joi, 17 martie 2011

Badigardu' de hipermarket


Cred că-l ştiţi. E tipul care umblă ţanţoş pe lângă casele de marcat, cu o ştampilă în mână şi care, din când în când, te opreşte să verifice dacă bonul de casă bate cu marfa din cărucior. Mă rog, prea mult spus verificat. Se uită şi el ca viţelul pe bon şi după aia ca boul în cărucior. Pusul ştampilei pe bon devine cel mai important şi mai satisfăcător moment din ziua lui de muncă.
Merg azi în hipermarket. Umplu căruciorul cu baxuri de apă, sticle şi cutii de sucuri peste care arunc restul cumpărăturilor. Ajung la casă, le înşir pe bandă, le încarc din nou în cărucior şi plătesc, toate ăstea sub ochiul vigilent al badigardului Vasile, care pierdea timpul uitându-se la cumpărăturile mele şi flirtând cu casieriţa.  Când să plec, badigardu' Vasile tuşeşte discret şi cu o mină de om serios, îmi cere politicos bonul ca să verifice.
Na' eu am o problemă cu chestia asta întâlnită doar în hipermaketurile din România. Nu înteleg de ce badigardul te verifică după ce, teoretic, ai fost "verificat" de casieriţă. De ce nu stă printre rafturi, ca să mă descurajeze să-mi bag în chiloţi o sticlă de whiskey?
De data asta, îi fac pe plac, îi spun să caute bonul prin cărucior şi mă aşez pe o băncuţă ca să-mi verific în tihnă mailurile de pe telefon. După vreo câteva minute, încep să mă plictisesc şi îl întreb dacă a terminat fiindcă am treabă. Badigardu' nu-mi răspunde. Număra sticlele de apă dintr-un bax! Îl las în pace. Termină, aplică ştampila pe bon, moment în care constat că număratul l-a umplut de transpiraţie. Zâmbesc şi-l bat prieteneşte pe spate. Ăsta scapă de prevederile noului Cod al Muncii. A făcut performanţă!

Un comentariu:

dacă te ţine, încearcă