Spank me Nikolaus! Reloaded!

Pentru toti cei care ati fost cuminti, 
pentru toti cei care ati ajuns devreme acasa, 
pentru toti cei care ati intors si obrazul celalalt, 
pentru toti cei fara pata 
grupul Old Friends va felicita si va doreste o sambata linista acasa in asteptarea cadourilor de Mos Nicolae!

Pentru voi toti ceilalti,
Obraznici,
Neascultatori,
Calatori la ceas de noapte,

Old Friends va asteapta sambata 05 decembrie sa va primiti jordita si mai ales PEDEAPSA!

Sommelier-ul gurean

foto: http://www.sevenstarsandstripes.com/

În celebra crâşmă gureană "La Cucurigu",  era o seară obişnuită de sâmbătă, cu gurenii sorbind din clasica "pufoaică" locală şi trăgând cu ochiul pe geam la ce se mai întâmpla pe islaz . Într-un colţ al crâşmei, Belitu' îl filma pe Ifegeu' care proba un palton din colecţia toamnă-iarnă a lui Niculaie, iar în alt colţ Toader se certa cu Icsu' pe motiv că Gogu nu apărea în topul "10 Mari Gureni".
În această atmosferă cu iz sportiv îşi făcu intrarea Gogu. Gogu era proaspăt frezat, gelat, cu chimir nou la brâu şi urma să ţină o şedinţă cu cei prezenţi, şedinţă care trebuia să decidă noua listă de băuturi care să apară pe rafturile din crâşmă.
Gogu îşi drese glasul, sorbind tacticos o gură de "pufoaică" dintr-un borcan de 400 de grame, îşi scoase din chimir o bucată de hărtie scrisă cu creion chimic şi după ce bătu cu lama de la brişcă în borcanul cu "pufoaică" ca să facă gurenii linişte, începu şedinţa.
- Bă, voi vedeţi că ne-am plafonat în crâşma asta, bând pufoaică şi bere la PET şi coa' să facem ceva să ajungem şi noi să mai punem o stea pe firma de la intrare. De aia io am făcut o listă cu beuturi, care să le putem consuma din iarna asta, să fim şi noi în rând cu lumea şi să facem din crâşma asta măcar un pab dacă nu un bambuu de fiţe.
Gurenii îl aprobară înclinând în plan vertical, capetele lor acoperite de frumoasele clopuri negre.
- Noa' aşa că am dat o tură prin Sighi, prin barurile de pe centru şi-am făcut o listă care să fie pe placu' la tătă lumea. Zâc aşa să fie în bar: beuturi româneşti să avem horincă Haiducească, o Galbenă de Odobeşti şi-un vin alb de Târnave. Dintre străine să avem un whiskey B&J, vodcă baltică, coniac de 5 stele Henri Sonn, bere Brownweisser. La vinuri roşii alegem neşte fineţuri de genu' Chateau Lavar şi Chateau Metius iar şampanie, una scumpă, Dom Herndon. M-am gândit şi la muieri aşa că includem şi-un cocteil uşurel, o Briscalada.
În crâşmă se aşternu tăcerea. Toate beuturile amintite de Gogu sunau bine, dar...... Toader îşi ridică clopul, se scărpină în creştetul capului şi după ce-şi îndesă clopul la loc, rupse tăcerea:
- Bă Gogule, da' cum dracu' le-om bea noi ăstea mă?
Gogu mai sorbi o gură din borcanul cu "pufoaică" şi după ce-şi aprinse un chiştoc de mahoarcă găsit în cutia de tablă folosită pe post de scrumieră, le dădu soluţia:
- Bă, poate ne-ar prinde bine un şomerslier!

Muţumesc

Domnului Klaus Johannis pentru faptul ca o nouă echipă de Dorei au executat un nou şanţ. Ca să fim mai exacţi, au refăcut şanţul abia acoperit de cei de la E.On Gaz. Îi mulţumesc de asemenea că, deşi nu am fost anunţat, i-a trimis pe Dorei, după ora 10 dimineaţa, numai bine ca să pot reuşi să-mi scot maşina din garaj. Îi mulţumesc şi pentru lăţimea trotuarului de pe strada vecină, numai bun pentru parcarea maşinii mele, având în vedere că nu mai am unde parca fără să incomodez traficul.

Deşi, dacă

Temă la engleză: Formaţi 10 propoziţii folosind cuvintele "deşi, dacă" şi traduceţi-le în engleză.
Primele nouă propoziţii le-a scris şi tradus repede. La a zecea a stat aproape o jumătate de oră, fiindcă nu mai avea inspiraţie. În final i-a ieşit!
"Deşi ştia că o să fie pedepsit dacă încalcă legea, hoţul s-a încăpăţânat să fure."
Astăzi o să încerc să aflu de ce crede că un hoţ se încăpăţânează să fure.

Memoriile unui vânzător de mașini (episodul 1 ”Excepția”)

Timp de peste cinci ani am lucrat la un dealer auto din Sibiu. Brand de top, cerințe pe masura, procedură și la scobitul în ureche. Știți cum e: ”personalul reprezinta brandul”, ”interfața sunteți voi”, ”nu se admite nici o abatere”. Angajații smirna ... cât despre clienți... :)
Ce mai trebuie sa știți e ca munceam la câte un client câteva luni, îi luam in considerare aproape orice moft, satisfăceam orice cerință (dor plătea omul in medie 50.000 de euro pe câte o mașină)
Doar că banii aștia nu se reflectau de fiecare dată în capacitațile sale (intelectuale, sociale, umane...)
Să revenim.
Intră în show-room un personaj important din Mediaș, personaj cu iz de mercaptan, însoțit de o tânără (nevasta, fiică, amantă, habar n-am nici acum). El: ” Am venit să-i iau mașină, ea și-o alege și apoi discutăm noi de bani”. Ce mai, visul oricărui vânzător. Convingi doamna, dupa care nu mai dai niciun discount, nu de alta da` că are cine să-l pistoneze la cap să-i ia mașina o dată! (Sfat. Nu mergeți niciodată cu nevasta să cumparați o mașina. Dacă vede un vânzător că ea s-a extaziat la un anume model, s-a terminat jocul. Marja de negociere scade la minim, stresul nu mai e al vânzătorului, stresul trăiește cu tine in casă ...)
În acest context incep să-i prezint tinerei diverse modele (mai mici, mai mari, mai rotunjite, mai nesimțite la preț....). Nici o reacție. Am ajuns la decapotabila de peste 500 de cai si peste suta de mii de euro... el ”îti place? O luam!” Eu: ”Doamne ajuta!”. Ea nimic! Eu ” O putem aduce in orice culoare, configurție...) Ea: ”Nu-mi place!”. Eu exasperat. Nu mai aveam variante. De la euforia de început am ajuns dezumflat, nelămurit, daca vârful de gamă nu-i place, ce mama naibi îi place?
Și am pus singura întrebare care nu vrei, ca vânzător, să o pui : ”Vă place vreun model de la alta marcă? ” Ea: ”Îmi place mașina care o are nevasta lu` Cutărescu” El: ”Opel Agila!?!!” Eu ”Opel Agila?!!!” El ușurat și oarecum încurcat se ridică și spune ca-i pare rau da` pleaca la Opel. Eu cu lacrimi în suflet ramân perplex și realizez ca nu toate pițipoancele sunt snoabe.
A fost singurul caz din zeci de alte cazuri în care ea a judecat rațional și corect.
A fost singura excepție.

Am furat o raţă de la Crivăţ

Masochist din fire, ma torturez citind eBucătăria, bălind mai rău ca un câine lecturând reţetele lui Crivăţ. Noa' ieri am decis să testez una din reţetele lui cu raţă. Da' problem mare, că nu ştiam pe care să o aleg: pe aia cu fistic sau aia pe pat de legume. Până s-o dezgheţat pieptul de raţă am tot dat cu banul. Ba ieşea aia cu fistic, ba aia pe pat de legume. Până la urmă am făcut să iasă raţa aia pe pat de legume dar s-a ivit o problemă. În reţetă scria că trebuie să pun arpagic. Noa' Băgă, tu nici nu ştii cum arată arpagicu', d'apăi să ştii de unde-l cumperi. Am tăiat arpagicul de pe listă şi-am tăiat şi căţeii de usturoi de pe ea, fiindcă ştiţi că Dumnezeu din Ceruri să Coboare, că tot nu bag usturoi în mâncare. L-am mai bâzâit pe Crivăţ cu nişte întrebări suplimentare, mi-am suflecat mânecile la tricoul cu mâneci scurte, am băgat vreo două beri Sol, aşa scurt ca să am curaj şi-am purces la toate etapele din reţetă. Nu vă pun poze, vă las să vedeţi aici poze şi reţeta originală, că e de mai efect. Vă pot spune doar că flambarea cu rom nu mi-a prea ieşit. N-a luat romul foc nici cu slujbe! Nici Havana Club nu mai e ce-a fost odată!
Bă, nu vă mai plictisesc. A ieşit o minunăţie de raţă pe pat de legume, să-ţi omori copilu' cu colţu' la buletin!
Totuşi bă, pun o poză cu ce-o ieşit ca să mă puteţi înjura!

La ce ajută Google Street View

De exemplu ca să văd că taică-meu tot maşina aia o are deşi i-am spus că e un jaf :))

Înmormântările la români

Pe vremuri, se făceau poze mortului în sicriu, familia se poza cu mortul, bocitoarele se pozau cu mortul. A apărut camera video şi am început să filmăm priveghiul, înmormântarea.
Azi avem Breaking News, ridicăm elicopterul în aer să filmăm alaiul iar între două rugăciuni ale preotului, văduva/văduvul intră în direct la talkshow-uri, unde ciuvicii şi tatoaiele îşi dau cu părerea despre cum a dat ochii peste cap mortul/moarta.
Sfat pentru următorii văduvi/văduve: luaţi exemplu!

Răzgândirea

”Guvernul renunță și la introducerea taxei forfetare. La 1 octombrie a fost eliminat impozitul minim. Din 2005 și pană in prezent, legislația fiscală a fost modificată de nu mai puțin de 47 de ori” (a 12 -a oară anul ăsta!)
Adică regulile jocului se schimbă unilateral cum vor mușchii lor. În condiții de monopol să nu uităm!
Ca și cum proprietarul spațiului in care-ți desfașori activitatea ar schimba condițiile neținând cont de contract. Daca la prima modificare nu pleci, sigur pleci la a doua. Da cu statul ce faci?
Că de plecat nu vreau, de muncit vreau, de plătit nu știu daca pot...
Visez la o răzgândire in masă a antreprenorilor. Doar o luna. O luna de grevă fiscală a cel puțin 60% din antreprenori. Așa doar de avertisment.

Întrebare

Tanti aia, învăţătoarea care a făcut grevă (ea zice a foamei, noi o contrazicem), vrea să-i facă plângere penală lui Boc, pe motivul că nu a băgat-o în seamă.
Întrebare:
Aş putea să-i fac plângere penală lui tanti asta pe motiv că a cheltuit banii contribuabililor în scop personal? Rezervă de lux în spital, perfuzii, concediu medical plătit........

Nimeni nu suflă o vorbă despre...

....faptul că Sarkozi şi Merkel au vrut să-şi impună punctul lor de vedere la summitul NATO de la Lisabona, contrar punctului de vedere american, susţinut de ceilalţi membri ai Alianţei.
Ne e mai comod să susţinem că Băse vroia să discute despre ţigani, decât să spunem că liderii ţărilor NATO încercau să-l convingă pe Sarkozi să fie de acord cu majoritatea.
Semnul lui Berlusconi se referea la prostia pe care vroia să o facă Nicolas, încercând să bage Rusia pe gâtul Alianţei.

"Paradoxal, nu poziţia Turciei ar trebui să îi îngrijoreze pe americani la Lisabona. Ci tocmai argumentele Franţei şi Germaniei. Două state care au dat deja de înţeles americanilor că nu prea mai doresc să se „supună” deciziilor unilaterale. Întâlnirile de la Weimar din primăvară şi de la Deauville din toamnă dintre decidenţii francezi, ruşi şi germani au stabilit (a câta oară?) o politică separată a Europei faţă de americani.

„Franţa şi Germania ar putea conveni să continue discuţiile privind reformarea sistemului de securitate europeană şi crearea unei «structuri de cooperare» europene deosebite de cooperarea Rusia – NATO, în schimbul unor concesii din partea Rusiei care ar soluţiona unele probleme de securitate în Europa”, scrie pentru RIA Novosti, vice-directorul pentru cercetări al Consiliului pentru Politică Externă şi de Apărare, Dmitry Suslov.

Asta nu înseamnă nimic altceva decât că există premisele unei scurtcircuitări atât a politicii americane cât şi a conceptelor NATO. Francezii şi nemţii nu mai au răbdare. Îşi doresc „felia” lor din influenţa internaţională. Chiar dacă pentru asta vor readuce, fără doar şi poate, Rusia în postura de actor principal al relaţiilor internaţionale. Fără ca Rusia să fi făcut nimic pentru asta decât să aplice ceea ce ştie cel mai bine: „Divide et impera”!"

Indicaţii de călătorie

via google maps

Me and E-On Gaz

update2: Doreii sapă în continuare şi fluieră imnul României :)))))
update1: Am ajuns acasă. Am ditamai şanţul în faţa garajului. În el, trei Dorei sapă de zor. Al patrulea doarme pe un dâmb de nisip :))

Stăteam liniştit ieri dupăamiază în casă, când aud un zgomot puternic făcut de un utilaj din ălă ce sparge asfaltul. După vreo două ceasuri de zgomot infernal, m-am gândit că poate ar fi indicat să ies să văd ce se întâmplă, să nu mă trezesc cu vreo groapă în faţa garajului şi să nu mai pot scoate maşina. Prea târziu. În faţa garajului meu era un şănţuleţ de toată frumuseţea. Schimbarea mea la faţă a fost sesizată de Doreii care săpau. M-au asigurat că dimineaţă o să mai pot ieşi cu maşina din garaj, dar după aia........ M-am liniştit când mi-au zis că o să fim anunţaţi în scris de E-On Gaz că încep lucrările de schimbarea conductei şi din cauza lucrărilor nu o să mai putem folosi o perioadă garajele. Tare m-am bucurat. Probabil vom afla că vor face lucrări după ce le-au terminat. Muriţi băi!
p.s.: Trebuie să recunosc că Doreii au avut dreptate. Am reuşit să scot maşina din garaj. Când o să mai reuşesc să o bag.....Dumnezeu şi E-On Gaz cu mila....

Trădare în sport

Până la douăzeci de ani am practicat la nivel de performanță sportul ăsta. Dacă nu va-ți dat seama din poză e vorba de Judo. Pentru cei care nu știți despre ce e vorba să vă explic. Luăm termen de comparație baschetul. Știți cum e baschetul nu? Na˙ judo-ul e complet altfel. Doi în kimono, pe tatami, cel care-l trantește pe celălalt câștigă. Nu ai voie să lovești cu pumnul sau piciorul. V-am spus că e complet altfel decât la baschet.
Astăzi, după ani și ani, la rugamintea antrenorului (tata) și din motive de legat greu la șireturi (cine știe cunoaște!) am intrat iar în sală. Scopul oficial era să fiu partener de antrenament al unui puști de 11 ani și 75 de kg. Viitorul nostru campion olimpic la categoria open. Da ca să ajungă acolo, trebuie sa aiba un partener pe care să nu-l facă poster când cade peste el. (au fost câteva plângeri din partea unor mămici grijuli). Și uite așa am intrat eu în vizor. Sacrificiul suprem pentru performanța sportului sibian.
Să n-o lungesc, nu de altceva da˙e cada plină de apă fierbinte (aspirina am luat-o deja).
Eu îl provoc la o luptă scurtă să văd ce poate ca să știu de unde începem pregătirea. Copilul (ma rog are 11 ani) începe să tragă de mine. Eu un lord, contrez elegant, defensivă de artist, dansez pe langă el ca-n tinerețe, nu atac. Dupa ce l-am obosit (a se citi simțeam că-mi pică mâinile) mă hotărăsc să îl proiectez repede, ca să aiba timp să se relaxeze (și eu să ma întind pe o saltea, să nu mă mai ridic doua ore). Zis și facut. Aleg un procedeu spectaculos, doi pași și el (drăgălașul de prea multe kg, copilul adică) face un cerc grațios prin aer și aterizează pe spate. Eu îl privesc cu indulgența superioară, îmi pun mâinile pe centură (să nu vadă juniorul cum îmi tremură tendoanele exasperate de efortul ăsta neașteptat, total diferit de mânuirea grațioasă a volanului și ridicatul țigării până la gură)
Na´acum vine surpriza. Juniorul, total indiferent la grația și eleganța mea, îmi spune ca sunt descalificat că nu am voie să fac procedeul respectiv. Eu chem forul superior, pe tata adică. Și el hă, hă hă, am uitat să-ti spun, n-ai voie să pui mana pe picior, secerare in aer, ștrangulare și luxare, hă, hă, hă. Eu de când? De ce? Cică de vreo câțiva ani că s-au dovedit a fi periculoase. Păi să se duca dracu´la înot atunci, sau la table, sau la baschet.
Cum ar fi să se interzică la baschet slamdunk-ul, sau aruncarea cu doua mâini, sau mama naibi mai știe ce aruncări aveți voi. Cum ar fi?
Mă simt ca și cum s-ar fi scos în afara legii berea.
Mâine fac plangere la Federația Internaționala de Judo. Dacă o sa pot ridica mâinile la nivelul tastaturii...

Ce cadou vreau de Crăciun

Nu, nu sticla!

Probleme în parohie

Toader cu Gogu dădeau să intre în crâşma de la islaz când la uşă le tăie calea una din enoriaşele bisericii din frumoasa comună gureană, înarmată cu un creion chimic într-o mână şi-o coală de hârtie în alta:
- Toadere, ne-o vint de la Episcopie să facem un foraj de opinie şi-o zis Episcopu' să răspunzi şi tu la chestionaru' ăsta cu ce părere ai de parohie, da' să ştii că o zis să răspunzi numa' tu, fără Gogu, că n-are chef de miştouri azi!
Toader luă hârtia şi creionul chimic, se aşeză cu Gogu la masa lor de abonaţi şi după ce pe masa au apărut sticla cu "pufoaică" şi paharele de unică folosinţă proaspăt spălate în lighean, se apucă de citit chestionarul.
- Bă Gogule, auzi întrebare, cică ce părere avem de icoana cu Zoran Miercureanul din biserică? Bă Gogule, ce dracu să scriu bă, că-mi seacă mână dacă-i scriu că da? 
Gogu îşi aprinse mahoarca, îşi scoase din chimir ochelarii 3D cumpăraţi odată cu ziarul, îi puse pe ochi şi după ce-şi admiră aerul de intelectual în peretele crâşmei tapetat cu cd-uri, îi spuse lui Toader:
- Bă, ca să nu zică satu' că suntem contra, scrie că n-avem nicio părere, da' să nu-l pună dracu' să pună icoane cu Sfântu' Pampers Moldoveanul sau Sfântu' Branko Galinaceul , că ne ecscomunicăm şi nu mai punem picioru' în biserică!
- Bă Gogule, da' ce-i aia ecscomunicare mă?
- Adică nu mai dăm pomelnice, Toadere, înţelegi?
După ce notă răspunsul, Toader trecu la următoarea întrebare:
- Bă Gogule, auzi că pe cine să dăm afară dintre cantori şi ce cantori am vrea în biserica noastră. Io zic să scriu...
Gogu dădu cu pumnul în masă, îşi aşeză mai intelectual ochelarii 3D pe nas şi ordonă:
- Nu mă, zicem că n-avem nicio părere, ca să nu ne certăm cu enoriaşii, dar să-l zboare pe Loiţ că-i ungur şi nu ştie să treacă de la o cântare la alta şi să-l aducă înapoi pe Mateuţ, că-ţi era mai mare dragul atunci când se arunca pe note înalte la "Miluieşte Doamne, Miluieşte!" şi dacă-l aduce înapoi şi pe bassul ăla de Brumăr, să vezi cum sculăm la slujbe toate babele în picioare!
Toader notă şi al doilea răspuns. Citi ultima întrebare şi-l întrebă pe Gogu:
- Gogule, la asta cu ce părere avem de Popă, trec tot aşa că n-avem nicio părere, ca să nu ne ridicăm enoriaşii în cap, nuu?
Lui Gogu îi sticleau deja ochii în roşu şi albastru din spatele ochelarilor 3D.
- Nu Toadere, scrie acolo apăsat, eventual scuipă oţâr pe vârfu' la creion ca să se vază mai bine, scrie aşa că până Popa nu învaţă că biserica îi ca o echipă, că banii din cutia milei trebuie împărţiţi şi cu cantorii şi cu clopotaru' şi cu baba de la lumânări, că el cântările bisericeşti tră' să le cânte cu coru' nu singur, iar vinul de la pomeni să-l bea cu enoriaşii nu să-l bage în portbagaj să-l ducă la Mitropolit şi dacă nu pricepe asta, apăi n-are decât să stea să frece strana, legat la cap cu patrafiru', aşa să scrii Toadere!
În timp ce Toader nota ultimul răspuns, Gogu admira pe geam bătaia încasată de Drăgan de la "Urători".
- Bă Toadere, ce ţi şi cu tehnologia asta 3D. Parcă altfel îl văz şi pe Prachi acum cu ochelarii ăştia, mă.
- Cum mă?
- Nu ştiu Toadere, parcă mai mare! 

Titlu şi conţinut

Cum pla mea poţi să pui titlul ăsta " Avocat român, împuşcat în inimă în Italia" şi după aia să scrii că era badante?

După Tequila Party

Prea multe despre tequila nu vă pot spune, dar am băut ca porcu' caipirinha. La plecare am ras totuşi un shot de tequila ca să fiu în ton cu petrecerea. De fasolea cu cârnăciori (lăudată de cei prezenţi) nu m-am atins din motive picante, dar i-am făcut o poză.
În dimineaţa asta nu-s mahmur, nu mă doare capul dar mă roade foamea. Era bună acum fasolea.

Manifest

Not bad. Auzită de dimineaţă la radio,am fost în cap cu ea toată ziua: "Am învăţat ca dreptatea mi-o fac io / Trec peste tine dacă nu am încotro" 

Arăboaice

Am văzut-o ieri la televizor pe Asma, soţia preşedintelui sirian. Ocazie cu care am ajuns la concluzia că liderii arabi au neveste frumoase ca Asma,  Rania-soţia regelui Iordaniei sau Mehriban-soţia liderului azer.

Oare cine l-a angajat pe Ştefan Găvan?

de AICI

Cartofi sibieni

Nu, nu e o nouă reţetă marca Băgă. Prietenii de la Turnul Sfatului s-au gândit că dacă tot avem primar sas, putem pune etichete de "Made in Sibiu" la toate produsele care vin din Germania.
Azi avem cartofi sibieni. Nu, nu au crescut, nu au fost culeşi de pe tarlalele sibiene, nici din apropierea Sibiului. Cartofii au fost aduşi din Germania de un transportator sibian şi au fost confiscaţi în vama Nădlac. Aşa că ne putem lăuda că am vrut să facem contrabandă cu cartofii sibieni.

Skunk Anansie

Mi-a fost sugerată ieri. Nu-s prea fan Skunk Anansie, dar sună bine. Enjoy!

Veste bună

Mediaset se lansează în România. Astfel, cele 3 canale, Italia1, Rete4 şi Canale5 vor putea fi preluate de operatorii de cablu şi DTH din România.
Sper că Dolce o să-l achiziţioneze, motiv pentru care o să-mi demontez cealaltă antenă de satelit, cumpărată special să pot urmări cele trei posturi de televiziune. Hai Romtelecom, fă un gest nobil!

România Imperialistă

Nu prea ascult radioul, recunosc. Astăzi însa am fost prins in traficul din București și, de plictiseală, am tot schimbat posturile 'de capitală', doar, doar găsesc unul interesant. Și uite așa am prins un interviu cu ambasadorul României la Chișinau. Spunea moldoveanul nostru că, datorită semnării tratatului de frontieră între România şi Republica Moldova, România nu mai este vazută ca o putere imperialistă care vrea sa alipească bunatate de stat independent.
România Imperialista! Nu vă sună ciudat? Noi, care am fost invățați că nu am dus niciun război de cucerire, noi cei care am ridicat arma doar sa ne apăram glia stramoșeasca, noi cei care n-am vrut nimic de la alții, doar ei au vrut de la noi, noi urmașii Romei.... Cunoașteți clișeele.
Mi-am adus aminte ca am mai auzit exprimarea asta de curând. De la cine credeți? De la prietenul meu Tibor, furnizorul de cafea. După nume vă dați seama că e genul care votează cu Funar, e din Odorheiul Secuiesc și-a invațat limba româna ca a doua limba straină. În rest pita lu' Dumnezeu.
Să revenim. Cum stăteam noi liniștiți la o bere (două, trei) povestind de toate prostiile, am ajuns la subiecte gen xenofobie, toleranța, bună conviețuire ș.a.m.d. Eu imi exprim nemulțumirea ca nu pot cumpara o pâine la el in oraș decât prin semne. (Știți cum e, ajungi în Harghita sau Covasna și dacă vrei ceva arați cu degetul). Ungurul meu se infoaie, scrâșnește din dinți și-mi aruncă replica ”măcar cu atâta sa fim de acord după ce cu toții știm ca România e puterea imperialistă care a intrat în primul război mondial doar ca sa ocupe Transilvania”. L-am privit calm în ochii, am pus mâna pe halbă și am regretat berea care o să se verse cand o sa i-o trăznesc in cap. Cu efort maxim m-am liniștit, doar e prietenul meu, are dreptul la opinie. Să-i ascult argumentele și îl pleznesc mai târziu (dupe ce mai beau din halbă). Și uite așa incep prelegerea. Noi - Decebal, Traian, Gelu, brânza, barză, viezure, mânz și ei - stepa și caruța, gulaș si unguroaice. Eu ”bă! noi suntem aici de când era scriere cuneiformă. Căruțele voastre au ajuns pe la anul 1000!” El ”nu-i adevarat!” Eu, cu mâna iar pe halbă. El ”am ajuns pe la noua sute si ceva” :))
Am vărsat berea, e adevarat, da' de râs. Ne-am pupat ca doi prieteni dupa multe beri si am stabilit că istoria e un subiect tabu la bere.

PS Bunica, Dumnezeu s-o odihnească, s-a născut Astolo Szuszana și prin '40 a ajuns într-un sat din Maramureș. S-a căsătorit cu bunicul și cerea pâine prin semne.

Domnul Poliția

Un deștept nesemnat de la Tribuna s-a băgat la ”Poliția bunelor maniere” în chestii care-i depășesc cultura: limbile străine. Nu-i bai, așa cum spune legenda "viața e prea scurtă ca să înveți limba germană" dar totuși poți întreba pe cineva care s-a reîncarnat. Nefiind articolul pe net mă rezum să spun că era intrigat de niște parcări și spunea că Herr Polizei în Austria sau Germania i-ar fi amendat pe contravenienți mintenaș. Herr Polizei e o tâmpenie românească, însemnând Domnul Poliție. Domnul polițist se zice simplu, ca pe românește: Herr Polizist. Sieg Heil!

Sportiva mileniului

Avem o federație autistă, cum procedăm? Păi dăm tot felul de știri ca să ne umfăm în pene. Cum ar fi asta: Baschetbalista Diana Pop, sportiva anului în Germania.

Continuarea aici: http://www.calinturcu.net/2010/11/sportiva-anului.html

Nişte păduchi

O chestie care n-am ştiut-o până acum.
Rapidiştii s-au dat întotdeauna victimele comuniştilor şi-au acuzat mereu că Dinamo a fost echipa Securităţii.
Dar....

