Mari Sibieni: Kurt HOREDT

S-a născut în 1914 la Sibiu. A studiat la Sibiu, apoi la Cluj, Leipzig, Kiel şi Bonn (aici a obţinut doctoratul în 1939).

Revine la Sibiu, unde a fost angajat ca cercetător la Muzeul Brukenthal. Paralel el este numit profesor la Univesitatea din Cluj. În perioada comunistă, a suferit în urma presiunii autorităţilor.

În 1981 decide a părăsi România, stabilindu-se în cele din urmă la Munchen. Aici devine membru al Institutului Arheologic German.

Este unul dintre cei mai importanţi arheologi ai culturii româneşti. Este considerat unul dintre creatorii şcolii moderne româneşti de arheologie. El este cel care a definitit cultura Wittenberg. De asemenea este cel care a descoperit şi studiat mormintele de la Apahida (al doilea mormânt), una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din România. Tot el este cel care readuce în atenţia publică, donariumul de la Biertan.

Rămâne şi astăzi prin studiile publicate, unul dintre cei mai importanţi specialişti ai epocii bronzului şi a perioadei migraţiilor.

A murit la Munchen în 1991. 

Un fumător adevărat

Majoritatea fumătorilor pe care îi cunosc şi-au exprimat cel puţin o dată intenţia de a se lăsa de fumat. Unii au reuşit, alţii încă se chinuie cu tot felul de metode, reuşesc să se lase un timp după care cad iar pradă tentaţiei. Cunosc însă pe cineva care mai degrabă ar mai rezista un an sub guvernul Boc decât să renunţe la fumat. Fumează din plăcere şi cu convingerea că fumatul nu e atât de nociv precum se zice. Că acizii şi coloranţii din Cola şi E-urile din parizere ar fi la fel de daunătoare dar la alea nu se face atâta reclamă negativă. Şi dacă năravul ăsta îi va lua lui 5-10 ani din viaţă, so be it. Da, am remarcat şi eu doza de inconştienţă din afirmaţiile lui dar măcar pe omul ăsta n-o să-l auzim cum se bate cu pumnul în piept că a reuşit să se lase de fumat după care să-şi recunoască eşecul pentru că n-a reuşit să stea departe de ţigări mai mult de 2 săptămâni. E un viciu pe care şi l-a asumat şi o decizie argumentată (mai mult sau mai puţin conştientă).
În weekend am asistat la o discuţie între el şi o altă cunoştinţă. Întrebat dacă s-a gândit vreodată să încerce plasturii antifumat de la Nicorette, replica lui a fost: "Da, m-am gândit. Dar am renunţat la idee după ce am aflat că nu se folosesc noaptea."...

Mai rezistaţi? :)

Hai, că ajung şi eu mâine acasă. Până atunci vă mai stresez cu o melodie.

SMS-uri

Italienii au aflat că mafioţii comunicau cu şefii aflaţi după gratii, prin intermediul unei celebre emisiuni sportive "Quelli che il calcio". Metoda era una extrem de simplă: mafioţii trimiteau un sms cu un text, de genul "Tutto OK Paulo", iar acesta apărea pe ecran în timpul emisiunii. Boss-ul, tolănit în fotoliul din celulă, urmărea emisiunea şi astfel afla că Paulo e OK, adică stă bine înfipt cu picioarele într-un cub de beton, undeva pe fundul mării.
Acum mă aştept să văd în curând la OTV, mesaje de genul: "Sile, purceaua nu mai guiţă. Nuţu" sau "Magdo, vezi că-i întuneric pe stradă. Tolea"

Mari Sibieni: Karl ALBRECHT, Gustav BINDER, Victor HESS, Friedrich JICKELI, Petru LUCA, Gustav NUSSBACHER

Despre aceşti mari oameni de afaceri nu se cunosc foarte multe informaţii. Ei sunt cei care au creat industria Sibiului, ei sunt cei care au continuat munca breslelor. Prin banii lor oraşul s-a dezvoltat. Ei sunt unii dintre cei mai importanţi ctitori ai Sibiului.

Petru Luca era unul dintre cei mai importanţi comercianţi ai oraşului. A fost un „mecena” al mişcării naţionale a românilor, el sprijinind financiar acţiunile Bisericii Ortodoxe şi a intelectualilor de origine română.

În 1789 din fondurile sale va construi biserica ortodoxă din cartierul josefin cunoscută astăzi sub numele de Biserica din Groapă.

În ultimul sfert al secolului al XIX-lea, în 1888, Friedrich Jickeli un industriaş bogat al Sibiului deschide fabrica de bere a oraşului. A construit-o la marginea cetăţii medievale pe terenul său. Zona ca şi fabrica a rămas denumită şi astăzi „Trei Stejari”, după stejarii din grădina sa. Este unul dintre cele mai cunoscute brand-uri sibiene din istorie.

În 1890, Karl Albrecht a înfiinţat fabrica de cafea „Lica”. Foarte repede aceasta a devenit unua dintre cele mai importante fabrici alimentare din Transilvania iar mai apoi din România.

Şase ani mai târziu, Victor Hess împreună cu tatăl său a deschis fabrica de cântare pe strada Zidarilor, în zona industrială amenajată în apropierea cetăţii medievale. Fabrica sa există şi astăzi, fiind numită „Balanţa”. A fost prima astfel de fabrică din spaţiul românesc.

Gustav Nussbacher este cel care a înfiinţat de carne şi mezeluri ce astăzi îi continuă tradiţia, sub numele de „Scandia”. Tot el a donat Magistratului sibian în 1905 statuia lui Friedrich Schiller, ce astăzi se află în piaţa omonimă. De la fabrica sa a pornit şi povestea salamului de Sibiu.

În 1907 unul dintre cei mai prolifici industriaşi ai Sibiului deschide pe strada Târgului, fabrica de cărămizi. Aceasta se va muta pe strada Ţiglarilor apoi, în spatele cartierului Terezian. Din tradiţia acesteia se va dezvolta industria construcţiilor din Sibiu.

De la această fabrică, ce există şi astăzi, şi-a luat numele unul dintre cartierele Sibiului, cartierul „Ţiglari”.

Nowhere

Mare, soare, Armin&Sophie

Soluţie

Plecat în vacanţă, un medic napoletan a lăsat pe uşa cabinetului un anunţ:
"Nu mi-am găsit înlocuitor aşa că vi-l recomand doar pe Dumnezeul Atotputernic"

Tehnica şi plăcerea de a vorbi

Parcă am mai scris eu pe blogul ăsta că-s filoloagă cu acte în regulă, ceea ce înseamnă că interesul meu faţă de tehnică tinde cu ardoare spre 0. Nu vreau să ştiu cum arată pompele de injecţie, cum funcţionează motorul cu piston în 4 timpi sau ce rol au bujiile incandescente. Nu mă interesează. Punct. Deci, ca să fiu mai clară, mă împac la fel de bine cu tehnica precum nea Jiji cu Mitică de la Ligă, adică mai fac eforturi de reconciliere dar mai mult de nevoie şi de ochii lumii. Dar, ca majoritatea filologilor dornici să supravieţuiască, lucrez într-un domeniu cu profil predominant tehnic. (Nu mă compătimiţi că se putea şi mai rău: puteam să fiu absolventă de Drept şi să completez chestionare pentru CSOP). Şi lucrând într-un astfel de mediu, de multe ori sunt nevoită să iau parte la discuţii nemilos de tehnice şi să mai şi pretind că-s interesată. Colegul meu, mare povestitor şi mare pasionat de motoare, ori mă crede mai deşteaptă decât sunt, ori e puţin sadic. Pentru că aproape în fiecare zi mă chinuie cu câte o povestioară despre ce probleme a mai avut maşina lui şi cum le-a remediat, despre nu ştiu ce senzor de turaţie care i-a dat bătăi de cap nu ştiu cărui şofer sau că motocicleta enduro îi face fiţe. Dar, în rest, aşa el e băiat de treabă şi chiar normal :D.
Noah, cum să-i dau eu lui de înţeles, când i se citeşte entuziasmul pe faţă în timp ce povesteşte, că Nu mă interesează discuţiile astea? Hmm....ce-ar fi să mă apuc să-i explic şi eu un pic cum stă treaba cu adjectivul pronominal demonstrativ şi cum se acordă el cu substantivul determinat?

Caipirinha?

Intre doua telefoane si patru mailuri, la barul de pe plaja vad o oferta de oferta: caipirinha-2 euro!
Baga: caipirinha please!
Barmanul: hmmm, caipirinha not guud, veriii guuud piniacolada
Baga: pinacolada sucks!
Barmanul: mister, caipiriniiia niet, not braunsugar
Pe bar o cutie mare de pliculete de zahar brun.
Era greu sa zica: Baga, not cachaca?
Sent from my BlackBerry®

Dispariţie

O să lipsesc din peisaj vreo săptămână. Merg să-mi încălzesc oasele la soare şi să mă bălăcesc în mare. O să las programate nişte postări plictisitoare ca să mă puteţi înjura.
Întrucât prietenul Bobu e supărat că rămâne fără sursa zilnică de noutăţi, am găsit şi pentru el soluţia:
- Bobule, noutăţile o să le scriu cu pietricele şi scoici pe plajă. Caută plaja pe Google Earth şi-o să le poţi citi! :-P

Mari Sibieni: Theobaldus GRYPHIUS

Nu s-a născut în Sibiu, dar a făcut parte din valul de etnici germani ce va ajunge în Transilvania în perioada secolului al XVI-lea.

Se trage din Reutlingen. În Germania de astăzi îşi va face ucenicia dar ajunge la Sibiu, unde devine maestrul primilor tipografi. Astfel îl putem considera primul tipograf de pe teritoriul de astăzi al României şi probabil din regatul de atunci al Ungariei.

Împreună cu cel mai important discipol al său, Lukas Trapoldenr şi cu Valentinus Corvinus, a deschis în 1528, prima tipografie sau primul atelier tipografic atestat până astăzi fiind cel mai vechi de pe teritoriul prezent al României.

Era cazul

CSA a adus modificări normelor privind forma şi clauzele cuprinse în contractul de asigurare obligatorie a locuinţelor.
Astfel, proprietarii de locuinţe care au încheiată o asigurare facultativă a locuinţei(pentru riscurile de cutremur, inundaţii şi  alunecări de teren) au obligaţia de a încheia contractele de asigurare obligatorie a locuinţelor la data expirării contractelor de asigurare facultative(în cazul poliţelor multianuale, la data primei aniversări a acestora după data aplicării legii 260/2008).
Era cazul să se aducă această modificare. Era incorect să fi obligat să plăteşti încăodată nişte riscuri pentru care deja erai asigurat prin poliţa facultativă.

Turista care l-a luat pe "nu" în braţe

Concediul din vara asta l-am făcut în Croaţia, undeva la 30 de km de Split. Nu am de gând să spun prea multe despre el, mai ales că probabil majoritatea aţi vizitat această ţară, şi dacă nu, v-au recomandat-o şi alţii. Vreau să scriu de o doamnă cazată în acelaşi loc cu noi, a cărei prezenţă a trebuit s-o suportăm în excursiile organizate de agenţie şi câteodată la masă. O arădeancă la vreo 35-40 de ani, un fel de căutătoare de nod în papură, pentru care nimic nu era mulţumitor. A început din a doua zi, la cină, când am avut ghinionul să stăm suficient de aproape de masa ei să-i ascultăm primele impresii: baia e neîncăpătoare, lumina din cameră prea slabă, micul dejun foarte modest, salata cu prea puţine felii de roşii. Eh, o fi avut madam o zi proastă…sau o fi stat numai prin Burj al Arab-uri până acum unde caracatiţa cu sos Meuniere (sau tarta cu pesto de busuioc, anghinare şi roşii cherry, dacă ar fi să ne luăm după standardele lui Băgă :P) era la ordinea zilei, ne-am gândit noi iniţial. Bănuială care s-a spulberat în zilele următoare, o dată în autocar, după vizita la parcul Krka, care, evident, "n-a avut nimic spectaculos şi nu şi-a meritat banii" şi a doua oară când vorbeam de Trogir unde "nu mai are rost să mergi dacă ai văzut Split-ul".
Sper să fi fost măcar ceva care să-i fi plăcut nefericitei...un golfuleţ, o stâncă ceva...Nu de alta, dar ar fi păcat ca cineva să rateze o ţară ca asta dacă ţine cont de părerile ei absurde.

