miercuri, 11 mai 2011

Cruntăăăă

Chiar mă întrebam când o să mai apară o gafă de proporţii în presa locală. Din păcate a venit de la amicul Traian Deleanu. Din fericire e aşa de tare şi are atâta semnificaţie inocentă în ea încât nici nu ştiu dacă e gafă sau umor foarte subtil:

Ia citiţi aici mândreţe de frază:
Motivul ţine de alte trei acţiuni deschise la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care Iptana şi Max Boegl, într-un proces, şi Max Boegl în altul, solicită strămutarea judecării celor două speţe, pe motiv că judecătorii Tribunalului Sibiu ar putea da dovadă de imparţialitate.

Adică hai să strămutăm procesul că poate sunt judecătorii corecţi şi pierdem :))
Tare Traiane! Dacă beţia care a dus la scrierea acestui articol era cu noi erai iertat.

Lovitură de pedeapsă:  să-şi schimbe numele în Dragoş o săptămână.

#3 

3 comentarii:

  1. 1. De dimineață, un bizon îmi taie calea, claxonez aprig, iar ăla scoate capul pe geam și se strâmbă - ”ce vreai, oltene?”. Nu bag sama la toți idioții, îmi zic în gând...

    2. La redacție, BB aka Belitu' sare la bătaie. Pun reacția pe sama dopaminei lipsă din creierul pretenarului și ies din incintă, pentru a evita scene de genul celor din Kill Bill...

    3. La cafiaua regulamentară și obligatoriu zilnică de la New York, chelnerița preferată cu fundul bombat nu îmi mai zâmbește și aduce o turnătură de juma' de cană, în care presupun că a scuipat înainte. Plec și din cafenea, o fi fata în ketchup days...

    4, 5, 6... Toata ziua se f...e cu miștocăreli gratuite, cu priviri dizgrațioase, cu piedici, înjurături și alte alea, peste care trec tot mai greu.

    Ajung iar la redacție, dau mâna cu un bun și de nădejde prieten, ies de la baie, moment în care mai-mai să leșin: pe oglindă scria mare, cu ruj roz: ”Săptămâna asta te cheamă Dragoș”.
    Și atunci parcă m-o încercat o țâr de empatie, da mi-o trecut rapid.

    Io nu mi-s capabil de umor subtil. De dume, însă, da... ce să mai tura-vura...

    Așa, din colț, o întrebare aș mai îndrăzni, totuși: Dragoș ca Dragoș, am înțeles... Da' Dragoș și mai cum?

    RăspundețiȘtergere
  2. (comentariu republicat)
    by ex-Traian D.
    1. De dimineață, un bizon îmi taie calea, claxonez aprig, iar ăla scoate capul pe geam și se strâmbă - ”ce vreai, oltene?”. Nu bag sama la toți idioții, îmi zic în gând...

    2. La redacție, BB aka Belitu' sare la bătaie. Pun reacția pe sama dopaminei lipsă din creierul pretenarului și ies din incintă, pentru a evita scene de genul celor din Kill Bill...

    3. La cafiaua regulamentară și obligatoriu zilnică de la New York, chelnerița preferată cu fundul bombat nu îmi mai zâmbește și aduce o turnătură de juma' de cană, în care presupun că a scuipat înainte. Plec și din cafenea, o fi fata în ketchup days...

    4, 5, 6... Toata ziua se f...e cu miștocăreli gratuite, cu priviri dizgrațioase, cu piedici, înjurături și alte alea, peste care trec tot mai greu.

    Ajung iar la redacție, dau mâna cu un bun și de nădejde prieten, ies de la baie, moment în care mai-mai să leșin: pe oglindă scria mare, cu ruj roz: ”Săptămâna asta te cheamă Dragoș”.
    Și atunci parcă m-o încercat o țâr de empatie, da mi-o trecut rapid.

    Io nu mi-s capabil de umor subtil. De dume, însă, da... ce să mai tura-vura...

    Așa, din colț, o întrebare aș mai îndrăzni, totuși: Dragoș ca Dragoș, am înțeles... Da' Dragoș și mai cum?

    RăspundețiȘtergere

dacă te ţine, încearcă