New băgător în town

De mâine o să apară un nou băgătordeseamă. De la prima şedinţă l-am apreciat. A ştiut că-mi place mult să aud "Da şefu'!". Ca să-l încurajez l-am pus să aducă bani de acasă. A fost super încântat.

De ce sărbătorim Halloween?

N-am înţeles niciodată de ce ne place să importăm nişte sărbători aiurea. Sărbătorim în cluburi tot felul de căcaturi când am putea găsi de sărbătorit o grămadă de chestii culeanu.
Nu văd rostul unui Halloween. Ce rost are să umbli disperat în piaţă ca să cumperi un dovleac în care o să înfigi o lumânare şi să-l mai pui şi în geam? Mai bine cauţi printre vechituri şi-ţi pui în geam un mileu, pe care pui peştele de sticlă în botul căruia poţi să-i înfigi beculeţele de la instalaţia de pom de Crăciun. De ce să-ţi pui o mască pe faţă ca să mergi în bar? Bei mai mult sau mai puţin?
Nu văd rostul unui Valentine's Day, să sărbătoreşti iubirea cu toată pulimea. De ce trebuie să mergi într-un club, să-i arăţi iubitei cât de mult o iubeşti, bând ca porcul şi dansând cu toate fufele? Oricum faci asta în fiecare weekend iar iubirea ţi-o vede pe ecranul bancomatului când selectează suma.
Uite, aş fi preferat de exemplu să importăm Thanksgiving Day. Să umbli disperat prin magazine să găseşti un curcan uriaş, pe care să-l găteşti la mare artă(da Qvarto, poţi face şi mujdei la el!), să-l pui pe masă după care să te apuci de bătut cu mesenii fiindcă toţi ar vrea copanele. După ce-ai mâncat ca spartu' şi-ai beut tot ce era prin casă, poţi şi să dansezi. Recomandat pe manele.
O altă sărbătoare pe care mi-aş dori să o văd în România ar fi San Fermin. Să stau pe terasă la OldFriends, cu o halbă de caipirinha, să văd idioţii îmbrăcaţi în alb şi baticuri roşii la gât cum sunt fugăriţi de tauri şi să sper că numărul celor care vor ajunge la Urgenţe cu curu' găurit de coarnele taurilor, o să fie unul mare.
De ce nu şi La Tomatina? Nu e interesantă o bătaie cu roşii în Piaţa Mare? Să poţi să-i fuţi una cu o roşie în faţă unui idiot şi să-i spui "bulane, nimic personal, e doar sărbătoare"?
Nu, în poză nu-s mascat în zombie. Aşa o să arăt mâine dacă ies diseară să sărbătoresc Halloween.

Un bun plătitor de impozit

Acum câţiva ani buni, prietenul meu Mache şi-a cumpărat o barcă pneumatică cu motor de putere mică. La aceea vreme, legea prevedea ca acestea să fie înmatriculate iar proprietarii să plătească un impozit anual. Mache şi-a înmatriculat barca la Căpitănia portului Dej( :)) nu e banc, e chiar real!), a plătit impozit.
După aderarea României la U.E., tipul acesta de barcă nu mai necesita înmatriculare şi nici mai este impozitat dar Mache a fost în continuare impozitat pentru barcă. Primăria Sibiu dă din umeri şi aruncă vina pe Căpitănia portului Dej, cei de la Căpitănie au spus că nu e treaba lor, ce e înmatriculat e bun înmatriculat şi uite aşa plăteşte Mache impozit an de an. În final Primăria Sibiu a găsit o soluţie. Mache să radieze barca. Capitănia Dej e de acord şi i-a spus cât îl costă. Mache a ales să plătească impozitul. Radierea unei barci mici pneumatice cu motor de putere mică costă la fel cât radierea unui iaht.

foto: pescuitul.ro

Miting şi moţiune

- Treizeci de mii de manifestanţi au fost număraţi de Micul Futilescu. I-au ieşit o sută de mii.

- La moaştele Nuştiucui a fost mai multă lume decât în piaţă. La următorul miting o să fie aduse moaştele Chivei.

- Până şi iRealitatea a făcut mişto de Futilescu la faza cu "Jandarmeria a primit muniţie de război"

- Futilescu nu se lasă şi mai scoate o perlă: "ne supraveghează cu elicopterele!". Ruşine iRealitatea că filmai din elicopter!

- Interesanţi sindicaliştii care nu ştiau din ce sindicat fac parte. C'mon, le era greu să se uite ce le scria pe veste?

- Jiji nu e nici membru PDL şi nici în guvern. Galeria Stelei nu ştia.

- Pe frigul ăla, sindicaliştii se încălzeau cu bere. Seara la iRealitatea, liderul lor(Marica) se plângea că Oprescu nu a adus suficiente toalete ecologice.

- Mitingul nu a fost organizat de PSD. Nu. Microbuzele primăriilor roşii telormănene erau în piaţă pentru revizia tehnică.

- iRealitatea o întreabă pe o tanti din Şoldova, cadru didactic, ce-ar face dacă ar fi în locul lui Boc. Ne-am prins de ce şcoala românească scoate tembeli pe bandă rulantă.

- Jandarmeria are câteva bunăciuni la care le stă chiar bine în echipamentul de luptă.

- În parlament Bănicioiu se ambiţiona să creadă că face glume bune. Moţiunea a fost cea mai reuşită.

- După glume, Bănicioiu a încercat să pară bărbat. Fanii au început să-l aplaude.

- Ceauşeasca Aura Vasile poartă o pancartă pe care scrie că două milioane jumate de români cer votarea moţiunii. Fiindcă se plictisea, Boc verifică listele cu românii care au cerut asta. După prima pagină găseşte PSD-işti care au semnat de mai multe ori lista.

- Crin cere ca Boc să nu mai fie un asistat şi să fie trimis la muncă. Liberalii aplaudă. În sfârşit liderul lor a venit la servici.

- Crin dă lecţii despre ce înseamnă dreapta. Geoană îl aprobă. Neagu Djuvara în faţa televizorului se pregăteşte de sepuku.

- Futilescu a ajuns la parlament. Încă mai crede. Mitrea şi Hrebe râd în hohote. În gând. Bombo le trage cu ochiul.

- Futilescu la microfon transmite mesajul de adio a lui Păunescu. Hrebe şi Mitrea se prăpădesc de râs. În gând. Bombo le trage cu ochiul şi le şopteşte: "Eu l-am sfătuit". Hrebe şi Mitrea fug în baie. Baia se cutremură de hohotele de râs a celor doi.

- Vosganian se laudă că face piaţa şi nu e huiduit. Nu pomeneşte nimic de deficitul catastrofal lăsat în urmă.

- Bombo la microfon. C'mon, chiar aşa să-l calce în picioare pe Futilescu?

- Liberalii se plictisesc. Îşi numără plictisiţi dolarii. Vă rog! Nu e nimic ilegal. Ilegal era dacă-i număra un PDL-ist.

- Deşi votarea pentru moţiune nu a început, în piaţă au mai rămas doar câteva mii de manifestanţi. Cine-o fi lăsat iRealitatea să transmită imagini din elicopter cu piaţa aproape goală?

- Începe votul. M-am tirat la baschet.

- Moţiunea cade. Previzibil.

- Futilescu se enervează şi-şi dă drumul la gură. Acasă, Iliescu din roşu devine negru şi-l sună pe Bombo ca să-l oprească pe Futi să mai vorbească. Tardiv

- Mă întorc de la baschet. Nu-mi vine să cred ce văd pe iRealitatea. Dragnea şi Futi sunt atacaţi de Ursu şi Oana Stancu. Liderul sindical Marica sare şi el la beregata futilească. Doar tembelul de Diaconu ce-l apără. Băi, e real ce văd?

- Îmi revin imediat. Ca să o scalde, Oana Stancu o bagă iar în direct pe grevista foamei. Radu are dreptate

- Brylu şi mai multă! 

Cum marţi?

Mi-a povestit pretenaru' Mache o fază tare cu naţionalităţile conlocuitoare.
Un amic de-al lui, care filmează la nunţi, a fost contactat de-un bulibaşă ca să filmeze nunta puradelului. Totul super ok până la dată. Ziua nunţii cădea într-o marţi.
- Dom'le cum marti? Sunteţi sigur?
- Ce să facem? Numa' atunci îi liber Guţă!

update de la Mache: în completare, bulibaşa: - ce dacă facem nunta marţi, şi-aşa noi ţâganii nu muncim

Dezertarea lu' LaQvarta

Mânioasă pe mine că n-am împărţit banii din publicitate, că am penalizat-o lunar cu 10% şi-am pus-o să aducă bani de-acasă, LaQvarta a dezertat de pe blogul băgătorilor.
De ieri, LaQvarta are blogu' ei propriu, "locşor special creat pentru a da cu capul", un loc pe care o să-l urmăresc cu atenţie, având în vedere că după dezertarea ei am constatat lipsa a două puşti mitralieră, o cutie de grenade de asalt şi un aruncător de flăcări.
Lăsând gluma la o parte, ma bucur pentru noua apariţie în blogosfera sibiană şi îi urez succes!
p.s.: qvartooo, pentru postarea asta, pe ce adresa îti trimit factura?
update: dezertarea se pedepseşte cu batalion disciplinar :)) "Blogul de la adresa laqvarta.blogspot.com a fost eliminat. Dezactivarea este rezultatul marcării de către sistemul nostru de clasificare automată a uni blog ca spam."   Cam asta a reuşit qvarta să facă în timp ce mă chinuiam să-i explic cum se poate posta via e-mail. Postarea prin e-mail a reuşit. Deci nu-s eu de vină! Ce-o fi apăsat, numai Ăl de Sus ştie! :)) Acum aşteaptă răspuns de la blogspot. 

laqvarta: baga si tu un later edit la postarea ta

laqvarta: sa nu creada cititotrii ca-s asa instabila

laqvarta: dar nici sa se inteleaga ca mi-am sters din greseala blogul

laqvarta: mai bine sa stie ca blogspot a considerat blogul meu ca fiind spam )

laqvarta: ce chestie

laqvarta: frumos inceput, ce sa zic? 

Activia

Pentru "revitalizarea blogosferei sibiene", Belitu' m-o ridicat în slăvi pe blogu' lui, cică pentru umoru' meu şi că mă potrivesc pe gustu' lui. Mai ales la rom cu cola. Noa' şi-acuma tră' să nominalizez io tri bloguri sibiene:
- a lu' Turcu.
- a lu' Belitu'.
- a lu' Tudor.
- a lu' Bruneţâca
- a lu' Frau
- a lu' Maestru'
Cum? Sunt şase? Noa' recunosc cinstit că era să rămân corijent la matematică.

Reacţii la ştirea zilei

Sebastian Ghiţă, patronul Asesoft, preia managementul grupului de presă Realitatea. Reacţii pe twitter:
- @moscalifar: deci probabil @realitatea va lansa #voxbaschet sau #voxNBA
- @piticu21: De azi am antrenament 4 ore pe zi (baschet)
- @ moscalifar:  EXCLUSIVITATE : @piticu21 va coordona noua platforma voxNBA si All-star-game il va comenta Tatulici
- @padehillerin: o noua emisiune la RTV: realitatea te priveste de sus, cu Ghita Muresan
- @padehillerin: stelian tanase e prea scund pentru noul management (pariu!)
- @padehillerin: RTV reziliaza contractul cu CNN, urmand a semna cu NBA
- @padehillerin: Carmen Tocala la Fabrica?
- @moscalifar: Cu Fometescu  @padehillerin: Carmen Tocala la Fabrica?
- @bagatorideseama: stelian banica, noul director editorial la @realitatea. impartialitatea pe maini bune :))
- @bagatorideseama: oana stancu inlocuita cu ionut georgescu la "ora de foc". daca intra sebi in direct si-l cearta, o sa planga? :))
- @moscalifar: in onoarea lu' Ghita & Michael Jordan @piticu21 isi va schimba nickname in @piticu23

Îmi place pe ...

Noa', bănuiesc că feisbuchiştii or ocservat că muierile prezente pe saitu' de socializare îşi pun statusuri de genul " îmi place pe....". După o cercetare efectuată de nişte cercetători britanici, ăştia nu au ajuns la nicio concluzie. Pentru ei e încă un mister unde le place femeilor. Noi, ăştia de la coada vacii am descoperit că:
- îmi place pe.....pian. Am dedus ca lui Suzana îi place să stea călare pe pian atunci când schimbă perdelele la geam, având în vedere că ultima oară a căzut ca vaca de pe scaun.
- îmi place pe .... friteuză. Deducem că Leana şi-a luat-o în bot de la Gheorghe, după ce a pus mileul de la mămica, pe LCD-ul la care se uita Gheorghe cum o fura Steaua de la Dinamo. După al doilea 11 metri, Leana a luat un penalty în bot şi friptă fiind, a pus mileul pe friteuză, că şi-aşa era stricată.
- îmi place pe .... ghena de gunoi. Asta o spune Mirela, după ce şi-a luat omorul de la concubin, pe motiv că i-a aruncat la ghenă beutura.
- îmi place pe .... aragaz. Spune Măria, după ce şi-o ars bucile pe flacăra din dreapta, după ce-o pus-o Ion ca să-i demonstreze că dacă nu mesteci în mâncare se arde.
- îmi place pe .... budă. Înţeleg că Paraschiva iubeşte buda, mai ales după ce Vasile a atenţionat-o " Chivă, 'te-n gură, te bat până te caci pe tine", atenţionare venită în urma faptului că tocmai cheltuise banii de pe card, pe idioţenii de genul farduri.
Noa am tot stat şi m-am gândit şi-am ajuns la concluzia că ar fi bine ca noi, bărbaţii, să începem o campanie pe feisbuc cu "îmi place pe....". Încep io primu': "îmi place pe coaie, vara, să-mi ţin doza de bere". Vouă?
Da, e un post misogin!

Poştaşul sună întotdeauna de două ori

Relaţia mea cu poştaşul arondat zonei în care locuiesc, nu e una de "pace şi prietenie". Poştaşul ar spune că eu aş fi de vină dar eu mă jur că nu. Bine, reclamaţia pe care i-am facut-o acum vreun an şi ceva era meritată, iar faptul că a fost nevoit să-mi predea personal o scrisoare cu scuze trimisă de conducerea Poştei şi să îndure rânjetul meu, nu-mi poate fi imputat.
Totul a pornit acum vreun an-doi, de la faptul că nu-mi primeam o revistă săptămânală la care eram abonat. După ce-am primit scrisoarea cu scuze, revista mi-o găseam săptămânal mototolită în cutia poştală. L-am pândit odată şi i-am reproşat acest fapt, dar mi-a răspuns cu zâmbetul pe buze că n-am decât să-mi cumpăr o cutie poştală mai mare. N-am mai comentat nimic, ulterior am renunţat şi la abonament preferând să-mi cumpăr revista de la chioşcuri.
În dupăamiaza asta, obosit după o zi ca pixu', m-am pus în pat la căldură, pentru somnul de frumuseţe. Pe când sforăiam eu mai bine, acoperind zgomotul produs de "şcoala de mers" a copilului vecinului de deasupra, mă trezeşte sunetul enervant al interfonului. Tunând şi blestemând, m-am dat jos din pat şi-am răspuns nervos la interfon: "Cine-iiiiii?". Nimeni, nimic. Am trântit nervos receptorul interfonului şi-am fugit înapoi în pat. Pe când îmi aranjam eu pernele şi pătura, ca să-mi pot continua liniştit somnul, hop că sună iar cineva la interfon. Turbat, am răspuns şi... surpriză! "Poştaşul. Aveţi o recomandată!". Îi deschid, îl aştept în pragul uşii pregătit să-l întreb de ce a sunat de două ori. Nu apuc, fiindcă mă atacă direct:
- De ce nu aţi deschis de prima dată?
- Dar dumneavoastră de ce nu aţi spus cine sunteţi?
- Am spus, dar după cum vă văd, nu aţi auzit fiindcă sunteţi cam somnoros. Să-mi daţi buletinul şi să semnaţi aici.
Îmi întinde plicul, completează într-un registru seria cărţii de identitate, mă pune să semnez şi:
- Aveţi ştampila? Trebuie şi ştampila (n.a.: era un plic adresat firmei mele)
- N-am dom'le, e la birou! 
- Păi nu vă pot da plicul fără ştampilă!
- Păi tocmai mi l-ai dat, îi răspund eu cu un rânjet, în timp ce desfăceam tacticos plicul :D
S-a uitat lung la mine cu o privire din aia "să te fxt în gură" după care a coborât bombănind scările. M-am întors fericit în pat, fericit că l-am "învins" şi de data asta, după care am realizat că mi-am tras-o singur. De acum nu o să mai sune de două ori. O să-mi lase avizul în cutia poştală şi-o să râdă la gândul că o să fiu nevoit să fac coadă la oficiul poştal.

Ratat 100%

Atunci când crezi că eşti cel mai bun şi urli că nu te vede nimeni, eşti 100% un ratat.
Atunci când faci pe delicatul după ce-ai mâncat căcat, eşti 100% un ratat.
Atunci când ţipi că eşti lovit deşi tu ai înjurat primul, eşti 100% un ratat.
Atunci când faci pe coiosu' dar n-ai coaie, eşti 100% un ratat
Atunci cînd vrei să fuţi dar n-ai cu ce, eşti 100% un lăbar.
În Piaţa Mică este un pod.
Aruncă-te în cap de pe el.
N-o să mai fii un ratat.
100%
Arată că eşti bărbat!

Nelămurire

Dacă doamna Consul al R.F.Germania la Sibiu este în vizită la Sibiu, înseamnă că sediul Consulatului R.F.Germania la Sibiu este la Rm.Vâlcea? Io numa' întreb.

Cu sau fără?

Usturoi în spanac. Că de asta vorbeam mai înainte cu Băgă.
Probabil ştiţi că Băgă e un mare iubitor al artei culinare, cu sute de experimente în domeniu la activ, care mai de care mai inedite. Eu n-am nicio problemă cu asta, ba chiar îi respect pasiunea şi mă bucur de fiecare dată de reuşitele lui culinare. Iar el, în loc să aprecieze lucrul acesta, nu ratează nicio ocazie să-i ia peste picior pe cei mai puţin iniţiaţi în arta culinară, adică iubitorii de mici cu cartofi prăjiţi ca mine. Şi aşa cum îi stă bine oricărui consumator de mâncăruri sofisticate care se respectă, Băgă strâmbă din nas la anumite combinaţii de mâncăruri, ingrediente sau moduri de prezentare care nu sunt pe placul lui. Pot să înteleg şi asta dar să nu-ţi placă gustul divin al acestei miraculoase plante cu care am fost binecuvântaţi noi, oamenii, pe acest pământ, adică usturoiul, asta chiar nu mai înţeleg.
Revenind la spanac: Eu spanacul l-am mâncat dintotdeauna cu usturoi, aşa îl făcea bunica mea, aşa îl face mama, sora mea, prietenele mele, aşa îl fac şi eu. Spanacul fără usturoi mi se pare o insultă la adresa papilelor gustative, e ca şi când ai mânca midii în sos de vin alb fără vin sau ai bea o Caipirinha fără lămâie lime(încă o dovadă frau :D ), Teo, poate aşa înţelegi :D
Şi tot discutând noi aşa despre spanac, el o ţinea pe a lui, că spanacul se face fără usturoi, eu că asta e blasfemie, îi cer să-mi găsească pe net o reţetă pentru spanac fără usturoi, poate aşa îl mai cred. Şi el îmi trimite linkul ăsta. Aşadar, m-a convins. La câtă italiană înţeleg eu, spanacul se face fără doar şi poate CU usturoi. Am zis!

Discotecă la Alămor

Ieri Belitu' scria că-i place un local. Eu având foarteee mult timp liber şi o atracţie pentru ştirile cu ţărani, îi propun să încerce şi localul ăsta. Din poză arată foarte bine dar îi recomand lui Belitu' să nu se grăbească să plece acasă.

Colecţionez cuţite

Exclusiv pentru uz casnic.
Totul a început prin 2003, când după o plimbare lungă prin frumoasa piaţă Marienplatz din München, am poposit într-un magazin de cuţite. Am fost de-a dreptul fascinată, nu mai văzusem atâtea cuţite de atâtea mărimi, forme şi culori într-un singur loc. Am pus ochii pe unul albastru, micuţ, cu zimţi, pe care era scris cu litere italice "Marienplatz" şi firma Solingen. Motivată şi de faptul că îmi trebuia oricum un cuţit să-mi fac sandwich-urile pentru drumul de întoarcere, l-am cumpărat fără să stau prea mult pe gânduri. Vreo 10 Euro parcă a costat.
Şi de atunci am început să cumpăr câte unul din aproape fiecare ţară în care am mers. Nu vă imaginaţi că am sertare pline cu zeci de cuţite, încă n-am câştigat la Loto. Am doar 4, unul mai tăios decât celălalt. Toate foarte rezistente şi de foarte bună calitate având în vedere că nu a fost vreodată nevoie să le ascut. Ar fi trebuit să fie 5 dar din păcate micuţul cuţit albastru din Marienplatz şi-a găsit un alt stăpân astă-vară. L-am plâns şi l-am jelit câteva zile, dar asta e, viaţa merge înainte.
Acum nu ştiu dacă ştiţi voi de promoţia de la Real la cuţitele profesionale Thomas Rosenthal, care se pot cumpăra reduse cu 70% pe baza unui număr de puncte. Pentru fiecare 40 de lei cheltuiţi în magazinul lor, primeşti un punct bonus. Când aduni 20 de puncte, iei un cuţit la reducere. Nu zic că e un super business ăsta şi nici nu-s mare fană a magazinelor Real dar la promoţia asta era absolut necesar să particip, mă înţelegeţi. Până acum m-am ales cu un cuţit universal 116 mm dar am ochit şi cele două cuţite de friptură şi cred că nici lui Santoku cel Mare nu i-ar sta rău la mine în bucătărie.

p.s. pentru prieteni: Nu-mi doresc cadou de ziua mea un set de cuţite

Absurd

Un amic şi-a făcut un credit ca să-şi cumpere o maşină. Şi-a plătit conştincios ratele la termen până când a avut nişte probleme personale care l-au destabilizat financiar. Şi-a făcut omul nişte calcule şi-a ajuns la concluzia că şi-ar putea achita ratele dar ar avea nevoie de 3-4 luni de graţie până să se pună pe picioare. Se duce omul la bancă să discute, să se găsească o soluţie acceptabilă dar banca nici nu a vrut să audă. Amicul era disperat, plătise o grămadă de bani până atunci, nici nu vroia să piardă maşina dar nici nu putea să-şi achite pe moment rata scadentă. Nu plăteşte vreo 3-4 luni ratele, banca începe procedura de executare, moment în care amicul meu se reechilibrează financiar, achită toate ratele restante, dobânzi, penalităţi şi alte căcaturi, de genul diferenţelor de curs valutar. Amicul continuă să-şi plătească ratele la termen(ba mai mult, e deja cu o rată în avans), banca se bucură şi îi umflă banii până când se trezeşte cu executorul la uşă venit să-i umfle maşina. Circ, scandal, amicul disperat merge la bancă. Banca, bine merci, i se rupe, pe ea nu o interesează. Amicul este nevoit să apeleze la instanţă ca să oprească executarea. Instanţa îi dă câştig de cauză, dar executorul banca face recurs pe care-l câştigă! În tot acest timp, amicul îşi plăteşte la timp rata la bancă şi are o rată plătită în avans! Acum amicul meu aşteaptă să vină executorul să-i ridice maşina. Între timp şi-a mai plătit o rată. Absurd, nu?

Puiu, puiuţ, puişor...

Am observat că în ultima vreme postările mele au o uşoară tentă dramatică şi parcă nu prea cadrează cu profilul blogului. Ca majoritatea reprezentantelor sexului plângăcios, am şi eu accese de drama queen, o predispoziţie spre critică, (a se citi bârfă), şi câteodată, spre a face mişto…de oameni, situaţii, mine etc. Lucrul ăsta eu îl pun pe seama influenţei lui Băgă, dar el jură că aşa am fost de când m-a cunoscut.
Anyway, de ce introducerea asta lungă şi care e legătura cu titlul? Păi în primul rând ca să justific oarecum doza de sarcasm ce probabil o sa o emane acest text (ceva de genul: în realitate sunt mai tolerantă cu oamenii şi comportamentele lor, dar pe blog, (parţial) anonimă fiind, îmi permit să fac pe deşteapta).
Şi acum legătură cu titlul.
Pe mine de obicei vorbele de alint de genul celor din titlu, adresate reprezentanţilor de sex opus, mă lasă rece şi sunt puţine acelea care, mai ales când sunt folosite excesiv, nu mă zgârie la urechi. Depinde în primul rând de persoana care le foloseşte. Apoi de tonalitate, gradul de diminutivizare, frecvenţă, etc. Spre exemplu dacă o piţi, însoţită într-un loc public de noua cucerire va recurge repetitiv la apelative ca iubi, iubiţel, motănel etc, ea va avea toate şansele să atragă nu doar antipatia mea ci şi cardul însoţitorului. Pentru că se ştie că unii bărbaţi pică precum muştele la miere la auzul unor astfel de dulcegării. De parcă aia ar fi dovada supremă de iubire.

În continuare voi încerca să fac un top al celor mai iritante vorbe de alint pe care le-am auzit eu în diverse situaţii şi de la diferiţi oameni, excluzând contextele în care s-au folosit la mişto:

- Puiu şi derivatele aferente – l-am tolerat un timp până la povestea cu furadanul
- diminutivul oricărui substantiv desemnând animale, flori sau produse de patiserie precum: pisică, motan, urs, bursuc, gândac, vrabie, porumbel sau panseluţă (da, ştiu, ăstea două nu au diminutiv dar tot acelaşi efect îl au), gogoaşă, prăjitură etc
- Iubi – în combinaţie cu vocala finală prelungită îmi dă o durere persistentă de cap.
- Păpuşelul – varianta feminină "păpuşă", cu nota peiorativă inerentă, sună muult mai bine
- and the winner is...Pupicelul. Oricât de mult aş vrea să apreciez originalitatea lui, mi-e imposibil să stau mai mult de o jumătate de oră lângă persoana care îl foloseşte, în condiţiile în care îl aud tot la a doua propoziţie. Na, oi fi eu defectă, cum ar zice o bună prietenă...

Cu riscul de a-i ofensa din nou pe adepţii teoriilor aceluiaşi regretat domn Pruteanu, parcă tot mai bine sună baby, honey, darling sau sweetie...

hans friedrich

Probabil nu vă e cunoscut numele, mie sigur nu-mi era până ieri când m-am uitat la un documentar: Auschwitz: The Nazis and the "Final Solution". N-ar fi fost o gravă dovadă de ignoranţă dacă nu memoram numele, dar afirmaţiile unui oarecare hans friedrich m-au şocat într-atât încât cred că îmi va fi imposibil să-l uit vreodată. Documentarul, aşa cum zice şi numele, prezintă tragicele evenimente de la Auschwitz din timpul Holocaust-ului, cu imagini din arhivă şi mărturii ale deţinuţilor precum şi interviuri cu foşti soldaţi SS. Printre ei se afla şi acest hans friedrich, care a participat la uciderile în masă de la Auschwitz, acum un bătrânel la prima vedere simpatic, de la care te aştepţi să se fi căit între timp sau cel puţin să fi înţeles absurditatea acelor evenimente. Întrebat fiind la ce se gândea şi ce simţea în momentul în care trăgea în bietele victime, a răspuns cu o seninătate revoltătoare: Nimic. Mă gândeam cum să fac să ţintesc cât mai bine să nu ratez… Ura mea faţă de evrei e prea mare. Fără să ezite, fără să se vadă vreo urmă de remuşcare pe faţa lui. Un antisemit convins, care a crescut şi a trăit până în ultima clipă a vieţii lui cu o mare ură în suflet. O ură constantă, nedreaptă şi ilogică. Faptul că fusese crescut într-un puternic spirit antisemit îi dă circumstanţe atenuante? Categoric nu. Contextul istoric în care a trăit poate îi mai ia din vina de a fi tras în oamenii aceia, pentru că aşa i se ordonase, dar nu-l absolvă de păcatul de a nu-şi fi regretat vreo clipă crimele.

Mâncare cu brânză şi praz

Ingrediente: mălai(mai puţin, că e criză), brânză de import(expirată) şi nişte praz oltenesc
Mod de preparare: la început se tăvăleşte prazul cât să nu-l laşi să se înfoaie. Arunci în tigaie brânza de import şi începi să amesteci, doar, doar se prinde brânza de praz şi nu-l lasă să se înfoaie. Din păcate prospeţimea prazului a făcut ca el să se înfoaie şi brânza de import să se ardă. Nu ne-a ieşit nimic! Aruncăm tot din tigaie!
Facem o mămăligă, punem nişte brânză românească şi ne prefacem că ne-am săturat. Altceva nu avem prin cămară.
update: pleacă bucătarul?  cică...... o să aflăm :-P

Efectele crizei

Se dă următoarea situaţie: conducerea unei firme de relativ succes din Sibiu e contactată de cineva de la un anumit ziar local de relativ prestigiu, care îi propune o apariţie în ziar a unui articol cu prezentarea firmei. Chestii generale, servicii oferite, număr de angajaţi, date de contact, informaţii mai mult sau mai puţin redundante, dar care în final au dat naştere unui articol frumuşel de o pagină, menit să atragă atenţia potenţialilor clienţi. Că o fi ea firmă de succes şi în plină ascensiune dar întotdeauna e loc de un client în plus. Menţionez că în articol NU scria că se fac angajări şi nu era nimic care să sugereze aceste lucru.
Rezultatul după o săptămână de la apariţie: zero telefoane de la potenţiali clienţi, 20 de telefoane de la oameni care îşi căutau loc de muncă. "Ne pare rău dar articolul nu era pentru angajare, cu atât mai puţin în poziţia pe care o doriţi d-voastră...". Şi omul nu pare foarte surprins, semn că se aştepta oarecum la acest răspuns, i se remarcă totuşi o urmă de dezamăgire în voce la finalul conversaţiei.
Mi-e greu să mă pun în postura acestor oameni. Mă gândesc că majoritatea sunt şomeri, oameni care nu-şi mai pot plăti creditele, nu-şi mai pot ţine copiii la şcoală sau, mai rău, nu mai au ce să pună pe masă. Ne bucurăm că a fost mai blândă criza cu noi, că nu ne-a luat plăcerea de a ne face concediile în ţări străine şi de a ne îmbrăca în haine de firmă, facem haz de necaz(ul altora) şi uităm că sunt atâţia care nici măcar nu mai visează la aşa ceva, oameni care în disperarea lor îşi minimalizează pretenţiile şi acceptă joburi sub demnitatea şi pregătirea lor, doar pentru a putea supravieţui.

De azi mi-am propus să fiu mai recunoscătoare.

Sistem privat vs Sistem bugetar

Obtinerea unui document:
1. Sistem privat - te prezinţi la ghişeul firmei unde îl găseşti pe Gică care-ţi zâmbeşte, îi spui ce vrei, îi achiţi taxa de 10 lei, îi dai actele, primeşti chitanţa, primeşti documentul solicitat şi pleci. Gică are salar de 1.000 de ron iar tu ai pierdut 5 minute şi 10 lei ca să obţii documentul..
2. Sistem bugetar - te prezinţi la ghişeul nr.1 unde Dorel citeşte ziarul. Îi spui ce vrei şi eşti trimis la ghişeul nr. 2 să obţii o semnătură. La ghişeul nr. 2, Dorela bea cafea cu Doreluţa de la ghişeul nr.3. Tocmai le-ai deranjat. Ca să obţii semnătura te duci la ghişeul nr. 3 unde o aştepţi pe Doreluţa să se întoarcă de la cafea. Achiţi într-un final  şi taxa de 5 lei şi te întorci la ghişeul nr. 2 ca să o aştepţi pe Dorela. Tocmai plecase la o ţigară. Vine şi Dorela, obţii semnătura şi mergi din nou la ghişeul nr.1. Nu obţii hârtia pentru că ai nevoie de o fotocopie a actului prin care se certifică faptul că porţi nr. 42 la pantofi. Te duci peste drum să faci fotocopia pentru care mai plăteşti 1 leu. Te întorci la Dorel care într-un final îţi eliberează documentul. Doreii au salarii de 500 de ron şi stimulente de 1.000 de ron. Total salarii 6.000 4.500 de ron iar tu ai pierdut 6 lei şi 4 ore să obţii documentul.
Azi nu poţi obţine documentul fiindcă Doreii fac grevă. Nu mai primesc stimulente şi au salariul redus cu 25%. Le explică cineva că ar putea rămâne doar un Dorel care ar putea primi 1.500 de ron salar?

Pasageră în taxi

În ultimii ani, taxiul a devenit pentru mine un mic moft pe care mi-l permit din motive de comoditate şi simţ olfactiv (dacă aţi circulat cu autobuzul vara, la o oră de vârf, ştiţi la ce mă refer). E locul ideal în care mai poţi moţăi un sfert de oră pe bancheta din spate fără să ai grija traficului, să faci lucruri pe care n-ai mai apucat să le faci acasă – în cazul meu, pus cerceii sau pilit unghiile – ori pur şi simplu să-ţi vezi în voie de gândurile tale. Saluţi politicos, indici adresa de destinaţie, eventual şi traseul şi speri ca nenea taximetrist să nu aibă prea mult chef de vorbă. Dacă mergi zilnic pe aceeaşi rută, ştii exact câţi bani să pregăteşti, cu bacşis cu tot, aşa că poţi face şi asta în timp ce îţi organizezi în minte programul pe ziua care începe.
Pentru mine călătoria cu taxiul a devenit o rutină plăcută şi utilă la care nu cred că voi renunţa prea curând, probabil doar dacă m-aş pricopsi cu o frumuseţe de-asta mică. Aşa că nu e de mirare că am ajuns un personaj familiar în mediul taximetriştilor, majoritatea cunoscând deja destinaţia, numele, profilul firmei la care lucrez şamd. Acum câteva săptămâni, am avut surpriza să constat că sunatul de pe fix, fie de acasă sau de la birou, la firma de taxi, mă scuteşte de indicaţiile privind adresa de preluare. E suficient un Bună ziua! Da, mulţumesc! şi în 5 minute am maşina în faţă. Dacă iniţial am privit lucrul ăsta cu oarecare suspiciune (că de ce să mă aibă ei în baza lor de date? că sigur au şi alte informaţii despre mine etc etc – dap, nu v-am zis că sufăr de o uşoară formă de manie a persecuţiei), acum mi se pare super eficient. Elimină riscul ca dispecera să înţeleagă adresa greşit şi eu economisesc timp. Nu mult, ce-i drept, dar foarte preţios pentru un late riser ca mine (să mă ierte discipolii regretatului domn Pruteanu dar "o persoană care se trezeşte târziu dimineaţa" nu m-a mulţumit.).

Antena 3 fail

Să mai crezi într-o televiziune de ştiri?

Merkel venea de la Sofia! Dar cine să-i anunţe şi pe retarzii de la Antena 3?

Gura păcătosului adevăr grăieşte

".....in 2006, dupa o declaratie facuta de Basescu, in legatura cu un presupus furt de la Banca agricola am inceput un demers de suspendare a presedintelui Basescu, pentru ca de atunci se dovedea a fi deosebit de periculos; atunci am inceput un lobby activ pentru suspendarea presedintelui...."

Sorin Ovidu Vântu

Oare realizează cei 322&co. că tocmai i-a băgat în căcat?

Luminiţa de la capătul tunelului

Să mai zică cineva că nu se vede luminiţa de la capătul tunelului!

Twin Peaks la Gura Râului

Aşezat la masa lui de abonat, Gogu îşi savura cinzeaca aşteptând să intre echipele pe islaz şi să apară Toader cu care să mai schimbe o vorbă. Deşi era o duminică friguroasă, în crâşmă atmosfera era una încinsă. Toată lumea discuta de meci. Cu excepţia lui Gogu. Prefera să-şi savureze cinzeaca şi să constate. Unul din aspectele constate de Gogu era că piţipoancele gurene erau tot mai multe la islaz în comparaţie cu vechii fani, a căror număr scădea încetul cu încetul. Dar mai era ceva ciudat ce nu pricepea. Nu ştia ce. O fi probabil din cauza vremii de afară.

Pe islaz începu meciul. Gogu îşi savură o nouă cinzeacă, iar lumea din crâşmă continua să discute despre meci.  Timpul trecea iar Gogu constată alt aspect. Parcă nu mai era atmosfera de altădată. Ce dracu lipseşte oare? Şi pe unde dracu umblă Toader de nu apare? Şi totuşi era ceva ciudat. Încă nu-şi dădea seama ce.

La pauză Gogu mai savură o cinzeacă şi constată că lumea din crâşmă tot despre meci discuta şi Toader tot nu apărea. Ce dracu era aşa ciudat azi? Să fie de vină data malefică de 10/10/2010?

Cu zece minute înainte de finalul meciului, Toader nu apăruse, gurenii în crâşmă tot depre meci discutau, aşa că Gogu decise să plece acasă. Oricum nu pricepea de ce gurenii din crâşmă discutau despre meci. Sau mă rog, nu pricepea cine-s Marica, Pantilimon sau Lucescu. De când joacă ăştia oină în Gura Râului? Şi de ce naiba avea sentimentul ăla că ceva era ciudat? „Tui’n picsu măsii” mormăi Gogu printre dinţi.

Pe drumul spre casă se abătu pe la Toader, care stătea pe băncuţa din faţa porţii, cu chiştocul de mahoarcă în colţul gurii şi privirea spre capătul uliţei de unde trebuia să apară, acum în ceas de seară, vacile de la păscut.

-          Futu-te Toadere, am stat ca prostu’n crâşmă să te aştept la meci....  tună şi fulgeră Gogu în timp ce se apropia de Toader.

Toader, se uită mirat la Gogu, se ridică în picioare, scoase chiştocul din colţul gurii şi în timp ce se scărpină conştincios în cur îl întrebă mirat pe Gogu:

-          Ce meci Gogule? Ai bolunzât? Doar azi o fo’ meci de feminin la islaz!

Gogu împietri în mijlocul uliţei. Se simţea ca-n filmele lui David Lynch. Şi totuşi.....putea să jure. Citise clar în programul de la islaz...trebuia să fie meciul contra „Cozoroacelor”. 

