marți, 15 martie 2011

Coada la români


Cu ocazia schimbării cărţii de identitate, am trăit azi vremurile copilăriei mele, când mă obliga bunică-mea să merg la coadă la lapte. Fiindcă am fost avertizat, m-am dus de dimineaţă cu o oră mai devreme de deschiderea biroului de evidenţă a persoanelor. Ajuns acolo, am constatat că era deja coada formată, erau deja plasele cu sticle lăsate la rând, lumea formase deja prietenii, se sfătuiau reciproc, îl înjurau pe Boc, noii veniţi îşi găseau vecinii mai în faţă şi se lipeau de ei, iar ţiganca fără dinţi în gură, cu puradelul în braţe şi fata de paişpe' ani de mână, pândea atentă momentul în care să se strecoare, ca să nu stea la rând, având în vedere că mai avea de mers şi la serviciul social să obţină vreun ajutor.
La ora stabilită se deschide biroul, coada se buluceşte la automatul cu numere de ordine, numărul celor aflaţi în faţa mea se triplează instantaneu, cioara pune mână pe un bon cu un număr bun. Mă resemnez şi mă aşez pe un scaun, aşteptând cuminte să-mi vină rândul. Am avut noroc, aşa că după un ceas de aşteptare, mi-am rezolvat problema. Mulţumesc celor care n-au avut asupra lor toate documentele, nu aveau taxa plătită sau nu şi-au completat formularele. Mulţumesc şi ţigăncii fără dinţi în gură, că n-avea bani de plătit taxa, nu ştia să scrie şi că banii din ajutorul social nu o sa-i cheltuie pe acte de identitate la puradei, când poate să-i foloseasca eficient cumpărând o sticlă de R26.
Şi să le-o trag celor de la Centrul Militar că m-au pus să merg cu o grămadă de hârtii ca să-mi elibereze o adeverintă care nu mai este obligatorie de mult timp pentru eliberarea cărţii de identitate!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă