vineri, 5 august 2011

Istria

Primul lucru care îl observi în Istria este culoarea pământului. Atunci înţelegi de ce mai este denumită şi Terra Rosa.

Al doilea lucru pe care îl observi este "amprenta" italiană. Chiar dacă azi Istria este parte a Croaţiei(şi puţin a Sloveniei), trecutul italian se vede. Arhitectura, stilul de viaţă, gastronomia ... totul aminteşte de Italia.
Am ales să petrecem o săptămână de vacanţă, într-un mic sat aflat în capătul peninsulei. Nu vroiam o staţiune, nu vroiam aglomeraţie, nu vroiam o locaţie cu viaţă de noapte. Vroiam doar linişte şi mare. Banjole(Bagnole) a fost alegerea perfectă pentru noi. Un sat împrăştiat într-o pădure de pin, cu două golfuri mici, liniştit, cu taverne în care se mânca bine. Casa închiriată ne-a oferit tot confortul, iar proprietara ne-a "deranjat" o singură dată când a venit să ne aducă nişte struguri mari şi zemoşi.

Am vizitat Pula, Medulin-ul şi Premantura, dar nu m-au impresionat.

În schimb Rovinj(Rovigno) este superb. Străduţele lui amintesc de cele veneţiene. Ai fi jurat că eşti în Italia. Deşi era plin de turişti, oraşul era deosebit de liniştit.

Gastronomia istriană este una tipic italiană. Se bazează pe paste, pe peşte, fructe de mare. Prosciuto-ul şi brânza istriană sunt de excepţie.

Înaintea fiecărei mese, merită să beţi un amaro istriano cu gheaţă şi lămâie, iar la final să testaţi rachiul cu miere, şliboviţa iar pentru cunoscători pelinkovac-ul.

Cu siguranţă că voi reveni în Istria dar nu înainte să văd şi Dalmaţia. Se spune că Dalmaţia "bate" Istria la frumuseţe dar e mult prea ... croată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă