joi, 3 februarie 2011

E frig la Gura Râului

În timp ce Gogu şi Toader încercau să-şi păstreze echilibrul pe frumoasa gheaţă aşternută pe nemaipomenitele uliţe ale mirificului sat gurean, în spatele lor un băiet, cu mucii atârnând până pe buza superioară, urla după ei:
- Neneeeeeaaa, dă şî mie neşteeee baniiii!
Gogu, adeptul lozincilor "munceşte ca să ai", "spune nu taxelor parohiale" şi " pentru o viaţă mai sănătoasă, nu da de pomană", îl repezea pe mucos, trimiţând-ul blând la originile lui de conlocuitor:
- Marş mă în aia lu' mumă-ta, meri acas' şi zîi lui mă-ta să te trimită la lucru' dacă nu-ţi place şcoala!
Mucosul nu ceda şi agâţându-se de paltonul Hungo Bos a lu' Gogu, cumpărat de la etaju' unu din Dumbrava, încerca să-l facă pe distinsul gurean să-i decarteze câţiva lei pe care urma să-i folosescă la noul aparat de păcănele, instalat în holul căminului cultural din sat:
- Haaai neneaaa, dă şî mie neşte bani, trăiţi-ar Haudiu' ăla zgâriat din parcare!
Gogu, atins la sentiment, se opri brusc şi într-un acces de omenie constând din balansarea piciorului drept, încercă să-i servească mucosului un bocanc 44 în cur. Din nefericire, celălalt bocanc mărimea 42 îşi pierdu aderenţa şi Gogu se trezi cu spatele pe gheaţa uliţei şi cu Toader căzut lângă el, exact pe buca care era admirată zilnic, în ultima săptămână, de toate asistentele din dispensarul comunal.
- Te'n gură Gogule, ioi ce mă doare! urla Toader ţinându-se de cur. Dă-i mă mucosului neşte bani mă, că ui ce păţim!
- Nu-i dau Toadere, că-i joacă, paştele lui azi şi mâne! îi răspunse Gogu care se chinuia să se ridice.
Într-un final, cei doi gureni, s-au ridicat şi-au ajuns în sfârşit şi în celebra crâşmă gureană de la islaz, unde urmau să asiste printre nenumăratele pahare de pufoaică locală singălmalţ  de trişpeanişipatruluni, la  meciul echipei lor favorite contra vedetelor cafenelei militare. Exact nimeni nu ştie cum a decurs meciul, dar la ieşirea din crăşmă, cei doi gureni stăteau trişti în mijlocul uliţei, respirând aerul rece şi curat, cu iz de bălegar şi căcăreze de oaie. Prin dreptul lor trecu şi mucosul conlocuitor, vorbind vesel la AiFonu' propriu, cumpărat din banii de cerşit de pe două duminici petrecute în faţa bisericii.
- Bă copile, hai aici! îl strigă Gogu pe mucos
-Nu viu nenea, că iar vrei să dai! îi răspunse conlocuitoru' în timp ce-şi stergea mucii cu mâneca paltonului Hungo Bos, furat în timp ce Gogu era prea preocupat de paharele cu pufoaică şi de soarta meciului abia încheiat.
- Hai mă, că nu-ţi fac nimic! îi spuse Gogu în timp ce îi întindea mucosului o bancnotă de 100 de lei.
Mucosul înfăşcă bucata de polimer imprimată cu Caragiale şi-o tăie pe uliţa gureană, ca nu cumva Gogu să se răzgândească:
- Mulţămeeeesc neneaaaa! Să-ţi trăiască Haudiu' tău, boieruleee!
Toader îl privi interzis pe Gogu şi izbucni:
- Păi bine bă Gogule, nu ziceai tu înainte de meci să nu le dăm bani?
Gogu îşi aprinse trist o mahoarcă şi în timp ce trăgea din ea, îi răspunse, cu ochii umezi de lacrimi, lui Toader:
- Da mă şi dacă n-am dat, n-ai văst cum am pierdut? Dacă peste câţiva ani, Doamne Fereşte, ajunge mucosu' ăsta arbitru ca Şerban?
În frigul pătrunzător care se aşternea pe uliţe, cei doi gureni se îndreptau spre case, cu gândul la întrebarea care le măcina sufletul: Ce dracu' o să facem la primăvară?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă