luni, 17 ianuarie 2011

Baaria


Recomandat de Călin, filmul pare o ilustraţie a evenimentelor prin care a trecut Italia în perioada 1930-1980: perioada fascistă, intrarea Italiei în război, debarcarea aliaţilor în Sicilia, formarea republicii, reforma agrară, apariţia televiziunii, alegeri etc , văzute prin viaţa lui Peppino Torrenuova, un sicilian din micul orăşel Bagheria(în siciliană Baaria). Cei 50 de ani de istorie italiană sunt prezentaţi de Tornatore destul de brutal dar şi cu accente comice, reuşind să prezinte stilul de viaţă dintr-un mic oraş sicilian, viaţă supusă unor reguli stricte, uneori sălbatice şi de neînţeles, a corupţiei din sfera politicului, a asistaţilor sociali, a modului catastrofal în care s-a făcut urbanizarea în oraşele siciliene(ca o curiozitate, premiera filmului a coincis cu perioada în care multe localitati siciliene erau grav afectate de alunecări de teren, datorate modului haotic în care s-a făcut urbanizarea în anii '70-'80).
Am spus că filmul pare o ilustraţie a unor evenimente. Pare doar. Tornatore de fapt ne arată că nimic din viaţa Siciliei nu s-a schimbat faţă de acei ani. Aceleaşi reguli stricte, sălbatice, de neînţeles, aceeaşi corupţie care sufocă Sicilia. În Sicilia încă există  Mafia, există funcţionari şi politicieni corupţi, există falşi pensionari sau oameni care s-au multilat ca să primească un ajutor de la stat(unul dintre personaje îi povesteşte lui Peppino cum şi-a rupt piciorul, cum s-a aruncat de la înălţime ca să ajungă invalid şi să primească pensie), există reguli stricte a modului de viaţă. Fuitinia prezentată în film există şi azi(fuitinia este forţarea părinţilor care se împotrivesc, să accepte căsătoria unui cuplu, printr-o metodă clasică: dezonorarea fetei de către băiat). Un alt obicei "sălbatic" şi care dăinuie şi în zilele noastre, este prezentat în film într-o manieră comică: tatăl lui Peppino este pe patul de moarte iar vecinii se adună în jurul patului cerându-i muribundului să le salute rudele moarte, atunci când se vor întâlni în Rai. Muribundul, cu ultimele puteri le cere să-i noteze pe toţi pe o foaie de hârtie, ca nu cumva să-i scape vreunul.
Una din chestiile care mi-a plăcut mult a fost introducerea unui personaj secundar în fundalul fiecărei acţiuni: vânzătorul de dolari(un fel de bişniţar în anii de după război) transformat ulterior în vânzătorul de pixuri( "tre a cento lireeee!"). Un personaj real care subliniază încă odată că viaţa în Sicilia nu valorează prea mult..
Filmul merită văzut, nu povestit. Greu de urmărit şi pentru mine, 90% din film este în dialect sicilian de Bagheria, vi-l recomand să-l vedeţi subtitrat. Despre Mannina(Margareth Made), actriţa principală, v-a arătat Călin ceva. Eu vă mai spun doar că filmul are o coloană sonoră superbă, semnata Ennio Morricone şi că actriţa mea preferată apare câteva secunde într-o scenă hot :D

2 comentarii:

  1. Stiam eu ca o sa-l apreciezi :) Felicitari pentru review.

    RăspundețiȘtergere
  2. O trebuit sa citesc toata polologhia asta in care te dai tu mare cinefil si connaiseur ca la final sa vaz ca tu, de fapt, te-ai uitat numa dupa tzatzele Monicai Belluci. Mascalzone mic ce esti tu

    RăspundețiȘtergere

dacă te ţine, încearcă