 Istoricul Mihai Alex Stoenescu scrie, în "Istoria loviturilor de stat din România", că sindicatul ceferiştilor de la Atelierele Griviţa, care a înfiinţat şi Rapidul, se transformase, în perioada interbelică, într-un focar de agenţi bolşevici plătiţi sau infiltraţi de URSS cu scopul de a destabiliza ordinea socială în România. În context, Rapid a apărut ca o grupare care lupta, în numele proletarilor asupriţi, împotriva echipelor "capitaliste" (idee a luptei de clasă promovate de comunişti). Această versiune poate constitui şi o explicaţie pentru faptul că Rapid a supravieţuit după război, într-o perioadă în care noile autorităţi au ras de pe faţa pământului toate cluburile semnificative din perioada interbelică (Venus, Carmen, Unirea Tricolor, CAO etc)


În primăvara lui 1948, pe 28 martie, a avut loc una dintre cele mai mari mascarade electorale din istoria României. Frontul Democraţiei Populare (FDP), alianţă condusă de Partidul Muncitoresc Român (viitorul Partid Comunist), formaţiune susţinută de trupele sovietice de ocupaţie, a fost declarat câştigător, cu 97,83 la sută din voturi. Alegerile au fost nu numai fraudate, dar şi organizate într-un climat de teroare, toţi liderii politici români liberali şi ţărănişti fiind, la acea dată, exilaţi, închişi sau ucişi. Înaintea acestei farse sinistre, Rapid s-a numărat printre echipele care au făcut propagandă alianţei bolşevice, jucând chiar cu un soare uriaş (simbolul electoral al FDP) pe piept.
                                                                                            (de AICI)


Şi dacă le zici (cenzurat) se supără! 

Petreceri în OldFriend's

După ce sâmbătă sara, ficiorii şi fetele din Ghost Rider 2 or beut tot stocul de tequila din OldFriend's, OldFrenţu'(da bă, ăsta care scrie aici) o reîmprospătat stocul şi o pus fasolea la muiat. Cică sâmbătă în trişpe, punem de-un tequila party cu fasole şi cârnaţi.

Mă, refă stocu' de cachaca!

Prima pe azi

Ora 21:00 prima halba de caipirinha pe ziua de azi. Natuerlich in Old Friend's

Plăcintă de poftă

Umplutura:
Călim în unt nişte ardei gras roşu, câteva cepe verzi şi doi vreji de apio(ţelină), toate tăiate mărunt. Cam pe când sunt călite verzăturile, aruncăm deasupra nişte ghebe. După ce scade apa lăsată de ghebe şi verzături punem şi carnea tocată de pui, condimentată cu sare, piper negru cu lămâie, rozmarin, un pic de chilli şi-un pic de oregano. Stingem tot cu o cană de vin alb sec şi lăsăm să scadă. Într-o cănuţă punem câteva fire de şofran, pe care le dizolvăm cu zaftul din cratiţă şi îl turnăm înapoi. La sfârşit punem şi nişte pătrunjel verde tocat.

Preparea plăcintei:
Într-o tavă punem o foaie de aluat franţuzesc pe care o tapetăm cu bacon tăiat subţire. Deasupra, întindem umplutura peste care punem mozzarella tăiată felii şi preserăm nişte oregano mărunţit. Punem peste o altă foaie de aluat franţuzesc şi lipim bine marginile. Cu o pensulă, ungem a doua foaie cu nişte sos de roşii şi două ouă bătute. Presărăm nişte oregano mărunţit şi băgăm la cuptor, pentru 40 de minute la 200 de grade.
Să-mi fie de bine!

Bonus: mi-a mai rămas nişte aluat franţuzesc. L-am tăiat în fâşii, am pus pe ele dulceaţă de căpşuni, de struguri şi merişoare, le-am împăturit şi le-am băgat la cuptor. Le-am mâncat cu topping de cireşe şi ciocolată. Aşa de desert.

Fiecare cu ce aude

Doi Ştefani. Găvan şi Dobre. Amândoi la acelaşi ziar. Aproximativ aceeaşi ştire. Fiecare cu ce aude.
Găvan:
"Îi dedicăm victoria preşedintelui Corin Cindrea, dar este o victorie şi în cinstea lui Adrian Păunescu, pe care l-am cunoscut în 1983. Chiar după o poezie a sa mi-am botezat fiica, Hiperbola. L-am iubit pe poetul Adrian Păunescu, a însemnat mult pentru mine."

Dobre:
 "Suntem bucuroşi şi dedicăm victoria preşedintelui Corin Cindrea, care îşi sărbătoreşte azi ziua de naştere. Însă, suntem trişti astăzi pentru că marele Adrian Păunescu a murit, un om la care am ţinut enorm, dar asta e, cu toţii suntem datori cu o moarte când ne naştem"

Dom' profesor

Student repetent, parlamentar chiulangiu, politician mediocru. Când face afirmaţia asta ne arată cât preţ pune pe votul alegătorului. Poate îi explică cineva că preşedintele este ales de alegători. Ne aducem aminte cu dom' profesor de istorie a pierdut categoric alegerile în colegiul în care a candidat? Cum a ajuns senator prin redistribuire?
Aaa da, e şi frustrat.

Crede si nu cerceta!

Sunt o persoana toleranta de felul meu. La fel ca majoritatea mi-am pus intrebari la varsta adolescentei despre religie, Dumnezeu, moarte samd. Dupa ce am citit cateva carti scrise de minti luminate, cateva discutii libere cu doi trei preoti, am ajuns la concluzia ca nu poate dovedi nimeni nimic, nu exista un raspuns clar, doar alegerea ta sa crezi sau nu. Asa ca am lasat balta "cercetarile". Asta nu inseamna ca am o problema cu cei care cred, ca sunt ortodocsi, catolici, evanghelici, baptisti, martori ai lui jehova, musulmani etc... Fiecare are dreptul sa creada ce vrea.
Ma irita in schimb cei care propavaduiesc. Cei care incearca sa ma "converteasca". Cei care cred ca adevarul lor e singurul adevar. Recunosc ca in fata asaltului lor m-am lasat dus de val si, doar pentru a-i irita, le-am impartasit cateva pareri personale sincere. Fara exceptie reactia lor a fost aceeasi. Soc, consternare, sfatul de a ma intalni cu "mai marele lor" si povata de a imi deschide inima si mintea catre adevarata credinta. Eh cine stie? Poate la prima minune palpabila.
Zilele trecute mi-au sunat la poarta doi barbati (baieti). M-au intrebat daca putem sta de vorba cinci minute. Stiam ce urmeaza, dar dintr-o mica rautate i-am lasat sa-si spuna speech-ul. In timp ce ei demonstrau realitatea adevarata fluturandu-mi niste pliante cu citate prin fata mi-am aprins tacticos o tigara. Am ascultat cum adevarata credinta e in posesia lor si cum doar interpretarea lor e corecta samd.... Le-am cerut dovada. Acum repede! Pe loc. Eu vreau sa cred da sa-mi dea si ei acolo o mana de ajutor, o ancora, o aluna, o maslina, orice... "Juniorul" a inceput sa se balbaie iar "initiatul" a inceput sa turuie citate din biblie (a lor). I-am poftit politicos in strada, le-am urat "succesuri" maxime si m-am gandit ca uite asa mai imi fac si eu cate un pacat.
Mi-am adus aminte zambind de o replica simpatica:" If you talk to God you're religious. If God talks to you, you're psychotic... "

Service la Gura Râului

Gogu cu Toader stăteau pe prispa crâşmei de la islaz când în faţa lor se opri cu un scrâşnet de roţi, maşina încasatorului de gaz. Din ea coborî supărat încasatorul care i se adresă lui Gogu:
- Gogule, hai mă că am o vorbă cu tine!
Gogu coborî alene de pe prispă, dădu o tură maşinii şi nu se putu abţine să nu se minuneze:
- 'Te-n gât gazistule, ce maşină jmecheră ai. Jenţi Micel, cauciucuri Titus, empetrei Hauăl.... bă, sculă de sculă, cred că o şi costat o grămadă de bani.
- Da mă Gogule, o căruţă de bani, îi faină da' parcă ceva nu-mi place cum merge. Trage ce trage şi parcă-şi pierde din turbo, mă. Că asta vroiam să-ţi zic. Nu ştii pe careva care să-i facă ceva la turbo să meargă ceas?
Gogu se scărpină în ceafă şi după ce-şi aprinse o mahoarcă îi zise pe un ton grav:
- Gazistule, la aşa maşină trebe un mecanic de mecanic. Scump da' merită. Meri în capu' satului la Bruno, ficioru' lu' Soce, că ăsta ştie şi te rezolvă!
Gazistu' fericit şi încântat de ajutorul lui Gogu, se urcă îm maşină şi plecă în trombă spre mecanicul recomandat. Gogu, urcă prispa şi se aşeză lângă Toader care se uita la Gogu întrebător:
- Bă Gogule, aşa maşină scumpă şi-o trimiţi la Bruno s-o repare? Păi ăla o face harcea parcea, că nu-i mecanic de maşini. Ăla repară drujbe!
- Tocmai Toadere, de aia l-am trimis!
Intrară amândoi în crâşmă şi comandară câte o cinzeacă. Aveau motive să sărbătorească.

Tribuna de cartier

Astăzi Tribuna a fost mai degrabă de cartier decât de oraș. Două știri cu poze, pe prima și ultima pagină, se referă la străzile învecinate redacției de pe Coșbuc:

http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/momentan-biserica-este-inchisa-pentru-rugaciuni-respectati-orarul-57701.html - poza cu biserica de pe Dealului

http://www.tribuna.ro/stiri/stirile-de-pe-strada-mea/parcare-pentru-vehicule-pe-2-x2-roate-57705.html - Coșbuc colț cu Rațiu.

Ce-i băieți, i-ați luat Matizul fotografului? Data viitoare nici nu mai ieșiți din redacție, faceți poze direct pe geam. Sau angajați personal care stă în zonele limitrofe, să facă poze în drum spre serviciu!

Băgă - romanul, partizanul, ecologistu'

În copilărie nu eram amator al colecţiei "Poveşti nemuritoare" pentru simplul motiv că nu erau atractive. O zână, un balaur-zmeu sau ce pla era , un Făt Frumos.....C'mon!  Zâna era o idioată că fugea cu zmeu', zmeul era un dobitoc că nu era în stare să-l bată pe Făt iar Fătul era cu siguranţă un cocalar fiindcă avea mereu calul tunat.
În schimb, citeam tot felul de romane sovieto-comuniste pentru puştani, care mă motivau să fiu un brav pionier iar una din cele mai mari dorinţe ale mele era să înceapă un nou război mondial, să mă lupt cu nemţii şi să mănânc cu partizanii ruşi din gamelă.
Prin clasa a IV a, am citit o carte sovietică despre nişte pionieri care salvau lumea de la dezastrul ecologic. Organizaţi într-o bandă, cutreierau străzile oraşului sovietic, purtând pe faţă o mască verde şi săreau la beregata celor care aruncau biletele de autobuz pe jos. Chestia asta mi s-a părut deosebit de culeanu aşa că, împreună cu un coleg am decis să organizăm şi noi o bandă din aia. Doar noi doi, fiindcă ceilalţi erau nişte ignoranţi a căror unică distracţie era una banală şi neinteresantă: să te joci de-a dacii şi romanii sau de-a Winnetou.
Boooon, ne facem noi nişte măşti din coperţile de caiete, le vopsim cu acuarele, le punem elasticele de la chiloţi şi ne alegem o stradă pe care să o patrulăm. Nici în ziua de azi nu înţeleg de ce am ales acea stradă, dat fiind că pe ea nu circulau autobuzele iar pietonii erau destui de rari. După câteva ceasuri de aşteptare, dezamăgiţi că nu trecea nici dracu' şi nu aveam pe cine să batem, ne hotărâm să plecăm spre casele noastre, în speranţa că o să mai găsim pe cineva care să accepte să fim romanii care, în contradicţie cu istoria, luau bătaie sistematic de la daci. Dar norocul ne surâde. În drum spre casă, vedem un tip, aşa la vreo 20 de ani, care îşi aruncă chiştocul ţigării pe jos. Fericiţi că avem şansa de a ne afirma sovietic, sărim pe bietul om încercând să-l conştientizăm de consecinţele gestului său. Din nefericire pentru noi, tipul nu era Bucurenciu, aşa că ne-o explicat el cu piciorul de ce nu e bine să fi ecologist. Întrucât colegul meu era mai sprinten, curul meu o încasat toate explicaţiile eco. După lecţia eco, m-am întors acasă unde mă aşteptau prietenii mei să joc rolul romanului torturat de daci. De ce dracu' n-am fost niciodată dac?
Patru ani mai târziu m-am apucat şi eu de fumat şi-am înlocuit romanele sovietice cu reviste porno ştiinţifice, iar dacii şi romanii cu nenea doctoru' şi asistenta. De data asta am fost doar doctor!

De ce nu "la Mediaş"?

Ce-mi plac mie ştirile de genul ăsta din Adevărul. O aştept pe aia cu "urmărit internaţional prins în Europa".

Grrrrr

Trec peste aspectul ca era parcata in loc nepermis. Ma deranja ca incurca pe cei care virau la stanga. Inclusiv pe mine. Da, stiu. Acolo e obligatoriu la dreapta.

Satisfactie

Prima zi de bagator si deja sunt penalizat, certat, suspectat... greu cu sef tipicar.
Dar un coment m-a pus pe ganduri " băgă spunea... asta cu macul e aroganta deja. nu poti sa ai si tu gusturi mai fine? un vaio de exemplu"
Ne-am mai duelat noi in opinii legate de tehnologie. deh el cu windows eu cu snow leopard, el habar n-am (as vrea sa spun toshiba? dell, mai bine nu-l luam :-P) eu mac, el mure eu nokia... si uite asa mai departe. Mentionez ca amandoi suntem niste utilizatori pasnici, care la prima problema suna la prietenul care se pricepe.
Si atunci de unde atata aplomb, tenacitate, de unde parerile astea radicale ca eu am dreptate ca al meu e mai bun, mai frumos, mai destept.
Sa fie performantele tehnice? Nici pomeneala. Sunt altii mai buni, Sa fie pretul? Ha ha ha... Cu banii care-i dai pe cel mai amarat mac iti cumperi topul de gama de la concurenta...Sa fie marketingul de vina? Pentru ca daca s-ar da un nobel pentru marketing Apple ar trebui sa-l castige detasat de acum cinci ani si pe urmatorii cinci.Dar nu e doar marketing. produsul lor (ca e iPod, Pad,Mac...) ofera ceva clientilor ce alta firma nu ofera inca. SATISFACTIE.
De aceea se vorbeste de un cult. De aceea fanatismul asta. 92% dintre clientii de produse Apple raman fideli marcii (mai mult decat clientii de Romgaz si astia au un fel de monopol)
De aceea o sa-mi iau noul Mac. nu pentru ca am nevoie de el ci pentru ca-l vreau.

Resemnare

Că echipa merge prost şi fanii sunt tot mai puţini, se ştie. Dar dacă nu mai am nici opţiunea "Particip" înseamnă că e grav!

Curriculum Vitae 5

Dupa cum se vede incep de luni la prima ora (asa e la inceput vrei sa faci impresie buna, ajungi primul, faci cafeaua, intrebi de sarcini...)

Prin bunavointa lui Baga, am primit dreptul de exprimare pe un blog pe care-l urmaresc cu placere si interes (linguseala e o cale de ascensiune rapida - am invatat asta in aproape 10 ani de mediu corporatist). Am iesit din acel mediu acum doi ani si am inceput pe cont propriu. (A se traduce am mai putin timp, mai mult stres si o mult mai mare instabilitate financiara)
Nu ma pricep de loc la baschet, imi place sa trag cu arcul, gatesc (romaneste cu usturoi, porc, miel, chimen si cimbru), imi plac masinile, bauturile mixate, muntele si ungurii :))
N-as renunta la cafeaua de dimineata nici pentru un post de director la Romgaz.
La 16 ani unchiul din partea tatalui mi-a spus "de acum esti barbat, asta e cutitul tau si fereste-te de prosti" :)) cutitul nu-l mai am, dar de prosti ma feresc si acum :)))
Am convingerea ca ar trebui sa fim mai optimisti, mai mandri si mai nationalisti. Sunt adeptul democratiei, dar nu pot sa nu remarc cate lucruri extraordinare s-au realizat intr-o dictatura. (lucruri extraordinare nu neaparat bune)
Acestea fiind spuse, sa ne auzim cu bine!