Tocana ruptului de foame

Aveam de dimineaţă o foame în glandă şi nu-mi stătea capul decât la tot felul de sarmale, gulaşuri şi alte tocane. Aşa că am decis să fac o tocană cu de toate, ca să-mi potolesc pohtele. Dintr-o mică-mică-foarte mică eroare, nu am calculat bine cantităţile şi mi-a ieşit un cazan de tocană, numa' bine cât să hrănesc Regimentul de Gardă de la Cotroceni. Dar vorba aia, în cantităţi mari iasă mai bună mâncarea.
Am luat un kil de cărniţă de purcel, un cârnat din ăla bun, neşte costiţă, patru cartofi potriviţi, o cutie de fasole boabe roşie, un morcovel, trei ardei roşii graşi, trei fire de ceapă verde, trei vrejuri de ţelină, o juma de kil de gălbiori, două cutii de roşii descojite, o legătură de pătrunjel, boia dulce, seminţe de chimen, sare şi piper plus un pahar de vin alb.

Am pus oala pe foc cu o căniţă de ulei. Când s-a încins uleiul am aruncat în oală o mănă de seminţe de chimen ca să-şi lase aroma. Peste, am aruncat verzăturile tocate de robot iar când au început să se călească am pus şi gălbiorii. Când s-au călit toate, am aruncat cărnetul, cârnatul şi costiţa, toate tăiate potrivit. Am lăsat să prindă carnea culoare şi-am stins totul cu un pahar de vin alb. Am adăugat nişte apă şi am lăsat să fiarbă la foc puternic. Când a mai scăzut maglavaisu', am pus cartofii, am mai adăugat apă şi-am lăsat totul la foc mic.
Când cartofii s-au fiert, am pus fasolea şi roşiile şi-am mai lăsat să scadă. La final am tocat o mână de pătrunjel verde şi l-am aruncat în oală.

Ş-am muiet coaja de pită în zaft ş-am balotat ca ruptu' de foame. Acum beau un rachiu pentru digestie şi dorm oţâră. Când mă trezesc mă gândesc pe cine mai chem la masă!

Formator de formator

Am citit zilele trecute în Tribuna un articol pe care nu-l găsesc pe net și care m-a amuzat pentru că era vorba despre un curs de formatori de formatori. Da, citiți bine, există așa ceva. Am doar două comentarii:

1. aș vrea să-l cunosc pe cel care a dat dovadă de o imaginație debordantă când a ales titlul;

2. aș vrea să știu cine formează formatorii de formatori și cum se numesc ei.

Mulțumesc.

Băgă, veşnicul nemulţumit

Vă spuneam aici că Doreii de la E-On Gaz trebuiau să-mi facă nuş'ce verificare la instalaţia de gaz. După ce-am reuşit să mă programez într-un final, stau ieri acasă să-i aştept. Doreii punctuali, au zis la 9-9 jumate, au apărut la 10 fără, sună la uşă, le deschid şi-s luat din start în balon:
- Sunteţi acasă?
- Nu dom'le, oi fi plecat.....doar v-am deschis!
- Să ştiţi că noi am mai fost acu' câteva săptămâni şi nu eraţi.
- Da, am apreciat faptul că trebuia să vă aştept 30 de zile în intervalul orar 8-16. Ghinion că n-am ghicit ziua.
- Haideţi să lăsăm ironiile şi să verificăm
Intră Dorel1 în apartament, ajunge în bucătărie şi hop:
- Dom'le dacă tot n-ai aragaz, trebuia să ai dop la ţeavă, că poţi sări în aer şi dai vina pe ăia de la gaz şi ui că se mişcă şi ţava.
- Dom'le nu te supăra, dar când aţi făcut verificarea lucrării la darea în folosinţă de ce nu aţi spus lucrul ăsta? Că m-am uitat peste hârtiile de la dumneavoastră şi aţi scris că e OK. Şi acum doi ani la verificare tot OK a fost.
- Dom'le ştii şi dumneata cum s-a făcut verificările ălea.
- Zău dacă ştiu. Eu ştiu doar că plătesc serviciile.
- Na' lăsaţi că punem noi dop acum. Actele la centrală vă rog. Sper că aveţi verificarea şi revizia că dacă nu e bai.
Îi întind actele, se uită peste ele şi i se luminează faţa:
- Ha, aţi făcut revizia săptămâna asta!
- Da, şi?
- Păi trebuia făcută în februarie!
- Dar acum dumneata constaţi că o am şi sunt în regulă.
- Păi da, dar trebuia făcută în februarie!
- Păi de ce nu aţi venit în februarie să constataţi asta?
Dorel1 n-a mai ştiut ce să-mi zică, mi-a completat nişte fişe, un contract după care mă pune să le semnez:
- Semnaţi aici, aici şi aici.
- Staţi să citesc mai întâi.
Dorel1 înghite în sec. Citesc, semnez şi ne luăm la revedere.
Dorel1, la ieşire către Dorel2(care a dat cu pensula peste ţeavă iar în rest a asistat pasiv la discuţiile mele cu Dorel1):
- Bă. dăm numa' de toţi nemulţumiţii!

Trofeu ratat

văzut sâmbătă, la intrarea în Râu Sadului

Leii nostri clubberi

http://www.tribuna.ro/stiri/actualitate/seara-protocolara-intre-lionisti-56255.html

”Câţiva membri ai Clubului Lions Ludwigsburg, din Germania s-au întâlnit, vineri seara, cu reprezentanţii Clubului Lions Brukenthal. Germanii se aflau într-o călătorie cu familia prin Transilvania şi au dorit o înrevedere cu Lions Brukenthal” 

O știre de larg interes din Tribuna de luni ne informează despre intâlnirea a câțiva lioniști (de ce nu lionezi?) din Germania, care, aflați în vizită pe pășunea noastră, s-au gândit să pape gratis într-o seară. Punem pariu că domnii ăștia au tras o serată prin fiecare oraș transilvan de pe traseu în care există club Lions? Trecând peste importanța deosebită a știrii, căci cetățenii germani prin Sibiu sunt la fel de rari precum un Rolls-Royce roz, putem să ne amuzăm de lionezii băștinași:

” suntem foarte onoraţi şi foarte emoţionaţi că un club Lions de talia celui din Germania, de talia celui din Ludwigsburg, de lângă Stuttgart, a venit la Sibiu.”

Olandezii circulă prin Europa cu rulotele, nemții cu clubul. Și cam care e talia clubului din Ludwigsburg dacă singurul elogiu pe care l-a găsit distinsul vorbitor a fost acela că se află pe lângă Stuttgart? Mai exact la 12 km de Stuttgart, cu o populație de 87.000 de oameni și niște palate drăguțe. Mai lipsea să adauge: totdeauna mi-am dorit să-l văd pe micuțul Trichter, copilul lui Herr Obertainer, faimosul lionez din Ludwigsburg, cu care sunt prieten pe Facebook de atâta timp. Acum pot să mor împăcat.

#3, din Sibiu, de lângă Cluj.

Magia băuturii

Sâmbătă am fost la o cabană la Râu Sadului, unde m-am petrecut. Și dă-i cu beutura, cu grătare, cu torturi, cu dansuri și iar cu beutură până ne-o mai rămas o sticlă de vinars de Jidvei. Acum nu era să lăsăm bunătate de vinars nebăut, așa că i-am rupt dopul și ne-am apucat tovărășește de ea. Unul dintre prieteni, profitând că ochii noștri erau aburiți de alcool ne-a propus un număr de magie cu cărți de joc. Se apucă de amestecat cărţile, ne punem să alegem câte o carte, le amestecă din nou, scoate o carte şi ne zice că aia am ales-o. Noi începem să ne hăhăim, că nu era aia şi ne apucăm de miştouri. Mai lingem la Jidvei, mai amestecă o dată cărţile, ne pune să alegem o carte, le mai amestecă odată şi ne zice că găsim cartea aleasă lângă grătarul care mai fumega. Surpriză! Cartea era întradevăr acolo! După un moment de linişte mormântală cauzată de surpriză, sărim cu gura pe el "bă, n-am fost noi atenţi, te-ai ridicat fără să te vedem şi ai pus-o tu acolo etc". Repetăm jocul, alegem cartea şi ne trimite să o luăm din colţul opus al foişorului. Surpriză din nou! Cartea era acolo! Toţi de la masă am sărit pe el să-l facem să ne spună cum a reuşit. Omul se ţinea tare: "băi, magie pură, nimic altceva". L-am ameninţat că-l torturăm, că-l aruncăm în râu, că-i dăm să bea apă......nimic din toate ăstea nu l-au putut convinge să ne spună cum a reuşit.
La 5 dimineaţă, cănd nu mai era nimic de băut, decât o sticlă de cola, iar nouă ne clănţăneau dinţii în gură din cauza frigului, s-a îndurat de noi şi ne-a dezvăluit secretul. Fericiţi am plecat să dormim câteva ceasuri. Când ne-am trezit l-am blestemat pe prietenul nostru şi magiile lui, că din cauza asta aveam noi dureri de cap şi ochii tulburi. Ne-am jurat toţi în faţa nevestelor că o lăsăm mai moale cu magia.
P.S.: Nu întrebaţi cum a făcut-o. Încă mai am dureri de cap.

Belitu'

Noa' azi e zîua lu' Belitu' şi coa' să-i facem o aroganţă. Nu de alta, da-i băiat bun el aşe, da'n ultimul timp s-o cam tras pe cur şi nu mai dă pe la cucurigu să ne mai hăhăim. Noroc cu messu', că mai dau de el.
Am stat azi să mă gândesc cum l-am cunoscut pe Belitu' şi zău că nu-mi aduc aminte. Da' cred că din prima mi-o plăcut de el şi nici n-are cum să nu-ţi placă unu care atunci când deschide gura(sau blogu') îţi captează atenţia de nu mai apuci să vezi bunăciunile care trec pe lângă tine.
Acu' de ceva timp, o apărut o altă gajică în viaţa lui şi asta-i ocupă mai tot timpul. Ca omul citav, amu se gândeşte să facă provizii de rom şi cola, că ui aşe trec anii şi vine ziua când tră' să toarne în pahare la preteni, cu ocazia ridicării lui la gradul de socru mic.
Belitule, băgătorii îţi doresc toate cele bune, mulţi ani fericiţi, trai bun cu Doamna şi bucurii cu Gajica. La mulţi ani, Belitule!
p.s.: împinje oţâr glaja de rom mai încoace, că am paharu' gol!

Ca măgarul în ceață

Așa l-am prins pe Cosmin Pal, la finalul articolului din Tribuna ”Ceața densă a întârziat două curse” .

http://www.tribuna.ro/stiri/actualitate/ceata-densa-a-intarziat-doua-curse-pe-aeroportul-sibian-56150.html

Cu toate acestea, conducerea aeroportului spune că chiar dacă sistemul ILS era funcţional, tot nu ar fi fost utilizabil, având în vedere lipsa de vizibilitate pe timp de ceaţă a fost foarte redusă.

Lovitură de pedeapsă: să scrie despre programul Let's do it Romania! de curățare a ceții de pe aeroporturile patriei.

Săptămâna prostiei

- Robertoasa şi PeDeLeii l-au prostit pe Futilescu ca să-i ajute să treacă Legea Pensiilor. Odată trecută, portocalii le-au dat clanţă roşiaticilor. Roşiaticii ajutaţi de gălbejiţi au scos imaginile pe tarabă. Robertoasa a scos şi ea mailurile. Hoţi sunt toţi. Proşti doar unii.
- Care mai de care s-au dus prin Piaţa Victoriei ca să-l debarce pe mariner. iRealitatea a încercat să prezinte totul la modul catastrofal: "Jandarmeria a folosit forţa împotriva manifestanţilor. Răniti!". Ghinion. Încercând disperaţi să arate boborului cum dictatoru' a făcut victime, îl sună pe unul de la SMURD să zică în direct câte sute de răniţi au fost în ultima oră de manifestaţie. Ăla de la SMURD le zice că cinci: un boschetar căruia i se făcuse rău în parc, de la aurolacul inhalat, doi care au leşinat din cauza căldurii, unul care zicea că a inhalat gaz lacrimogen dar nu prezenta niciun semn şi încă unul care a cerut să i se facă glicemia. După intervenţia telefonică a celui de la SMURD, iRealitatea n-a mai zis nici pâs de vreun rănit! Oare cât de proşti s-au simţit ăia de la iRealitatea?
- Micul Futilescu, rănit în orgoliu că i-a arătat marineru' oglinda, şi s-a văzut cum înfulecă banana lu' Bombonel, a visat noaptea frumos iar a doua zi a anunţat solemn că-l suspendă pe mariner. Idiotu' de crinuleţ, cade ca proasta în plă şi excitat anunţă că şi el. Acum bătrânii hoţomani din partidele lor, se chinuie să le explice ce prostie au anunţat. Dacă nu ştiţi legea, staţi jos prostovanilor.
- Caralii s-au dus la Cotroceni şi au aruncat peste gard chipiurile din dotare. Luni o să primească de la Blaga deciziile de imputare. Prostia costă.
- Un tembel de avocăţel, preşedintele unui partid istoric dispărut, s-a scremut în puţul gândirii să găsească o soluţie, având în vedere că aia cu suspendarea marinerului era barbă. Se screme ce se screme şi îi iasă. Ce-ar fi să declare PeDeLeu' în afara legii? Îi spune cineva că-i prost?
Mâine mă tirez la munte să mai scap de prostiile ăstea. De proştii enumeraţi mai sus oare cine mă scapă?

Factura de Gaz

În crâşma de la islazul comunal, ieri nu era aşa de multă lume. Gogu stătea relaxat la masa din colţ, aşteptând să apară Toader, poştaşul comunei. Relaxarea lui Gogu era pricinuită de posibilele veşti bune pe care Toader le putea avea în tolba lui. Cu gândul la veştile bune, Gogu îşi permise un mic răsfăţ, cumpărând un abonament cârciumăresc. Cu acest abonament, Gogu avea parte de câte o cinzeacă, timp de 15 zile/an, la un preţ destul de piperat: 300 de BWP*.   Gogu n-ar fi dat atâţia bani, dar reclama făcută abonamentului era atractivă:

„Cu numai 300 BWP*, poţi avea bucuria şi plăcerea de a degusta câte-o cinzeacă  gureană, timp de 15 zile/an, într-o atmosferă de vis, din superba cârciumă de la islazu’ gurean.                                      

BONUS!                                                                                                                                                     La cele 15 cinzeci se mai pot adăuga şi altele, în funcţie de starea vremii! De asemenea, din partea casei mai puteţi primi frumoase cupe  pline cu liur, producţie autohtonă! Totul depinde de vreme! Şi dacă vremea ţine cu noi şi-avem şi cu ce, puteţi câştiga prin tragere la sorţi, un butoi cu vin chinezesc made in E.U.!”

În timp ce Gogu plănuia cum să facă o ramă de lemn abonamentului, ştiind că în Gura Râului nu existau aparate de plastifiere, în uşa cârciumii îşi făcu apariţia Toader, cu tolba plină de facturi,  somaţii şi titluri executorii. Bucuros că-l vede pe Toader, Gogu urlă cât îl ţineau plămânii:

-         -  Toadereeeeeee, veşti mă?

Toader se îndreptă spre masa lui Gogu, se aşeză pe scaun şi cu o voce gravă îl anunţă pe Gogu:

-          - Gogule, e groasă mă!  O vint’ gazu!

Gogu se schimbă la faţă şi se propti mai bine în scaunul pe care era lipită eticheta „loc pentru abonaţi”. Cu mâinile tremurânde, desfăcu plicul, se uită pe factură după care luă repede o pastilă de xanax pe care o înghiţi cu restul de liur din cupa aflată pe masă. Se ridică de la masă fără să spună un cuvânt si ieşi din crâşmă. Se urcă în frumoasa lui şaretă inscripţionată cu cercuri şi plecă spre casă. În urma lui, Toader urla agitând abonamentul cârciumăresc, uitat de Gogu pe masă:

-          - Goguleeeeee, eşti bine mă? Ţi-ai uitat abonamentuuuu’!

Gogu nu răspunse. Scormonea prin mintea lui cum pla au reuşit ăia de la gaz să-i bage 30 de metri cubi în plus pe factură.

*n.a.: pentru cunoscători, BWP-ul este moneda oficială în Gura Râului; pentru necunoscători, consultaţi Wikipedia

Greva p%lii

Dacă "greva" din faţa Guvernului a încercat să schimbe ceva, atunci a reuşit. E greva cu cea mai mare prostie pe cap de manifestant. Scopul ei? Mă întreb acum care o fi fost. Imaginile prezentate de televiziuni spun totul.

Ziua fumătorilor

Noa' nu este săptămână lăsată de Ăl de Sus, să nu avem câte o zi eco. Ba "Let's do it...", ba "Earth Day", ba "Free Willy" şi alte lighioane. Azi e "Ziua fără maşini". Ecologiştii ne îndeamnă să nu folosim maşinile azi. Hipstării ne îndeamnă să ne întâlnim, preferabil pe centru la vreo terasă, să ne tragem în chip şi să ne postăm pe Facebook.
Apăi io azi protestez împotriva acestei zile. Azi o să mă plimb de'amplea cu Maybachu' numa' aşa de-al naibii. Toată lumea are câte o zi. Io de ce n-aş avea vreuna? Uite, de exemplu vreau Ziua Fumătorilor. Ziua în care să pot fuma liniştit unde vrea muşchiul meu, să trag cu nesaţ din ţigara făcută cu tutun rulat în pilante ecologiste, să simt şi eu ca am un drept. Drept pe care-l plătesc scump cu taxe şi accize. Ce ziceţi dragii mei eco? Avem şi noi nişte drepturi?
Fumători din toate ţările, uniţi-vă! Pozele le pun eu gratis pe Facebook!

Let's do it...NOT (2)

Revin. Cu câteva fragmente din articolul lui Spartakus, de pe site-ul lui Lovin:

"Pe 25 septembrie, seara, graţie eforturilor reunite a zeci de mii de tineri, ţara va mai da jos un strat de jeg. Pe 26 septembrie, dimineaţa, alte sute de mii de români vor avea grijă să pună jegul la loc."


"Pentru câteva ore sau câteva zile, România va fi mai curată. Şi apoi? Credeţi că indivizii puturoşi, grobieni şi nesimţiţi care constituie procente însemnate din populaţia ţării vor fi atinşi la coarda lirică şi vor avea o epifanie, despre cum trebuie sortat gunoiul?"


"De aceea eforturile noastre, heirupismul demn de şantierele patriotice, sunt remarcabile, dar sterile."


"Curăţenia nu trebuie să o facă aceia care au acasă curat ca-n farmacie şi posedă simţul responsabilităţii şi al respectului faţă de mediu. Curăţenia trebuie să o facă exclusiv cei ce fac mizerie şi dacă nu vor să o facă de bună voie, ar trebui să fie siliţi să o facă. "


"Probabil că următoarea muncă voluntară pe care o vom face va fi curăţenia de Crăciun şi de Paşte în casele acestor îngălaţi. Keep on good working, Bucurenci!"


"Există soluţii alternative? Sigur că există şi sunt perfect legale: primăriile să impună, acolo unde există comunităţi de nesimţiţi în libertate, în fiecare lună o zi de muncă obligatorie la curăţenie, în locurile unde respectivii aruncă gunoaie. Neparticiparea să atragă automat anularea oricărui tip de ajutor social – primit oricum pe degeaba. De asemenea, Garda de Mediu, care e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire, ar trebui ca sâmbătă, duminică şi în celelalte zile de umflat maţul la picnic, să fie prezentă pe teren şi să aplice amenzi usturătoare – prevăzute, de altfel, de lege – celor care aruncă gunoaiele după cum li se năzare. De bună voie, bipezii agramaţi şi agresivi nu vor înţelege niciodată necesitatea unei planete verzi. Să-i învăţăm, deci, să fie verzi prin muncă! Altfel, putem să organizăm zilnic Mari Curăţenii, toate vor fi în zadar. E nobil şi înălţător îndemnul: “Haideţi să facem România lună!”, dar comparaţia mi se pare incorectă: ca să fie ca Luna, ţara noastră ar trebui să fie pustie. Din păcate e frumoasă, dodoloaţă, dar populată de prea multe fiare şi excesiv de multe gunoaie. Ca să scăpam de ele, nu reciclarea e soluţia finală."


Articolul integral îl găsiţi AICI

Ispita francului

Acum 3 ani când îmi sacrificam pauzele de masă să mă interesez şi eu de un credit, ca tot românu' cu nevoi personale, ofiţerii bancari mă sfătuiau cu mâna pe inima să mă împrumut în franci elveţieni. Că francul e monedă stabilă, dobânda mai mică, credit mai mare pe termen mai scurt etc. Acum trebuia să mă gândesc că un simplu angajat de la bancă plătit să vândă un produs, nu are şi calităţi de clarvăzător (sau cel puţin nu pentru o perioadă mai lungă de 2-3 luni) şi că în incinta unei bănci "variabilă" e întotdeauna sinonim cu "crescătoare", dar cum puterea influenţei e mare, situaţia roz expusă de el a devenit treptat una destul de neagră, iar momentan arată cam aşa:
Dobânda la rata în franci pe care o plătesc eu lunar = dobânda de referinţă LIBOR + marja băncii. Dobânda de referinţă pentru francul elveţian a scăzut din 2007, când am contractat creditul, de la 3-4% la 0,22 % în prezent. După logica mea de filoloagă, în mod normal dobânda la credit ar fi trebuit să scadă şi ea (varianta utopică) sau măcar să se menţină constantă (varianta de bun simţ), dar, fiind "variabilă", logic, a crescut de la 7,9% la 8,9%. Şi dacă mai punem la socoteală şi faptul că leul s-a depreciat considerabil în raport cu francul, rezultă o rată lunară mai mare cu aproape 50%. Adică echivalentul a 2 fuste şi o pereche de pantofi pentru mine sau 7-8 cărţi de colecţie, pentru cei mai erudiţi.
N-aş fi scris postul ăsta dacă n-aş fi mers ieri la bancă să văd dacă e justificată toată tevatura creată în jurul renumitei OUG 50/2010, mai ales pentru că în notificarea primită de la bancă scria că nesemnarea actului adiţional la contractul de credit, care asigură conformitatea cu această ordonanţă, presupune acceptarea tacită. În notificare mai scria aşa: "...veţi beneficia de o serie de avantaje oferite în baza noului act normativ, printre care: dobânda la credit este raportată la indici de referinţă publici, la care se adaugă o marjă, care rămâne fixă pe toata durata creditului". Prevedere reformulată astel în actul adiţional: La data încheierii prezentului act adiţional, rata dobânzii curente este de 8,9% şi va fi variabilă trimestrial conform următoarei formule de calcul: dobânda de referinţă plus marja băncii. La data semnării prezentului act adiţional valoarea dobânzii de referinţă este de 0,22% iar marja bancii de 8,68%. Adică nici poveste de marjă fixă. Ce am făcut ? Ce au făcut şi alte sute de români. Am refuzat să-l semnez. N-am nimic de câştigat, ce-i drept, pentru că probabil nu o să scot mai puţini bani din buzunar de acum înainte. Şi pentru încă 2 ani cât mai durează contractul, dacă nu îmi lichidez creditul până atunci, nu ştiu dacă mai are sens să mă alătur şi eu grupului care dă în judecată banca OTP. Poate doar în semn de protest şi spirit de solidaritate cu restul.

Tălmăcean? Tălmăcelean?

băgă: qvarto că tu eşti filoloagă. la unul din tălmaciu îi spui că-i tălmăcean. da' la unul din tălmăcel cum îi spui?
qvarta: locuitor din tălmăcel
băgă: preferabil să nu faci pe deşteapta cu mine, că io te-ntrebam serios
qvarta: serios ţi-am şi răspuns
băgă: da' de ce nu-i spunem tălmăcelean?
qvarta: sună ca naiba


câteva minute mai târziu:

băgă: da' ăia din sibiel de ce-şi zic sibieleni?
qvarta: :))
qvarta: înseamnă că atunci şi locuitorii din tălmăcel sunt tălmăceleni
qvarta: dar ce-ţi veni?
băgă: vişan în adevărul: "Un tălmăcean a murit...." după care "un bărbat de 57 de ani, din Tălmăcel, a murit..."
qvarta: dupa părerea mea, nu-i corect. e ca şi când ai scrie că-i din agnita când de fapt el e din bârghiş :-P
băgă: da, am jigni bârghişeanu'
qvarta: deşteptule X-(


cinci minute mai târziu:

băgă: deşteapto, da' la ăia din Mönchengladbach cum le zici?


Care ne ajută? Tălmăcean sau Tălmăcelean? Btw, dar dacă locuiesc pe strada Tălmăcel? :-P
update: la origini sunt medieşan. Rămâne de văzut dacă din Mediaş sau Medieşu Aurit!

Creşte Bazna

Ne uităm la fotografia din articolul lui Dobre şi constatăm şi noi că Bazna a crescut. Are şi o Piaţă a Sfatului, o Biserică Neagră. Pe unde o fi Selgrosul?

Manipulare ordinară

Este ceea ce face iRealitatea. Din oră în oră, obsesiv, ştirea că actorul Ion Lucian a primit salariu de 1 leu, încearcă să ne sensibilizeze şi să ne revolte.
Da, mă revoltă manipularea făcută de iRealitatea! Ion Lucian, a avut de ales între pensie şi salariul de director al teatrului Excelsior. A ales salariul, foarte bun(cca. 6.000 de ron lunar). După tăierile la bugetari, salariul a ajuns la jumătate, adică 3.000 de ron, care în condiţiile actuale nu-i un salar de lepădat.
Domnul Ion Lucian şi-a luat în avans salariul înainte de a pleca în concediu. Leul care a apărut pe fluturaşul de salariu este diferenţa care mai trebuia să o primească! Nimic anormal, nimic revoltător! O recunoaşte chiar el în interviu!  Ce-ar fi vrut? Încă un salariu? Iar pentru discursul că regretă că nu a plecat din România când trebuia, îi transmit că nici acum nu e târziu. Îi recomand să se gândească însă câţi actori români au mai practicat meseria lor după ce au plecat din ţară.
Până atunci, el şi iRealitatea sunt doar nişte MANIPULATORI ORDINARI!

BlackBerry moca

În general mă simt bine în ţara mea, cu toate anomaliile din sistemul nostru, dar din când în când mi se mai activează şi mie impulsul de a pleca spre alte ţări mai civilizate. Spre exemplu azi.
Săptămâna asta precis n-a fost una din cele mai bune săptămâni ale şefului meu din Germania. A urcat nervos în avionul cu destinaţia Sibiu, pentru că rămăsese fără BlackBerry în drum spre aeroport. Ce poate fi mai rău decât să aterizezi într-o ţară străină fără telefon? Să constaţi că lenjeria ta intimă şi periuţa de dinţi se află în bagajul care tocmai ţi s-a pierdut în aeroport. În sfârşit, bagajul a fost recuperat în ziua următoare, iar azi, după ce a ajuns în Germania, ne-a sunat să ne spună că şi-a găsit telefonul pe capota maşinii sale lăsate într-o parcare de lângă aeroport, nesupravegheată. 3 zile a stat telefonul ăla acolo şi nu s-a atins nimeni de el.
Care ar fi fost şansele ca Băgă să-şi găsească BB-ul pe capota Maybach-ului într-o parcare din România? Mici. Şi mai mici ar fi fost să-şi mai găsească Maybach-ul.

Pe când Tonga?

Ambasadorul statului Peru la Bucureşti, a anunţat azi la Sibiu, intenţia autorităţilor peruane de a deschide un consulat la Sibiu.
Miile de peruani stabiliţi în zona Sibiului au primit vestea cu bucurie, întrucât nu mai sunt nevoiţi să meargă până la Bucureşti pentru a rezolva diversele probleme legate de documentele lor.
Aeroportul Sibiu negociază acum cu companiile aeriene peruane, o linie aeriană directă între Sibiu şi Lima. Câteva companii low-cost sunt deja interesate de această linie.
C'mon, să fim serioşi! Să-mi explice cineva pe ce considerente se deschide un astfel de consulat la Sibiu. Şi de ce ne bucurăm că se deschide. Explicaţii logice nu blablauri cu apropierea poporului român de incaşi.

No U, No Love

M-ai părăsit când mi-era lumea mai dragă şi m-ai lăsat cu ochii în soare. Durerea a fost cruntă. Ti-am simţit lipsa. Am încercat să o suplinesc cu alta. Câteva ceasuri. Cât să-mi satisfac nevoile. Am şi eu dorinţe şi nevoi. Dar nu am fost satisfăcut aşa cum mă satisfăceai tu. Am plâns şi am oftat, dar nu mă mai vroiai.  Am vrut să-ţi cumpăr ceva ca să te schimbi, dar m-am gândit că până dau banii pe tine aiurea, prefer o prospătură. Şi o am. Se mişcă mult mai bine decăt tine. Reacţionează mai rapid la dorinţele mele. Şi arată mai bine decât tine.
Adio curvă mică!
Băgă
p.s.: ca să te oftici îţi trimit şi poză cu ea

E-ON Gaz sucks

La începutul lunii iulie am găsit în cutia poştală un anunţ de la E-ON Gaz. Mă anunţau că "in data de 01-30 septembrie 2010, orele 08-16" voi fi vizitat de angajaţii lor pentru nuştiuce verificare. În cazul în care nu sunt acasă la data respectivă, să sun la un număr de telefon să mă reprogramez. Finalul anunţului conţinea o ameninţare subtilă de genul " dacă nu faci verificarea tăiem gazu'".
Acum dragii mei, teoretic, între 01 şi 30 septembrie, anul curent, aş putea fi acasă în intervalul orar precizat. Practic, nu-s atât de dobitoc să stau în casă aşteptând Doreii de la voi. Totuşi, între noi e o relaţie comercială, aveţi datele mele, mailul meu, numărul de telefon al meu, nu sărăcea compania voastră să mă fi contactat şi să stabilim de comun accord o zi şi o oră pentru verificarea asta.
Mă rog, azi au apărut Doreii şi-au lăsat alt anunţ. Să-i sun de urgenţă în termen de trei zile lucrătoare ca să mă reprogramez că altfel îmi taie gazul fără alt anunţ prealabil.
Dragii mei Dorei E-ON Gazişti, mie unul nu-mi prea plac ameninţările, cu atât mai puţin din partea unora cu care am o relaţie comercială. Teoretic ar trebui să mă pupaţi şi-n cur, pentru că sunt clientul vostru şi că-mi plătesc prompt facturile voastre. Practic, sufăr că deţineţi un monopol al pieţii că altfel de mult făceam ceva pe scrisorile şi facturile voastre.
Strâng din dinţi şi sun să mă "reprogramez".
update: Poate totuşi răspundeţi la numărul ăla. Deja sun de trei ceasuri şi nu-mi răspunde nimeni.

Din învăţămintele celor vârstnici

Dintotdeauna am avut o mare compasiune şi respect pentru vârstnici şi nimic nu-mi provoacă mai multă milă decât un bătrân neputincios. Am văzut acum ceva timp o emisiune despre oameni de vârsta a treia. Era invitat un domn trecut de 70 de ani, fost profesor universitar, care-şi împărtăşea filzofiile de viaţă încercând să explice de ce trebuie apreciată viaţa, indiferent de numărul de ani purtaţi în spate. La un moment dat moderatoarea l-a întrebat dacă oamenii se mai pot bucura de viaţă după o anumită vârstă. A răspuns prompt: "Bătrâneţea este o stare care se învaţă din tinereţe. Te pregăteşti pentru ea o viaţă întreagă pentru a o putea trăi cu demnitate atunci când îi va veni vremea". Iniţial am văzut în asta o contradicţie cu teoria care ne îndeamnă să trăim clipa. Trăiesc prezentul şi refuz să mă gândesc la bătrâneţe...pentru că o asociez cu neputinţă, boală şi tristeţe. Nu! Trăiesc prezentul dar am în vedere şi faptul că va veni o zi când n-o să mă mai simt în stare să mut munţii din loc, când n-o să mai am vitalitatea şi energia de acum. Şi nu vreau ca momentul acela să mă ia prin surprindere. Probabil că asta a vrut să zică şi acel domn. Să ne trăim viaţa cu intensitate dar să nu uităm că vine o vreme când vom fi nevoiţi să ne acceptăm soarta. Iar lucrul ăsta nu se face de pe o zi pe alta. Se învaţă în timp, puţin câte puţin, din fiecare experienţă trăită. Probabilitatea să ne mai bucurăm de viaţă la bătrâneţe, dacă sănătatea ne-o va permite, cred că depinde de câtă înţelepciune am dobândit până la momentul respectiv şi cât de mult am reuşit să descoperim din sensul existenţei noastre pe acest pământ.
Ca să închei într-o notă mai puţin filozofică, redau următorul fragment pe care l-am găsit azi întâmplător pe un blog:
"Cu catava vreme in urma, Maia Popescu a fost intervievata de Teo cu ocazia celei de a 74-a aniversari. Teo a intrebat-o ce parere are ea despre batranete. La televizor, Maia a spus: ,,Ma excita"! In ceea ce priveste modificarile fizice, ea a spus ca sunt multe, ca au loc zilnic, cum este si cazul sanilor ei. Acestia par ca sunt intr-o cursa: care ajunge la talie mai repede! Publicul a ras cu lacrimi. O femeie atat de simpla si sincera cu vorbe atat de intelepte!"
Sinceră să fiu, nu ştiu cine este/a fost doamna Maia Popescu şi nici n-am găsit prea multe informaţii pe net despre ea dar trebuie să fi fost o femeie absolut remarcabilă.

Metro sau homo?

Am observat în ultimul timp că tot mai mulţi bărbaţi sunt preocupaţi de felul în care arată, mai ales în ceea ce priveşte stilul vestimentar. Asta nu-i un lucru rău atâta timp cât nu se exagerează, respectiv cât perechea de pantaloni albi mulaţi, aflată întâmplător în dulap, o îmbracă în noaptea de Halloween sau în cercuri exclusiviste iar lanţul gros de aur de pe noptieră nu e decât un obiect pe cale de amanetare, primit cadou de la cineva total neinspirat.
Colegul meu de bancă din liceu era genul acela de bărbat care nu ieşea din casă dacă nu era: proaspăt bărbierit, duşat, frezat, gelat, dichisit, bibilit şamd. Mergea regulat la sală, purta doar haine de firmă şi manichiura îi era mereu impecabilă. Avea însă o mare nemulţumire: dantura. Eu nu vedeam ce nu era în regulă cu ea dar na, omului nu-i plăcea şi cu asta basta. Aşa că prin clasa a doişpea şi-a pus dinţi de porţelan, white as snow and shiny as a new penny. La vremea respectivă era o chestie destul de rar întâlnită, mai ales la vârsta aia, cam ca şi când ţi-ai injecta azi botox chiar dacă nu e strop de rid pe faţa ta. Normal că apăruseră şi mici şuşoteli pe la colţuri şi oareşce dubii din partea anumitor colegi, dar cu toate astea obsesia lui pentru perfecţiune a rămas constantă. Acum e stabilit în State, ultima oară când am auzit de el a fost acum vreo 2 ani, când se zvonea că şi-ar fi făcut o operaţie estetică mai…complexă. Şi nu, nu era gay, cel puţin în perioada aia sigur nu.

Şi totusi, un tip metrosexual are toate şansele să fie etichetat drept gay, doar dacă are un contur mai accentuat la sprâncene sau merge lunar la salonul de cosmetică. În special de către bărbaţii pentru care purtatul aceleiaşi perechi de şosete 3 zile la rând e o dovadă de masculinitate. Pentru că mentalitatea mioritică încă îmbrăţisează concepţia conform căreia un interes excesiv faţă de propria înfăţişare în rândul bărbaţilor presupune o altă orientare sexuală decât cea "dreaptă".
Vrem să avem bărbaţi îngrijiţi în jurul nostru dar nu să aşteptăm după ei la solar sau să ne certăm cu ei pentru lacul de unghii. Sunt neglijenţi dacă îşi lasă stufăriş la subraţ dar strâmbăm din nas dacă ne cer numărul cosmeticienei noastre pentru o progamare la o epilare inghinală. Adică există totuşi nişte limite. Care se stabilesc în funcţie de gradul de toleranţă şi deschidere al fiecăruia, din păcate încă destul de redus la noi.

Let's do it... NOT!

Băi, asta cu "Let's do it România" e un great bullshit. Nu zic un mare kkt, că nu sună culeanu, mai ales că evenimentele de genul ăsta s-au transformat în nişte întâlniri cool la care musai trebuie să fi văzut. Nu mai dă bine la CV dacă nu mergi şi tu la un "Let's do it", îmbrăcat corespunzător: tricou Polo, eşarfă la gât, bandană sau pălărioară de hipster pe cap şi ochelarii de soare Police pe nas. Zău, cum dracu m-aş încadra eu în peisaj apărând în salopetă şi-n cizme de gumă?
Am intrat şi eu pe site-ul cu "Let's do it România". Mă scuzaţi că o spun, dar am respect pentru ăia care au gândit proiectul. De obicei am respect pentru ăia care reuşesc să pună mâna pe nişte bani şi să-i învîrtă în folos propriu. Proiectul ăsta nu propune nimic concret. Te tratezi de pneumonie cu Viagra. Chiar dacă mai tuşeşti măcar ţi se scoală. E ceva de genul, hai la ăla în curte că-i mizerie, facem curăţenie, că după aia oricum se întoarce şi tot aşa aruncă gunoiul în mijlocul curţii până gândim noi o strategie la cum să-l facem mai conştient că trebuie să aibă curtea curată. Nu era mai simplu să năvălim peste ăla în curte, să-i fxxxm o mamă de bătaie, să-l ajutăm să-şi strângă gunoiul iar la plecare să-i spunem "retardule, dacă mai venim odata şi e gunoiul în mijlocul curţii îţi rupem şi picioarele"?
Să ne înţelegem: n-am de gând să fac curat după toţi meltenii conştient fiind că nu am posibilitatea sa le schimb obiceiurile proaste. Prefer să am mai întâi instrumentele prin care îi pot constrânge să-şi schimbe comportamentul, prin care să-i pot "curenta"atunci când calcă strâmb şi abia după aia să fac curăţenie. Aş fi convins atunci că efortul depus are şi rezultate. O curăţenie care să ţină o zi nu mulţumeşte pe nimeni. Trebuie eliminată cauza nu efectul.
Puteţi să veniţi cu sute de argumente cerniste, bucurenciste, tomiste. Nu mă convingeţi că ideea e foarte bună. Nu zic că e proastă dar e prost aplicată.
Române, fă-ţi curat! Fără să te împingă nimeni, fără să-ţi faci site, fără imn, fără poze pe Facebook ca să te vadă  prietenii ce culeanu îţi stau noii ochelari de soare atunci când te faci că ridici gunoiul de jos. Sună mai bine.

Fusei şi eu la baschet

"Qvarto, hai şi tu o dată cu noi la baschet să vezi cum e. Mai lasă şi tu ciorbele alea şi hai să te relaxezi la un meci", îmi zice Băgă într-una din zilele trecute. "Măi, eu aş veni dar să nu mă laşi să mă uit ca viţica la poarta nouă. Îmi mai explici şi tu una-alta..."
"Normal că-ţi explic, Qvarto. Numa' să nu mă scoată ăştia din sărite că nu vreau să mă răstesc la tine". Şi sâmbătă seara îi zic lui Băgă: "Na, vezi că mâine vin." "Bine. Te sun cu două ore înainte să fiu sigur că eşti gata. Şi vezi să-ţi iei ceva galben pe tine." Ok, mă gândeam eu, în cel mai rău caz îmi pun nişte cercei galbeni şi m-am scos.
Şi vine ziua de duminică. Nu mă sună cu două ore înainte cum ne-am înţeles, ci cu vreo 5 minute. Noroc că ştiam ora aproximativă la care vine după mine, aşa că eram gata îmbrăcată. Ajungem în sală, lume puţină şi de toate vârstele, câteva pitzi hotărâte...să atragă atenţia, jucători eterogeni, atmosferă liniştită, tipică, bănuiesc, pentru un meci amical, aşa cum a fost acesta, din cadrul memorialului Tordai.
Băgă a scăpat uşor: mi-a explicat la început regulile de bază, unele le mai ştiam şi eu din generală când jucam baschet cu baieţii (apropo, Herr, chestia cu traiectoria descendentă sau ascendentă a mingii tot n-am înţeles-o :D) după care i-a predat sarcina doamnei lui, bucuros că poate comenta meciul în voie cu băieţii. Cuprins probabil de remuşcări, mă mai întreba din când în când: "Na Frau, cum ţi se pare?". Ce să zic, nu mi s-a părut foarte captivant la început, nu simţeam nevoia să mă manifest în vreun fel, dar trebuie să recunosc că spre final am avut şi eu câteva tresăriri şi era cât pe-aci să-mi scape nişte interjecţii.
Probabil că la cel puţin un meci voi mai merge, musai cu miză, doar ca să mă conving dacă îmi place sau nu. Până atunci mai ciulesc urechile, îmi iau notiţe, desenez scheme, fac liste şi tabele :)) ...poate îmi îmbogăţesc garderoba cu haine galben-albastre.
completare de la băgă: păcat că nu i-a făcut nimeni o poză Qvartei în momentul în care vecinul din stânga ei s-a apucat să urle " f@#$%&i 'mnezeii mătii, dă drumu'n p&%@a mătii la minge keeeviiin". ghici cine era vecinul din stânga

Cu ocazia

împlinirii frumoasei vârste de @% ani, organizația locală a băgătorilordeseamă, urează tovarășei LaQvarta sincere felicitări, urări de realizare a planului de postări stabilit prin ultimul act adițional la contractul colectiv de muncă precum și spor la treburile casnice(sperăm că în final a reușit să finalizeze ciorba începută ieri dupăamiază).
Din partea lui băgă, tovarășa LaQvarta a primit o penalizare de 10% pe trei luni, care să o ajute în efortul ei de a realiza planul de postări.
Totodată, tovarășa LaQvarta a oferit aseară conducerii blogului o caipirinha, în încercarea disperată de a reduce planul de postări. Conducerea blogului a manifestat interes pentru caipirinha și un total dezinteres pentru reducerea planului. Totuși, având în vedere dimensiunea crizei economice actuale prin care trece țara, conducerea blogului a decis ca pentru viitorul consiliu de administrație din data de 12.09.2011, să aibă în vedere aceste reduceri.
La mulți ani Qvarto!

Miracol :))

Meci Palermo-Milan. Cum naiba să faci să reușești să vezi meciul pe stadion, dar mai ales cât mai aproape de gazon? Ai nevoie de-un miracol! :))

Ahmadinejad Twitter

-Today I threw out the first stone at this year's stoning opening day!
-Who let the Shah out? Who...who...who....Who let the Shah out?
-Scoop: the Great Satan's Lebron James may sign with the Teheran Titans of the Persian Elite League this summer. Stay tuned.
-I've come to suspect that your Beyoncé is a Zionist because her southern "territories" are constantly expanding.
-I've just fired up my reactor! (Please don't turn this into something sexual.)
-Iranian basketball team, Ayatollah and myself salute you in your next match vs. the Great Satan! Don't make us have to kill your families!
-Just got a letter from Steve Jobs. Apparently we are no longer allowed to use the letter "I" in the word "Iran" anymore.
-I like to retaliate by burning a book that you Americans hold dear, but the only book you care about is Facebook.

Pentru toţi antibăseştii

Dragilor,
am urmărit azi ieri cu real interes, posturile voastre preferate: irealitatea şi antene. Dacă peste zi m-am enervat văzând cum membrii de vază a unor partide îl lingeau pe sov la ouă, cum a făcut-o gorghiuţa :)) , de vreo oră râd cu mâinile pe burdihan. Cum să nu râzi când vezi cum le-au căzut feţele la ăia din studioul irealităţii când Turcescu citea transcrierile convorbirilor spumoase dintre sov şi popa.
Ştiu, sunteţi supăraţi acum, omul-negru Băse, al dracului, nu vorbea prostii. Cum aţi căzut voi în ridicol încercând să albiţi un nuş. Cam scump, nu?
Hai că nu vă mai necăjesc. Închei aici folosind o frază a tătucului vostru ireal: " vă pupă tata pe gingii". Şi dacă nu aveţi somn citiţi convorbirile. Şi plângeţi.
Cu drag din Indonezia,
Băgă
pe.se.d: MUCLES!

Zău dacă ştiu ce să mai cred

Este Puiu vinovatul moral pentru moartea Mădălinei sau nu ? :)) Hai că am glumit, nu săriţi!

Să trecem la lucruri mai serioase:

Se zice că e bine să fii sociabil cu vecinii tăi, să-i întrebi de sănătate şi să le zâmbeşti, că nu ştii niciodată când ai nevoie de ei respectiv cui te-ar putea recomanda. Dacă eşti o fire mai comunicativă, te-ai scos, discuţia o să curgă natural şi vecinul o să aibă impresia că îţi face realmente plăcere compania lui. Dacă eşti mai mutulică, lucrurile se complică un pic pentru că trebuie să faci eforturi suplimentare să nu se observe că te străduieşti să faci conversaţie. Dacă aţi citit cumva şi postările astea două, cam aveţi idee în ce categorie intru eu. Câteodată, în lift mai ales, că acolo-i tăcerea mai penibilă, mă gândesc că poate n-ar fi rău să schimb şi eu 2-3 vorbe cu ei, atâta cât să aflu dacă lor le-a venit factura de curent sau pe unde-şi fac concediul, dar...nope, nu iese.
Excepţie face, sau mai bine zis făcea, domnişoara S., vecina de la etajul de mai jos. O ştiu din facultate, fiind asistenta unui fost profesor de-al meu, bine pregătită, cu un stil captivant de a preda. Într-o zi, aşteptând amândouă să vină liftul, intru în vorbă cu ea şi, printre altele, îi spun că i-am fost studentă, la specializarea cutare, acum o sută de ani. Ea îmi zâmbeşte...A, da! Îmi aduc aminte de dumneavoastră. Eu: Chiar? Flatată până peste cap că după atâtea generaţii de studenţi mă mai ţine minte (speram eu, datorită participării mele active la seminarii), o întreb de domn' profesor, ce cursuri au mai introdus.....chestii de genul ăsta, care mă şi interesau de altfel. O discuţie normală şi plăcută. După vreo două săptămâni iar mă întâlnesc cu ea, tot în faţa liftului. Că ce bine că au reparat liftul, ce şef de scară cumsecade avem...şi la un moment dat mă întreabă: "Nu cumva aţi terminat anul trecut la Litere?" Dezamăgire mare pe capul meu dar i-am răspuns totuşi, în acelaşi stil de complezenţă.
Şi să vă zic şi ce-i cu nedumerirea mea din titlu: Acum câteva zile, pe la 1 şi ceva noaptea, cineva suna insistent la uşa apartamentului meu. Mă uit pe vizor şi o văd pe domnişoara S., în cămaşă de noapte, cu părul zbârlit şi o privire rătăcită. Vreo 20 de minute a tot sunat după care, văzând că nu o bagă nimeni în seamă, s-a dat bătută.
Aşa că nu ştiu ce să mai cred de femeia asta. Ori e somnambulă, ori a citit prea mult Shakespeare la viaţa ei, ori chiar a deranjat-o duşul meu de la 1 noaptea.

Ipocrizie

Contează că SOV a lăsat fără bani o grămadă de fraieri oameni? Contează că FNI a provocat o dramă la nivel naţional?
NU! Contează că afară plouă, că Băse e de vină şi pentru asta. Să luăm nişte ACE să mergem la iRealitatea să-l albim pe SOV!
Aştept crinii şi futileştii să apară şi să anunţe solemn: e o arestare politică! Le răspund de pe acum: muriţi bă!
update: am un presentiment că o să vedem crini şi futileşti, în faţă la Cercetări Penale, agitând pancarte cu "Free SOV".
update2: cum am zis: au iesit crinii şi futileştii să-l plângă pe SOV. Vaaai ce "oripilată" e gorghiua! Noa' de-acum să nu mai văd vreun pesedist sau liberal ca mai ridică capu'. 

Aveţi pistă. Dar o folosiţi?

Multă lume se plânge că sunt puţine piste de biciclete, că bicicliştii sunt "oropsiţi" că n-au pe unde circula, că şoferii sunt răi iar bicicliştii pe post de virgine, se fac marşuri, adunări, mase critice, blablablauri.
Dar când este pistă, de ce se circulă pe stradă încurcând maşinile din trafic?
Moşulică din imagine, circula azi pe Şcoala de Înot. Pe stradă. Pista nu exista pentru el.  După felul cum circula cred că avea o vodcă în bot, aşa de dimineaţă. Era să ajungă sub roţile Maybach-ului la un moment dat. În intersecţia cu Rennes, s-a oprit şi .... a început să cânte.

Viața e frumoasă

După ultima mea postare pe acest blog mi-a venit ideea să intreb pe cineva din afara ”conspirației” noastre (da, ne dăm mâna într-un anumit fel și da, faza cu conspirația e doar rodul unei minți paranoice) dacă un anumit comportament e demn de un jurnalist. Așa că i-am scris lui Ovidiu Străjan, patronul Sibiu 100%, cu rugămintea să-mi transmită părerea lui, poate sunt eu defect.

După ce i-am scris lui Ovidiu i-am povestit unui prieten și m-am întrebat ce-aș face eu, dacă aș primi un asemenea email. I-aș lua apărarea angajatului meu, bineînțeles. Amicul a fost mai amuzant, a zis că eu n-așa avea un asemenea angajat, în primul rând. Ceea ce e corect. Dar fiecare trebuie să muncească.

Două zile mai târziu, am primit un răspuns decent și diplomat, pe care-l redau în continuare, intercalat între întrebările originale. Menționez că în mailul meu era specificat locul unde va fi postată discuția. 

”As fi interesat sa stiu parerea ta, ca patron, despre angajatul Calin Blaga si pasiunea lui pentru barfe. Ma refer la postul 

http://www.podulminciunilor.ro/2010/08/27/laura-dobrota-s-a-despartit-de-ioan-bordianu/

la parerile exprimate in comentariile de la acest post si la sondajul de pe acelasi blog.

Daca-mi permiti niste intrebari:

1. ce parere ai despre acest tip de articole pe blog?

OS: Nu imi plac barfele deci nici activitatea pe blog a colegului meu, Calin Blaga.

2. crezi ca domnisoara Dobrota merita ca viata ei privata sa fie comentata?

OS: Persoanele publice ( cum este si Laura Dobrota ) trebuie sa isi asume pozitia si implicit expunerea spre barfe.

3. ce parere ai despre "curajul" angajatului tau de a da doar initialele sefului si nici o poza, in conditiile in care ceilalti barbati pomeniti in articol au "onoarea" de a fi prezentati cu nume si poza?

OS: Sper sa nu mai apar in nicio barfa pe blogul colegului meu.

4. stiai de pasiunile extra-curriculare ale angajatului tau?

OS: Citeam constant Mazemania”

Astăzi, printr-o simplă coincidență, noul sondaj Podul Minciunilor este despre viață. Cum este viața? Frumoasă. Ba chiar un pic mai curată. Nu credeți?

Schimbări de toamnă la locul de muncă

- avem un nou coleg de serviciu pe care îl train-uim pe rând. Fiecare cu logica şi metoda lui de explicat. Aşa că nu-i de mirare că are privirea aia de "Sper că nu-şi dau ăştia seama cât de în ceaţă sunt". Mie mi-a trebuit vreo lună să pricep tot sistemul, de la el am speranţe mai mari.
- am mobilat camera de alături, care în curând va deveni noul meu birou şi al colegei mele iar ăsta, deocamdată mai utilat şi mai călduros decât celălalt, va fi ocupat de băieţi. Nu e caz de discriminare pe bază de sex, cum s-ar putea crede, că nu ne-a izgonit nimeni, am venit eu cu propunerea ca să-mi pot citi în linişte blogurile :D.
- ne-au tăiat pomul din faţa geamului de la bucătăria firmei. Vorba unui coleg: Ce păcat, era aşa romantic la cafea...Mie îmi plăcea vara că ţinea umbră şi oferea o privelişte plăcută. Dar va trebui să ne mulţumim şi cu un ciot de copac şi obloanele obosite ale casei vecinului, cel puţin până ne luăm jaluzele.
- s-a dus vremea cireşelor aşa că micile atenţii de la colaboratori s-au transformat acum în prune şi zmeură. Asta e, nimica-i bun? :P

În rest, nimic nou, aceleaşi lucrări la conducta de gaz de pe stradă, aceiaşi muncitori suferinzi de nebăgare în seamă şi lipsă de activitate neuronală, aceeaşi pasiune la locul de muncă, şi, ca urmare, acelaşi salariu...

Nu-i opinia ca vacanța și nici sclavă ca și Tanța

Premiza: dacă o zice Blaga precis e fals.

Aberația: Este uşor să expulzezi ţiganii în România, prima ţară din LUME care i-a eliberat din sclavie. 

http://www.sibiu100.ro/index.php?page=articol&id=1961&sursa=articole&titlu=%DEigan%20%20european

Dovezi că nici de data asta n-am pus coada la prună:

http://en.wikipedia.org/wiki/Abolition_of_slavery_timeline

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sclavie

Extras pentru leneși:

”În 1772, printr-o hotărâre legislativă, sclavia a fost interzisă în Anglia. ”
”Principatele române: O nouă generație de români școliți în vest a început să îmbrățișeze opiniile progresiste apărute în Europa. Vocile occidentalilor devin din ce în ce mai pregnante, și culminează prin memoriul elvețianului Emile Kohly, care creează un puternic val anti-sclavagist. Sclavia începe să fie considerată o practică diabolică și este abolită în perioada 1843-1855. ”

Suntem unici. Nu ne-a ajutat deloc că ne-am școlit în vest, toate ideile mărețe sunt moșite la noi în țară, de la fermentarea malțului la împroșcatul cu rahat. Nu ne vindem țara, lăsați-ne în pace să ne pregătim de Liga Campionilor,  dacii - cei mai viteji și cinstiți dintre traci, bla bla.

Lovitura de pedeapsă: să continue să numere iubiții diverselor ”vedete” că la aia se pricepe și oricum nu-i pasă nimănui. BTW: felicitări pt curajul extrem de a-și pomeni șeful doar prin inițiale. Când îl văd prima oară o să-i cer părerea și revin cu detalii. Welcome back, I'm back too :D

Asta economie!

Michael O'Leary, bossul celor de la Ryanair, a găsit o nouă soluție de reducere a costurilor. După taxa la wc-ul din avion, la locurile în picioare, bossul propune renunțarea la copilot. Pilotul automat doar de aia e pilot automat iar stewardesele să se apuce să facă școală de pilotaj, ca în caz de extremă urgență să treacă la manșă. Oare ce urmează?

Plajele de pe coasta Strandzha

Coasta care se întinde de la Tzarevo până la Rezovo(cam 30 de km), mai este cunoscută și sub numele de Strandzha(ea se întinde până dincolo de frontiera bulgaro-turcă; turcii o numesc Istranca). Pe cei 30 de km de coastă o să găsiți zeci de golfuri, mai mari sau mai mici, mai mult sau mai puțin accesibile de pe uscat. Majoritatea acestor golfuri au plaja stâncoasă sau cu pietre, dar între ele o să descoperiți câteva golfuri cu plaje absolut superbe, cu o mare incredibil de limpede, cu locuri numai bune pentru snorkeling.
Primul golf care merită menționat este golful Nestinarka, la 3 km de Tzarevo. Plaja în lungime de aproape 1 km, găzduiește 4 hoteluri. Pe latura nordică a golfului se află un cartier de case de vacanță Vasiliko iar pe cea latura sudică sunt câteva căsuțe din lemn dar în aceea zona se construiește masiv. Pe plajă găsiți câteva baruri, se pot închiria șezlonguri și umbrele.

La aproximativ 10 km, mergând pe șoseaua strâmtă, plină de curbe dar și de gropi, ajungem în satul Varvara. La intrarea în sat, facem stânga pe un drum de țară și după 1 km  ajungem deasupra golfului Varvara. Imaginea golfului este superbă. După părerea mea este cel mai frumos golf din zonă. Accesul pe plajă se face anevoios, coborând pe o potecă destul de abruptă. În partea dreaptă a golfului, după promontoriu se află una din cele mai bune zone de scuba din Marea Neagră. Zona numită Dardaneli, are câteva peșteri subacvatice care atrag mulți scufundători.

Mergem mai departe înspre Ahtopol și vedem un mic drum neasfaltat care coboară înspre mare. Un panou ne anunță că în zona, nuștiuce asociație a descoperit nuștiuce specie de pești. Coborâm pe un drum abrupt și ajungem într-un mic golf. Pe mica plajă, o rulotă, câteva mașini și un dulău. Niciun picior de om. Ciudat. Liniștea spartă doar de valurile mării și ham-hamul dulăului ne cam sperie așa că facem cale întoarsă. De data asta uitând să facem poze micuței plaje.
Ne apropiem de Ahtopol și ne apare prima plajă de nudiști. În Ahtopol mai sunt vreo două plaje pe care nu am apucat să le vedem, dar una dintre ele avea parte de multă publicitate stradală în zona Burgasului.

În apropierea de Sinemorets, ajungem pe plaja Veleka. O limbă de nisip de vreo 2 km, aflată între râul Veleka și mare. Râul Veleka se varsă în mare formând un mic jacuzzi natural.

Din Sinemorets plecăm spre Rezovo, străbătând o pădure. La 3-4 km de Rezovo, facem stânga pe un drum forestier care ne duce până pe plaja Silistar.  Lăsăm Maybachul parcat la umbra unui pin și păzit contra sumei de 2 euro/zi. Trecem un podeț peste un mic lac și ajungem pe plajă. O plajă foarte frumoasă, curată, cu apa incredibil de caldă și limpede. Pe latura din stânga plajei, în zona stâncilor, câțiva fac scuba.  Pe plajă găsim o terasă, găsim și sezlonguri și umbrele și liniște. Multă liniște.

De pe plaja din golful Silistar plecăm spre Rezovo. Satul mic dar cochet, e ultima localitate bulgară. Ajungem în capătul satului(care ține loc și de centru), pe ultima stradă din Uniunea Europeană: ''aleea Europa" și ne uităm spre plajele turcești goale, care se văd peste râul Rezovo. Încercăm să vedem și-un turc dar probabil că la ora aia lenevește prin alte părți.

Un indicator ne averitizeaza să nu facem fotografii teritoriului vecin. Cine bagă în seamă toate prostiile?

Plaja din Rezovo e mică, aproape inexistentă. Totuși m-ar tenta să cobor pe plajă, să mă arunc în apă și din când în când să plutesc prin apele teritoriale turcești.

Și pentru liniștea cititorilor: golful Vromos, cel cu plaja radioactivă, e înainte de Chernomorets.

Bun ministru, economic.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7754520-noul-ministru-economiei-voi-continua-proiectele-incepute-adriean-videanu.htm

Consum redus, randament termic mare, probabil de la papagal. Pe gaz, bineînțeles, că e ardelean și-i place fasolea. Să sperăm că nu devine foarte faimos, gen ”impozitul lui Pogea”, ”flota lui Băsescu”, ”tirajul forțat Ariston”.

Pentru nesibieni: îl cheamă Ariton, nu Ariston.

#3 / calinturcu.net

Violatorul din Ștrand a fost prins. Violarea limbii române continuă

Tânăra, a cărui familie a insistat ca acest caz să nu fie mediatizat
http://www.turnulsfatului.ro/4895/a-fost-prins-violatorul-din-cartierul-strand.html

Nenea Traian, nenea Traian, vă caută Vanghelie să-i luați un interviu, zice că precis cu matale nu pățește rușini ca la Turcescu.

Domn Deleanu emoționat la el estem. Scris, mâncat gulaș, plâns și scris iară. Yoy, Istenem! Porc violator prins, bulău mâncat. Lacrimi mari căzut la el pe tastatur, sughiț mic scuturat cămașa. Bun gulaș. Dat enter.

Lovitură de pedeapsă: Brylu se pare că are rădăcini ungurești (ți-am zis eu bă?). Îl rugăm pe Traian să ne destăinuie cum s-a molipsit de virusul West Panonia de la el.

#3
calinturcu.net

Tzarevo

S-a întors Băgă acas’ şi primul lucru care l-a făcut a fost puţină senzaţie în Carrefour. Când m-au văzut sibienii aseară debarcând din Maybach, în şlapi, bermude şi tricou cu mânecă scurtă au început să-şi facă cruci cu ambele mâini. Iniţial am zis că-s invidioşi pe bronzul meu gen cioară, dar după ce i-am văzut că-şi trageau fermoarele de la gecile de piele până în gât, am înţeles de ce mi-au îngheţat gloambele şi ouăle instantaneu.

Anul ăsta, deşi iniţial programasem o vacanţă în toamnă, undeva la munte sau în Italia, ne-am decis totuşi să avem o baie de soare şi mare, că meritam măcar asta. Aşa că dă-i şi caută rapid nişte destinaţii last minute spre locuri însorite. Din start am exclus Grecia, din motive de „dreacului rămânem pe’acolo cu grevele lor”, Muntenegru a picat din cauză că oferta găsită nu coincidea cu data noastră de plecare(damn it, 341 de euro, 7 nopţi, demipensiune, avion+taxe), Croaţia ne mânca nişte zile pe drum, Turcia era cam scumpuţă pentru bugetul nostru, iar pentru încă un an de criză, Egyptul era exclus. Ne-a mai rămas Bulgaria, de zici că m-a făcut mama cu un castraveţar nu cu un macaronar.

Fiindcă mi-a mai rămas o bucată de coastă bulgară a Mării Negre neexplorată, am ales să mergem la Tzarevo, la 27 de km de frontiera bulgaro-turcă.

Despre Tzarevo citisem că pe vremea comuniştilor era ultima localitate de pe coastă, în care turiştii bulgari sau străini aveau acces, pentru restul localităţilor(Varvara, Ahtopol, Sinemorec şi Rezovo) aveai nevoie de un permis special, obţinut cu greu chiar şi de bulgari. Motivul ar fi fost faptul că zona de frontieră cu Turcia era considerată una strategică din punct de vedere militar.

Faţă de celelalte zone de coastă, e mai puţin dezvoltată din punct de vedere turistic dar mult mai spectaculoasă şi mult mai frumoasă. Frumuseţea stă în zecile de golfuri şi plaje dintre Tzarevo şi Rezovo. Dar despre frumuseţea acestor golfuri şi plaje o să vă povestesc într-o postare viitoare.

Ca oraş, Tzarevo nu este deloc frumos. Situat într-un golf, ocupa partea centrală şi nordică a acestuia. Un orăşel mult prea cenuşiu, prea banal, cu prea multe „ciori” şi lipsit de multitudinea de terase cu baruri, restaurante sau taverne cu care eram obişnuit de anul trecut la Sozopol. Locul de promenadă, o stradă lungă, plină de barăci cu suveniruri gen magneţi de frigider, un parc, câteva mini terase aducând a crâşme...şi cam atât. Şi celelalte orăşele menţionate mai sus(unele fiind chiar sate) arătau cam la fel.

În partea sudică, pe o mică peninsulă, e un cartier nou cu case de vacanţă, Vasiliko. Partea aceasta a oraşului(în fapt un fost sat alipit Tzarevo-ului) era singurul loc care arată foarte bine, cochet, cu mici blocuri şi case moderne.

În partea sudică a peninsulei Vasiliko era golful Nestinarka, locul unde se afla şi hotelul în care am stat. Serenity Bay Hotel, construit de TUI, e modern, cu acces direct la plaja golfului, personalul hotelului a fost super OK iar serviciile de asemenea. Cunoscând tradiţia bulgară care spune că „mai bine rezolvi cu noi direct decât cu tour operatorul”, am ales să plătesc din ţară pentru un studio cu trei paturi. La faţa locului, am „descins” direct cu o hârtie de 20 de euro şi i-am spus recepţionerului că mai are încă 10 euro dacă primesc un apartament situat de la etajul II în sus. Aşa că în loc de plus 100 de euro pe care aş fi plătit-o în plus la rezervarea sejurului, mi-am rezolvat la faţa locului un frumos apartament cu două camere, două băi şi terasă cu doar 30 de euro.

Hotelul plin de turişti români, nemţi, bulgari şi ceva olandezi. Marea majoritate a lor stăteau toată ziua la piscină, motivul fiind berea şi băutura gratis de la bar. Dimineaţa şi după amiaza, animatorii făceau mişto de nemţălăii şi românii de la piscină, atragându-i la „gimnastik” pe o melodie idioată, cu un refren la fel de idiot: „u-u-uuu”. Apropos de muzică: şi anul acesta muzica de club românească e la putere în Bulgaria. Inna, Tom Boxer, DJ Sava... se auzeau peste tot. Din muzica bulgărească doar o manea-rap si o parodie a unei vechi melodii a celor de la Ace of Base, ce erau mai ascultabile.

Ziua ne-o petreceam pe plaje, eu facând abuz de soare, mare şi cocktailuri compuse din gin, lichior de mentă şi Sprite. Am băut şi o jumate de pahar de bere Shumensko, o bere cu un gust mai ciudăţel dar bună. Cealaltă jumătate n-am mai reuşit să o beau fiindcă fetele mele au avut grijă să scape în pahar câteva picături de cremă de plajă. Ele zic că neintenţionat.

După-amiaza când ne întorceam de pe plaje, ne mai bălăceam şi noi o jumate de oră prin piscină, ocazie cu care mai rădeam un cocktail.

Seara la masă mai rădeam un pahar de vin roşu, dar o încheiam cu un raky Burgas 63 extrem de bun. Mi-am luat(şi abia aştept să degust) o sticlă de Trojanska slivova de 7 ani. Mmmmmm!

Am băut două sucuri foarte bune: Cherry 7Up şi Schweppes Mojito. Aştept să le văd şi în România.

O dimineaţă am dedicat-o shopping-ului la Mall-ul din Burgas. Fetele şi-au făcut de cap prin el, dar m-au recompensat cu un tricou şi un espresso la Strabucks. Au ieşit ieftin cu mine. Cât despre Starbucks, or fi bune cafelele de acolo dar espresso-ul lor sucks!

Despre mâncare nu am ce să vă spun. Lipsa restaurantelor şi-a spus cuvântul. Puţinele care erau îşi dădeau în cap când vedeai pe meniurile lor amalgamul de burger, fish, octopus and pizza..... Sau mă rog, laQvarta ar zice că-s eu prea fiţos. Oricum, dezamăgirea că nu am găsit midii, e maaaaareeee!

Şi că tot veni vorba de mâncare. Ultima zi am petrecut-o în cameră, când în pat, când cu buda în braţe, blestemând un aşa virus gastroenterocolit acut. :D Spre cinstea lor, serviciile lor medicale sunt bune. La numai 100 de euro medicamente incluse. Zâmbetul şi compasiunea medicului au fost bonus. Norocul meu că aveam asigurare.

Una peste alta, totuşi a fost bine. M-am relaxat, m-am odihnit, m-am ţinut departe de laptop(da Qvarto, recunosc, am citit blogurile de pe BlackBerry), împreună cu Doamna Mea ne-am testat aptitudinile de părinţi pe Ale şi ne-a plăcut mult asta. Şi lui Ale. J

A fost o vacanţă pe care am meritat-o toţi trei.