ADEVĂRATUL ŞI UNICUL DERBY

(apărut în revista CSUFans)

Altădată, adevăratul şi unicul derby judeţean, era motiv de plăcere pentru gureni. Nu pentru jocul echipelor cât pentru satisfacţia de a schimba vorbe de duh sau scrumiere cu miercurenii. Ce vremuri! Cum se alergau gurenii cu miercurenii pe uliţele celor două comune, fluturând prieteneşte topoarele şi furcile, cum îi întrebau miercurenii pe gureni cu cât vând telemeaua şi cum le aminteau gurenii miercurenilor că Arpi e şeful gării din Miercurea! Vremuri frumoase dar apuse.

De ceva timp la derbyuri, gurenii socializau cu miercurenii, îşi dădeau accepturi pe Facebook, nemaifiind interesaţi de ce se întâmplă pe teren. Miercurenii erau sătui de cât erau lăsaţi “Cozoroacele” să se pregătească pentru Liga Campionilor iar gurenii nu-şi mai prea cunoşteau jucătorii proprii, întrucât islazul devenise şi gară, deşi prin Gura Râului nu trecea cale ferată. Ba mai mult, în finala ultimului sezon al campionatului judeţean de oină, gurenii au ţinut cu „Cozoroacele” în detrimentul „Tâlharilor” poplăceni, mergând pe principiul „între două rele o alegem pe cea catastrofală”. Totuşi, corecţi şi cinstiţi, gurenii au sărbătorit pierderea finalei de către „Cozoroace”, respectând tradiţia locală a morţii caprei vecinului.

Derbyul actual dintre “Urători” şi “Cozoroace” venea după o perioadă nu tocmai bună pentru gureni. TVA-ul la telemea era 24%, biletele la islaz nu erau subvenţionate iar factura de gaz venise umflată cu 30 de metri cubi; singura bucurie venea din partea unui miercurean care-l executase scurt pe vicele poplăcean Sandu,  provocând manelistului Georgel orgasme intelectuale transpuse în comunicate postate pe moftpunctro.

Nici miercurenii nu erau chiar fericiţi. Unul de-al lor era înjurat la mitinguri, Arpi era tot şef de gară, iar din pădurea Apoldului ieşeau noaptea tigrii care le distrugeau plantaţiile, în special pe cele de cânepă ale  lui Laurenţiu. Colac peste pupăză, la denumirea echipei au mai fost adăugaţi vreo  4-5 sponsori, de nu mai ştia nimeni dacă-s “Cozoroacele” sau nU.

Una peste alta, atât gurenii cât şi miercurenii vor de la actualul derby câte ceva. Dacă miercurenii vor o victorie, ca prim pas pentru tradiţionala promisiune neonorată a lui Cristelniţă, de a face baie în Secaş, gurenii nu-şi doresc decât să dea Domnul să-l prindă iar pe nărăvaşul Ciuc umblând prin cuibarele gospodarilor gureni, de data asta având o altă metodă de-al potcovi. 

Ia neamule belete

http://www.oradesibiu.ro/2010/10/09/clujenii-vin-cu-50-de-fani-la-csu-sibiu-mobitelco-s-au-vandut-pu%C8%9Bine-bilete-pentru-derby/

Ne facem un prieten nou, Carol Andrei. BTW - e oltean? Un articol foarte frumos, din care pe alocuri nu se înțelege nimic. Cineva s-a jucat cu copy&paste și drag&drop:

Dacă mai punem în balanță că sunt aproximativ 100 de abonamente comercializate până la ora actuală, atunci pentru meciul cu Mobitelco, vor fi puse în vânzare, la sală duminică înainte de partidă. În altă ordine de idei antrenorul Prakuraitis...

Na ho Batore, care ziceai că era prima idee? Lipsiși la ora de matematică și n-ai știut să scazi din capacitatea sălii numărul de bilete vândute sibienilor, clujenilor, numărul de abonamente, locurile rezervate presei, jandarmeriei, handicapaților, televiziunii, copiilor de mingi și lui DP? Sau te-a trădat lecția de știință și tehnică, așa cum rezultă și din:

Noi le-am păstrat biletele cerute” a explicat un oficial de la CSU Sibiu. Biletele la meciul transmis de TVR3.

Deci da. Vă explic și eu, în cuvinte simple: mai sunt bilete, haideți la meci. Suntem petarde, nu prea le avem cu mingea, fanii sunt resemnați sau furioși dar pe Asesoft, Dinamo, Mediaș, Miercurea Ciuc, Craiova, Oradea, Târgul de Floci, oierii gureni îi urâm...dar nu ca pe U. Glumesc.

Babysitting - part 2

Pe sora mea nu pot s-o refuz când mă roagă să stau cu odrasla ei din două motive:
1. pentru că ştie cum să-i adreseze soră-sii o rugăminte. Adică nu mă ia cu introduceri lungi de genul: Surioara mea dragă, mai ţii minte cum ne ascundeam noi în pod când eram mici că nu vroiam să mâncăm supa de orez a mătuşii? Sau când ai spart tu vaza aia galbenă din sufragerie şi i-am zis mamei că eu am spart-o? Deci nu, stilul ei e mai direct: Soră-mea, ce program ai deseară? Şi îmi dau seama imediat ce urmează pentru că, de când a devenit mămică, o eventuală invitaţie în oraş iese din discuţie.
2. mămăruţa aia zâmbăreaţă cu ochi albaştri îţi intră definitiv pe sub piele, oricât de mult ai ţine la liniştea şi intimitatea ta.

Dacă data trecută n-a trebuit decât să mă asigur că doarme, aseară era cu somnul făcut, zglobie şi voioasă.
Când mi-a zis sora mea că o să trebuiască s-o plimb prin casă, eram convinsă că după o jumătate de oră oboseşte şi o voi propti lângă mine la calculator, ea cu jucăriile ei, eu cu blogurile mele. Dar nope, nici vorbă de oboseală, mogâldeaţa avea energie şi chef să exploreze mediul înconjurător. Şi uite aşa am plimbat-o aproape trei ore din dormitor până în sufragerie şi înapoi, cu mici întreruperi de băut fresh de portocale sau apă şi scormonit printre hârtiile de sub birou. I-am fost totuşi recunoscătoare că nu a fost nevoie să folosesc pampers-ul de rezervă....
Întrebată de cumnatul meu dacă a fost mare deranjul, l-am asigurat că nu şi că nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul (de fapt eu mă uitam la ceas din 10 în 10 minute dar cu cumnatul meu nu-mi prea permit excese de sinceritate). Ştiţi ce a răspuns? Ok, atunci ţi-o aducem şi săptămâna viitoare, când mergem la bazin...

Liberte, egalite, multitache

Ca dovadă că mersul la Vâlcea și statul printre oltenii noștri favoriți sunt născătoare de gafe, amicul Brylu o comite pe blogul proprietate personală:

”Orisicat, e foarte clar ca fata de barbat femeia e ca Windows 7 fata de Millenium. Adica multitasking. ”

http://www.brylu.ro/liberte-egalite-fraternite-2/

Perfect adevărat, dacă n-ar fi complet fals. Cam toate Windows-urile, de la 3.1 încoace au o formă de multitasking, nu intrăm în detalii, singura diferență majoră este că între apariția Millenium și Win7 au intrat în mainstream și procesoarele multicore, care permit un multitasking mai performant. Putea compara Windows cu MS DOS și atunci era corect. Nu mai insist cu detaliile că e blog pentru filologi nu ingineri :D Îi acord și circumcizie atenuantă lui Brylu, că poate se referea doar la femei, dar trebuia să rămâi la politică și fotbal maestre! Rușine Dinu Patriciu!

Curvele politice

Marinela e o matroană cu experienţă. Deşi bătrână se ţine bine încă datorită unui talent ieşit din comun. Cunoaşte legea, deşi o încalcă flagrant, astfel încât la fiecare razie, curvele ei iasă basma curată. Colţul ei de stradă e vânat de restul curvelor din zonă, pentru caşcavalul care iasă seară de seară.
În ultima perioadă, două matroane mai tinerele, Futileasca şi Crinela, au vrut să o scoată pe Marinela din circuit. După o descindere în forţă a celor de la Moravuri, pe colţul de stradă atât de vânat, nu s-a constat decât că fetiţele Marinelei aveau autorizaţie perfect valabilă, iar pentru impozitul neachitat, Marinela ceruse Fiscului o recalculare. Executarea silită a Marinelei nu mai era posibilă în acest caz.
Futileasca a fost avertizată de fosta ei matroană, că turnatul la Moravuri nu e o joacă, că acel mult râvnit colţ de stradă nu se câştigă atât de uşor cu nişte curve grase şi îmbuibate. I-a sugerat discret Futileascăi să aplice un alt plan, prin care să scape de curvele din dreapta străzii şi să le ocupe partea, fiindcă i-ar fi mult mai uşor atunci să cucerească colţul Marinelei. Futileasca a înţeles că nu e chiar aşa simplu să scape de Marinela, că nu e deajuns să fi doar o curvă obraznică aşa că s-a retras discret pe partea ei de stradă, aşteptând o altă ocazie.
Crinela, matroana din dreapta străzii era o curvă leneşă şi complexată. Deşi pe vremuri Marinela îi oferise posibilitatea de a presta şi pe colţul străzii, preferase să se înhaite cu o curvă proastă din partea stângă. Ghinion însă. Curva proastă şi-a rupt gâtul alunecând pe gresia dintr-un spa. După razia din colţul străzii, în loc să se retragă pe partea dreaptă şi să-şi vadă de afacerea proprie, a început să-şi facă ochi dulci cu Motana, matroana parcărilor. Riscul Crinelei e mare. Fetele Motanei sunt pline de sifilis şi gonoree şi n-ar fi exclus ca de pe partea dreaptă a străzii să dispară, pe rând, nişte fete.
Din colţul străzii, Marinela priveşte satisfăcută. A rezolvat o problemă. Acum trebuie să gândească o strategie astfel încât să aibă acces pe ambele părţi ale străzii iar clienţii să fie mulţumiţi. Nu e uşor dar nici greu. Curvele de pe ambele părţi ale străzii au început să fie nemuţumite de matroanele lor. Cine ştie, poate cu alte matroane ar putea cădea la pace şi la împărţit caşcavalul.

Colt cu modificări

O bănuiesc pe pretena noastră Ramona Găină că n-a prea înțeles ce vroia să spune nenea polițist:

”Un alt motiv pentru care este preferat un altfel de pistol este pentru că inculpatul avea inclusiv pe ţeavă încărcătorul plin şi în locuinţă muniţie,” 
http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/detalii-socante-in-cazul-gruparii-de-la-medias-video-56630.html

Eu n-am făcut armata și n-am ținut un revolver în mână dar pot să jur că în filme încărcătorul nu-i vârât în țeavă, nici plin, nici gol. Da, lipsește un cuvânt și sunt răutăcios. Subiectul e trist și pentru Curtea de Apel Alba n-am altă concluzie decât cea a lui Brylu, de-a lungul timpului au demonstrat că ori sunt hoți ori incompetenți.

Totuși nu mă pot abține de la încă o pișcătură: ”La aflarea soluţiei, unul dintre poliţiştii care au participat la descinderi i–a scris şefului său un mesaj cutremurător: "Exact chestiile astea mă deranjează mai mult ca orice lipsuri materiale, mâine murim pentru 16 milioane pe lună şi, culmea, asta nu foloseşte nimănui".
Fiți sinceri, v-ați cutremurat? Nici eu. Eventual m-am întristat. M-am cutremurat însă la cele descrise aici: http://groparu.ro/povestea-unui-om-simplu/

O putem numi şi artă

modul prin care Băse a marcat azi.
Ceea ce nu se prea ştie e faptul că azi, Futilescu şi Crinuţ, au primit în poziţie de drepţi, ochii în podea şi gura închisă, încă o lovitură, venită printr-un mesaj nu prea dulce pentru urechile lor:

"Aveţi nevoie de partide politice independente de oligarhii financiari"


Mesajul venea de la Unchiu' Sam prin intermediul ambasadorului SUA la Bucureşti.

Bancul zilei

Cică motivul pe care PSD-iştii ar vrea să-l invoce la supendarea marinarului este încălcarea articolului 80 din Constituţie, prin neexercitarea rolului de mediator în societate, inclusiv între sau în interiorul puterilor statului, atunci când apare o problemă deosebită aşa cum a fost la Camera Deputaţilor.
Noa' PSD-iştii au o mare problemă! Exercitarea rolului de mediator ÎN interiorul puterilor statului este NECONSTITUŢIONALĂ! Preşedinte poate să medieze doar ÎNTRE puterile statului, adică între Cameră şi Senat spre exemplu.
PSD-işti, mai citim puţin Constituţia României?

Diferența între o știre locală și una națională

Austriecii de la Kapfenberg s-au retras din grupa în care joacă şi CSU Sibiu 
http://www.oradesibiu.ro/2010/10/06/austriecii-de-la-kapfenberg-s-au-retras-din-grupa-lui-csu-sibiu/ 

Austriecii de la Kapfenberg s-au retras din grupa Sibiului şi Clujului 
http://www.adevarul.ro/locale/sibiu/Austriecii_de_la_Kapfenberg_s-au_retras_din_grupa_Sibiului_si_Clujului_0_348565379.html

În exemplul alăturat se vede diferența dintre un articol local și unul național: în Adevărul austriecii s-a retras și din grupa Clujului.

Top extra 500

Prietenii noştrii de la Turnul Sfatului au publicat un articol interesant, din care putem afla care sunt milionarii sibieni care NU au apărut în "Top 500 Forbes România".
Maestrul Deleanu, care se îndreaptă vertiginos spre locurile fruntaşe din "Top 500 DePe", o comite din nou, urcând câteva poziţii şi ameninţând liderul actual, mai noul ginerică Dobre.
Astfel, în articol aflăm că un cunoscut benzinaro-hotelier, NU apare în "Top 500 Forbes România". Nu zău, Maestre?  Vorbim oare de aceeaşi revistă de culoare neagră? Sau îţi lipseşte taman pagina 233, unde apare.......?
lovitură de pedeapsă: se interzice cu desăvârşire să mai ştergeţi geamurile cu pagini rupte din reviste!

Cadou bancar

[thx to răzvan]

O tipă primeşte un mail de la banca la care avea un credit:
"Felicitări! Noua dobândă la creditul dumneavoastră scade la 7,45%..."
Se uită în contract: 6,54%!

Jurnaliştii xxxxx

S-a depăşit limita oricărui bun simţ. iRealitatea sub scuza "mama preşedintelui nu e persoană publică dar preşedintele da" sapă după senzaţional, trecând peste toate regulile bunului simţ. Ce-a avut, ce n-a avut, cum şi de ce a murit mama lui Băsescu. Să vă mai spun că psihologul xxxxx Hanibal nuştiucum a afirmat în direct "a murit singură, fără nimeni aproape deşi boala ei impunea să aibă copii lângă ea"? Ăsta este jurnalism?
Iar Prelipceanu mai şi sublinia că la moartea bunicii lui Obama presa americană a tratat subiectul cu discreţie şi decenţă!
Jurnaliştiii xxxxx vă transmit să-mx xxxxxx xxxx! Decenţa m-a făcut să mă cenzurez.

DePeuri

Din categoria DePeuri, azi ne delectăm cu Agerpres via Tribuna. Aflăm din articol că noul Patriarh al Serbiei a fost înscăunat. Printre altele:


"Monseniorul Irinej, 80 de ani, i-a succedat Patriarhului Pavel, decedat la 15 noiembrie 2009, la vârsta de 95 de ani."

Deci noul Patriarh sârb e catolic?

lovitură de pedeapsă pentru traducătorii de la Agerpres: în genunchi şi 50 de mătănii!
lovitură de pedeapsă pentru copy/paste-rii de la Tribuna: să citească ziarul

A doua zi

Ca după fiecare meci, a doua zi crăşma "La cucurigu" era plină de suporterii gureni de la prima oră, spre disperarea preotului din sat. Disperarea preotului nu era legată de lipsa gurenilor în biserică, ci de faptul că nu putea participa şi el la interesantele discuţii pe marginea meciului de ieri, discuţii purtate academic, între paharele de "pufoaică" producţie autohtonă.
Când Toader, poştaşul comunei şi omul care ţinea socoteala pronosticurilor gurene, intră în crâşmă, gurenii tocmai blestemau arbitrul. Toader, deşi ieri nu participase la sărbătoarea de la islaz, intră şi el în miezul problemei şi începu să blesteme şi să injure arbitrii, pomenind din când un nume tare drag gurenilor: Stelică. În timp ce îşi deşerta tolba plină de înjurături, care mai de care ortodoxe, catolice şi de ziua a şaptea, la adresa arbitrilor care întotdeauna au favorizat "Tâlharii" poplăceni, observă că ceilalţi gureni se opriră şi-l priveau miraţi.
- Ce-aveţi mă, ce nu-i bine?
Gogu, care stătea trist la masa lui de abonat, îi trase un scaun lângă el:
- Stăi jos Toadere şi bea ceva. Eşti prost? Tu nu vezi că ăştia discută de Steaua-Napoli?
Toader înghiţi în sec şi se aşeză la masa lui Gogu, întrebându-se ce-or fi păţit gurenii de nu mai discută de meciul de ieri. Încercând să-i aducă pe gureni la subiectul preferat, oina, scoase caietul în care ţinea pronosticurile meciurilor gurene şi după ce dădu pe gât o cinzeacă de pufoaică îl întrebă pe Gogu:
- Gogule, zâi mă, batem cozoroacele?
Gogu nu răspunse. Privea absent spre islaz şi bătea cu o moneda de BWP în tăblia mesei.
Toader îi trecu pronosticul în caiet.

Scurte politice

- Congresul TSD a debutat pe melodia "Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele?". În general cei fără soluţii fac pe vitejii.
- La acelaşi congres un HIQ-uist a ajuns purtător de cuvânt. Melodii de kkt.
- Iar Bănicioiu a rămas şef. Pe când şi o paradă?
- Bombonel a ajuns să-şi plagieze duşmanul. Un lucru normal dacă n-ai ouă.
- Crin îl atacă pe Guvernator. Oare nu-i explică nimeni repetentului ca dacă eşti prost n-ai cum să dai lecţii profesorului?

Început de campionat la Gura Râului

(articol apărut în revista CSUFans)


Gurenii sunt mari amatori de sport şi de aia la începutul lui octombrie de anul acesta, cu mic, cu mare, ceafă, coaste de miel, rachiu din pufoaică şi PET-uri de bere se prezentară la islazu’ comunal ca să tragă un chef de pomină cu ocazia începerii campionatului judeţean de oină. Clubul Sportiv “Urătorii” era mândria comunei şi fiecare sătean avea în casă lăngă calendarul creştin şi fanionul clubului. Alăturarea nu era întâmplătoare, gurenii folosind lista sfinţilor din calendar în diverse încurajări la adresa echipei, atunci când ea juca prost.


Crâşma “La Cucurigu”  de la islaz, era locul în care se aduna spuma fanilor gureni. Cu ocazia meciurilor, crăşma era plină de bătrânii fani gureni, în general contestatari a oricărui antrenor care se încumeta să antreneze în frumosul sat. Azi era o zi mai specială: începea noul sezon şi “Urătorii” primeau vizita “Tâlharilor” din Poplaca - se ştie că gurenii nu uită şi nu iartă că poplăcenii au luat vreo două titluri pe şustache, ajutaţi de Stelică pe vremea când lucra la Prefectură.


Bucuroşi la gândul că  Stelică a ieşit la pensie şi nu-s mai nevoiţi să-i ureze sănătate şi viaţă lungă de sărbători, cei prezenţi în crâşmă repetau de zor noile cântece ale galeriei gurene “Casablanca” şi “Always and Forever” , care înlocuiau deja perimatele “Marrakesh” şi “Întotdeauna peste cozoroace”. Pe treptele de la intrare, şeful galeriei “Urătorilor” se chinuia să-i înveţe pe câţiva tenismeni, cum să se ridice din prima la scandarea “Tot islazu’ în picioare”, iar în lateral căţiva ultraşi scriau pe un cearceaf furat din lada de zestre a unei piţipoance, un mesaj de încurajare adresat jucătorilor gureni: “Anu’ ăsta fără discoteci!”.



Pe când geamurile crâşmei se zguduiau de la cântecele gurene, în vestiarul echipei poplăcene era o linişte mormântală. Jucătorii poplăceni nu erau obişnuiţi să joace fără Stelică iar gândul că nu o să-l audă pe Georgel(manelistul oficial al echipei), cântând la microfon pe islaz, îi teroriza. Nu era uşor să joci la Gura Râului, unde pe lângă echipa “Urătorilor” mai aveai de înfruntat şi ura gurenilor, iar vicele Sandu în loc să-i incurajeze le-a transmis sec mesajul şefului Ghiţu: “anu’ ăsta cumpăr Elanco, n-am bani să alimentez cardurile, descurcaţi-vă!”.


*acesta este un pamflet care nu are nicio legătură cu realitatea

Şi rezolvare băgătorească

Mă sună ieri un tip de la o respectabilă companie de asigurări, să-mi ofere o clauză suplimentară la o asigurare pe care o am ataşată contului curent de la o respectabilă bancă. Mie-mi place să fiu sunat şi să mi se ofere tot felul de chestii fiindcă am sadismul să-i întreb tot felul de chestii legate de produsul oferit, până îi aduc la disperare.
Tipul de ieri şi-a făcut o introducere extrem de politicoasă dar extrem de lungă şi de plictisitoare, numai bine cât să mă provoace să-i pun un set de întrebări încuietoare vis-a-vis de produsul de asigurare pe care mi-l oferea. Şi pe când mă tot întreba cum mi se pare costul asigurării am început atacul. Dacă la două întrebări simple a ştiut să-mi răspundă, când am atacat cu întrebări privind speţe de asigurare l-am blocat. Răspunsul lui a fost foarte simplu: "Lăsaţi-mă câteva minute să mă consult cu superiorii mei şi revin".
Oare de ce nu m-a mai sunat?

Rezolvare turcistă

Înainte să plec în concediu, mi-am cumpărat de pe net un progrămel să mă ajute să pot posta şi comenta pe blog de pe BlackBerry. Primesc pe mail un fişier cu progrămelul, îl instalez pe BlackBerry şi ajung la partea cu setările contului de blog. Introduc datele şi-mi mai cerea o chestie "xml url". Cum la ăstea sunt papuc îl sun pe Turcu să mă scoată el din rahat. Îmi dă Turcu tot felul de variante, nu mergea niciuna, până la urmă îmi zice să le trimit mail la suport clienţi, să cer lămuriri. Le scriu la ăia, îmi trimit ăia înapoi vreo trei variante să le încerc, se chinuie Turcu cu toate variantele dar degeaba: "failed to activate blog". Aşa că Turcu compune un mail către cei de la suport clienţi şi-mi zice:
- Trimite-le Qwae mailul ăstă şi să vezi că se rezolvă!

"Dear Sir

since your product claims to be compatible with Blogger.com I think that you should already know what settings are needed - have you tested it? In my view you have three options: 1) give me a total refund based on false advertisment and poor product support; 2) give me a proper technical answer that will make the product work; 3) put me in contact with one of your superiors which, I hope, has better technical knowledge  and can assist me with my problem.Thank you in advance."

Rezolvarea: ăia n-au mai răspuns din cauză că superiorul lor şi progrămelul erau la fel de praf, eu am rămas cu minus 4,5USD pe card dar cu un progrămel inutilizabil iar Turcu a rămas cu satisfacţia că am ajuns la vorba lui: "te'dreaqu, dai banii pe toate kkturile!"