vineri, 15 aprilie 2011

Cortina a căzut


Cel mai probabil, cortina o să cadă oficial luni. Neoficial a căzut aseară, deşi din punctul meu de vedere căzută era de la finalul meciului cu Piteştiul. Un an prost, poate cel mai prost din istoria clubului. A fost un an, la sfârşitul căruia ar trebui să facem o analiză şi să învăţăm din greşeli.

S-a vrut altceva, o schimbare a stilului. Mi-aduc aminte în vară cum devoram orice informaţie legată de viitorul echipei. Nu ştiu cum aţi perceput voi aceste informaţii, dar mie îmi sunau a schimbare. Se dorea un alt stil de baschet, cu mai puţine influenţe americane. Din punctul meu de vedere, al unuia care preferă baschetul european, un lucru bun. Praki a pornit cu un suport de care nu s-a bucurat alt antrenor. A avut nu numai susţinerea fanilor dar şi a conducerii. A avut mână liberă la străini, lucru de care nu s-au bucurat alţi antrenori ai Sibiului. Ce-a ieşit.... a ieşit prost. Praki şi-a luat-o meritat de la suporteri, iar cei câţiva care l-au mai susţinut, inclusiv eu, au trebuit să să lase capul jos(vorba lui Bobu "am fost nişte cretini").
O listă de transferuri aproape catastrofală: un american de care nici nu-mi mai aduc aminte numele, un Masiulis de nerecunoscut, marcat de problemele lui personale, de un antitalent gen Lloyd, adus de Praki în disperare de cauză. Dezamăgiri ulterioare legate de comportamentul unor jucători, gen Harrison, entuziasmul căzut pe final în cazul lui LeVar, aşteptări prea mari de la Boomer şi cei doi sârbi. Meciuri în care am simţit gustul umilinţei, meciuri care ne-au dus la disperare au completat tabloul sumbru. Un an în care a trebuit să afirmăm că nu aveam ce căuta în play-off.
O să se aştearnă o linişte acum. În cazul altora până prin vară. În cazul meu o să încerc să mă rup încet. Mi-a pierit entuziasmul, dorul de a fi la curent cu ce se întâmplă. O să încerc doar să privesc, să consider că totul e doar un spectacol, mai reuşit sau nu, cu actori buni sau proşti, cu o regie fenomenelă sau execrabilă. Mi-a pierit dorinţa de a mai susţine. Rămâne doar plăcerea de a vedea un meci, indiferent de cine joacă, pentru simplul motiv că vreau să mă bucur de sportul ăsta şi de întâlnirea cu prietenii şi cunoştinţele. Probabil că o să mă transform într-un simplu pensionar tenismen, nimerit întâmplător la cucurigu, care-şi întreabă vecinul "Bobule, cu cine jucăm azi?".
Cortina a căzut. Nu e cazul de aplauze. Actorii au părăsit deja clădirea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă