă n-am dat, n-ai văst cum am pierdut? Dacă peste câţiva ani, Doamne Fereşte, ajunge mucosu' ăsta arbitru ca Şerban?
În frigul pătrunzător care se aşternea pe uliţe, cei doi gureni se îndreptau spre case, cu gândul la întrebarea care le măcina sufletul: Ce dracu' o să facem la primăvară?

Reprimarea retarzilor

"Se pregătesc de revolte", "Boc se pregăteşte de reprimarea românilor", "Băsescu a ordonat pregătirea pentru reprimarea revoltelor" etc
Titluri de breaking news, titluri de articole de ziar, titluri de postări pe bloguri. Mă întreb cât de retardat poţi să fi să pui asemenea titluri, să creezi panică?
O banală cerere de achiziţie de echipamente şi materiale necesare Jandarmeriei se transformă în isterie naţională.
Eu înţeleg că în Jandarmerie se foloseşte un limbaj de lemn, dar orice om cu cap a înţeles că echipamentele şi materialele pe care Jandarmeria le doreşte să le achiziţioneze, vor fi folosite în antrenamente şi în cazul în care este necesară intervenţia în forţă pentru restabilirea ordinii publice.  Trăim într-un stat membru UE, pentru Dumnezeu! Câţi din voi mai cred cretinităţi de genul că "ne saltă de pe stradă" şi "am devenit un stat poliţienesc"?  Mai crezi aşa ceva? Eşti un retardat atunci!

Ipocritul Crin

Am o perioadă destul de "plină" aşa că nu prea am timp de blog. Dar nu pot să mă abţin când văd cât de ipocrit poate să fie vamaiotul repetento-chiulangiu.

20.01.2011
"Nu trebuie să facem din cota unică un fetiş electoral"

31.01.2011
 "Toata discutia absurda a fost construita ca diversiune din presa cum ca eu as fi renuntat la cota unica ca sa obtin nu stiu ce la paritate. Nici nu s-a pus aceasta problema, nici nu s-a solicitat acest lucru"


Data viitoare vă recomand să puneţi altceva decât ştampila pe el!