joi, 6 ianuarie 2011

Politikie

Povestea cu aderarea noastră la Schengen o cam ştiţi. Iniţial ne-au impus nişte condiţii de ordin tehnic, le-am îndeplinit, după care au schimbat regula în timpul jocului. Ne-am trezit că nu mai pupăm Schengen aşa curând iar acest lucru ne-ar costa.  Ne-ar costa ca imagine iar imaginea contează atunci când vrei să ai ceva. Mai ales să ai bani.
Au apărut imediat acuzaţiile pseudo-opoziţiei băsesciene, ridicole prin prisma faptului că aderarea la Schengen folosea naţiunii nu unui partid aflat vremelnic la putere. Mai grav e faptul că reacţia partidului de la putere a fost una de grădiniţă. Dacă nu-mi dai şi mie păpuşa să mă joc, nu te las nici eu pe tine să te joci cu trenuleţul. Ministrul nostru de externe a gafat. A sugerat că putem lovi Germania, unul  din statele care s-a opus aderării noastre la Schengen, prin blocarea aderării la UE a Croaţiei, stat în care investiţiile germane sunt puternice. Parlamentarii puterii au mai găsit o altă metodă de atac, prin blocarea unui acord(sau ceva asemănător) prin care Germania ar fi primit nişte fotolii în plus în Parlamentul European. O altă gafă. De acest acord(sau ce-o fi) lovim şi în alte ţări mai prietenoase cu noi.
Băsescu în schimb a stat şi-a calculat riscurile. Ştie că suntem un stat fără putere în UE. Ştie că nu avem politicieni, indiferent de culoare, care să poată să se impună la Bruxelles. O manevră de Gică-contra dăunează grav sănătăţii. România nu are cum să influenţeze politicul german sau francez. Dar....
România poate influenţa contribuabilul german sau pe cel francez. Nu vorbim de cetăţeanul  contribuabil. Vorbim de marii contribuabili. Şi surprinzător un mare contribuabil german şi unul francez ar putea primi o lovitură din partea României prin neaderarea ţării noastre la Schengen. Cei doi mari contribuabili sunt asociaţi într-o mare firmă care a încasat sume uriaşe pentru securizarea frontierelor noastre în vederea aderării noastre la Schengen. Şi tot surprinzător, anul acesta România avea prinsă în buget o sumă considerabilă destinată securizării frontierelor.
Băsescu a mutat ieri strategic. L-a tras de perciuni pe ministrul de externe, a urechiat parlamentarii  şi-a anunţat că nu vom fi nişte Gică-contra. Şi-a asumat politic eşecul neaderării şi dacă tot nu mai intrăm în Schengen atunci  banii destinaţi securizării să fie direcţionaţi în altă parte, de exemplu spre IMM-uri.
Rămâne de văzut cum vor da socoteală monsieur Carla Bruni şi frau Angela, celor care aşteptau să încaseze anul ăsta vreo câteva sute de milioane de euro, de la „corupţii” de românaşi.  Până atunci marineru’ pune patru cuburi de gheaţă în pahar.

Un comentariu:

  1. Si-am zis: sa bem, bem, bem ...

    Acum se poate traduce gestul lui Berlusconi cu deshtu'la tampla cand vorbea cu Base ...

    RăspundețiȘtergere

dacă te ţine, încearcă