vineri, 6 mai 2011

Incendies


Probabil cel mai tulburător şi mai dur film văzut de mine. Un film pe care nu ţi-l mai doreşti să-l mai vezi odată, din cauza finalului. Nu, nu e un film prost, a fost nominalizat şi pentru Oscar anul acesta, dar ar suna cinic să alături cuvântul "bun" la acest film. Violent? Din punct de vedere al scenelor nu, sunt doar câteva şi nu explicite, dar drama acestui film este o violenţă asupra spectatorului. Vă spun sincer că aseară după ce l-am văzut, am avut un moment de şoc, un moment în care m-am simţit parte a acestui film, un moment de neputinţă în faţa unei situaţii crude şi nemiloase, un moment în care din cauza situaţiei îţi pierzi şi capacitatea de a te revolta. Un moment în care afli că 1+1 = 1.

O să încerc să vă descriu acest film, lăsându-vă pe voi să decideţi dacă vreţi să aflaţi finalul.
Filmul începe în biroul unui notar din Canada, unde gemenii Jeanne şi Simon află ultimele dorinţe ale mamei lor Nawal Marwan. Ei primesc două plicuri care trebuiesc înmânate destinatarilor: tatălui lor, despre care ştiau doar că a murit în război şi fratelui lor, despre existenţa căruia aflau pentru prima dată. Simon se opune îndeplinirii ultimei dorinţe a mamei lor dar Jeanne decide să o facă şi pleacă în Orientul Mijlociu pentru ai găsi pe cei doi(filmul evită să spună explicit numele ţării, dar toate indiciile din film arată clar că este vorba de Liban).
În călătoria pe care o face, Jeanne află că mama ei Nawal, o arabă creştină, în tinereţe a fost îndrăgostită de un arab musulman cu care a rămas însărcinată. Iubitul ei este ucis de membrii familiei ei iar ea considerată o ruşine. După naşterea copilului, acesta este tatuat în călcâi cu trei puncte, după care familia îl duce la un orfelinat. Nawal pleacă de acasă, jurând că-şi va recupera copilul. După câţiva ani, timp în care în Liban izbucneşte războiul civil iar ţara este divizată, Nawal se întoarce acasă în sudul ţării, controlat de miliţiile creştine, ca să-şi găsească fiul, dispărut din orfelinat în timpul luptelor. Autobuzul în care era este atacat de miliţiile creştine iar pasagerii sunt omorâţi fără milă în faţa ei.
Violenţa de care are parte o determină să plătească cu acelaşi preţ. Se alătură unor miliţii musulmane şi după ce ajunge profesoara în casa unui important lider creştin, îl asasinează pe acesta. Pentru fapta sa este încarcerată 15 ani într-o închisoare din sudul Libanului. Fac o precizare: această parte a filmului este inspirată dintr-un caz real, cel al libanezei Souha Bechara, care l-a împuşcat pe liderul libanez creştin Antoine Lahad, general în armata Libanului de Sud.
În cei 15 ani de detenţie, Nawal primeşte numele de "femeia care cântă" şi este torturată şi violată cu bestialitate în mod repetat. În urma violurilor dă naştere celor doi gemeni şi este eliberată din închisoare. Liderul miliţiilor musulmane cărora Nawal li se alăturase, o ajută să părăsească, împreună cu cei doi gemeni, ţara şi să se stabilească în Canada.
Simon decide să i se alăture lui Jeanne, în căutarea tatălui şi fratelui lor. Simon reuşeşte să-l găsească pe liderul miliţiilor musulmane care i-a ajutat mama şi află adevărul.
Mă opresc aici. Finalul este prea crud, prea dur să fie povestit. Rămâne să decideţi voi dacă vreţi să-l cunoaşteţi.

4 comentarii:

  1. a fost un hit aici.i-a induiosat la culme pe quebecosi(oase).una i-a spus la nevasta-mea ca uitandu-se la el,s-a gandit la ea.de unde pana unde?nu l-am vazut,nu vreau sa-l vad.finalul nu ma intereseaza.p.s.inca ruleaza la cinema(n-are decat)

    RăspundețiȘtergere
  2. sa zicem ca regizorul denis villenuve, a speculat finalul la maxim. daca pana acolo filmul era mai mult un documentar romantat, cu vagi urme politiste, despre liban, finalul s-a vrut sa fie brutal si socant. si i-a reusit pentru simplul motiv ca deznodamantul este inacceptabil pentru orice spectator. a conceput finalul de o asa maniera incat oricine il vizioneaza are cel putin o secunda de soc urmata de un sentiment de revolta asupra situatiei in sine.

    RăspundețiȘtergere
  3. L-am vazut si exact la final s-a terminat bateria de la laptop, dupa o pauza de 15 min am vazut finalul si desi era trecut de miezul noptii nu regret, s-a meritat. Nu zic nimic decat ca merita vazut :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Acum l-am văzut și noi. N-am cuvinte, o recomandare foarte bună, Teo! :(

    RăspundețiȘtergere

dacă te ţine, încearcă