La urgenţe

Despre sistemul de sănătate din România şi ale lui metehne s-a tot vorbit pe bloguri, în presă sau la televizor, în speranţa că acest lucru va atrage după sine soluţii reale, şi nu doar demisii sau demiteri în lanţ, de multe ori ineficiente, după părerea mea de cetăţean al acestei ţări care, din fericire şi datorită unui medic de familie extrem de competent, n-a avut prea mult de-a face cu diagnostice false, malpraxisuri, şpăgi la medici sau ciocolate Milka la asistente. Şi nu sunt atât de empatică încât să mă revolt împotriva unor lucruri care nu mă afectează personal. Dar când e vorba de familia mea, se schimbă lucrurile.
Miercurea trecută soră-mea acuza ameţeli şi dureri mari de spate, abia putea respira şi-i era aproape imposibil să se ţină pe picioare. Aşa că spre dimineaţă, după o noapte de chin, cumnatul meu a dus-o la Urgenţe la Spitalul Judeţean. După vreo jumătate de oră de aşteptat, îi vine şi ei rândul. Nici nu apucă bine să-şi spună ofurile că una din asistente i-o taie scurt: "Dumneavoastră nu aveţi medic de familie? Mergeţi la el. Sunt cazuri mult mai grave decât al dumneavoastră." Şi îi dă de înţeles că trebuie să plece. Ce chestie! Care va să zică, dacă nu curge sânge, nu-i urgenţă sau cum? Sau mai nou nisipul la rinichi şi începuturile de pneumonie se văd şi în iris?

Mari Sibieni: Mathias ARMBRUSTER

A fost primar al Sibiului în 1513 şi apoi între 1523 şi 1525, 1527 şi 1529, 1536 şi 1538 şi în cele din urmă între 1541 şi 1542, adunând în total nouă ani de conducere a Magistratului sibian. A fost şi comite al saşilor între 1536 şi 1538.

S-a născut la Sibiu dar originile sale nu sunt foarte clare, informaţiile despre familia sa fiind mai puţine decât ai altor patricieni locali. El a cumpărat de la familia Altemberger, casa acestora, actualul Muzeu de Istorie al oraşului de pe strada Mitropoliei.

Rămâne cel mai important primar al primei jumătăţi a secolului al XVI-lea, perioada în care regatul Ungariei s-a prăbuşit în urma înfrângerii de la Mohacs din 1526 iar principatul Transilvaniei lua naştere.

În vremea sa, a fost inaugurată catedrala gotică a oraşului, a cărei construcţii a fost terminată în 1520. Tot el va dărui în 1538 o ţeavă din bronz, simbol al contruirii fântânii din Piaţa Mare. În perioada sa notarul oraşului, Lukas Trapoldner va deschide prima tipografie din regatul Ungariei (şi din actualul spaţiu românesc).

El va redacta statutele oraşului în 1541. Pentru prima dată este notat dreptul exclusiv al saşilor de a avea proprietăţi în interiorul cetăţii. În 1542, oraşul va primi dreptul de a bate monedă.

A fost unul dintre principalii susţinători ai familiei de Habsburg, aceştia dorin a câştiga Transilvania în dauna Imperiului Otoman. A fost unul dintre liderii partidei pro-habsburgice din Transilvania. Va apăra Sibiul în 1529 în faţa armatelor lui Zapolya, principele Transilvaniei, susţinut fiind de otomani. În acelaşi an, în cetate va sosi Conrad Haas. El va fi şi cel, care în cele din urmă, l-a recunoscut pe Janos Zapolya drept principe al Transilvaniei

Jason Smith în Portugalia?

Sau e doar o confuzie?
Pe eurobasket, Jason Smith apare în lotul portughezilor de la Ovarense. Pe site-ul oficial al portughezilor apare un alt Jason Smith.
După o "dolce vita" la Sibiu să aibă fierarul nostru baftă de o altă Dolce Vita? Ştie careva dacă în Ovarense există vreun Kapital?
Totuşi, bănuiesc că portughezii ştiu pe care Jason Smith l-au achiziţionat.

O posibilă prieten?

După ce şi-a creat cont pe Twitter şi YouTube, Coreea de Nord a apărut şi pe Facebook. Am decis să mă dau la ea :-P şi i-am cerut prietenia. Încă nu mi-a răspuns, dar am căzut pe gânduri. Sexul Coreei de Nord e masculin, e singur şi vrea doar prietenie şi networking, îi place laptele fără lactoză, deşi........ O fi Kim?
update2: suntem prieteni :-P  e-mailul de contact e al unei bănci chineze, în spatele căreia stă regimul nord-coreean.
update1: în albumul foto are o fotografie cu Phenian-ul noaptea. Eu zic că-i photoshop.

Mari Sibieni: Alexandru MOCSONY

S-a născut în 1841 la Budapesta. A studiat în oraşul natal precum şi la Viena şi Graz, unde îşi obţine doctoratul în drept. A participat la nenumărate călătorii de specializare în Elveţia şi Belgia.

Candidează la 24 de ani pentru un mandat în Dieta Transilvaniei de la Sibiu. De la acest mandat va urma o serie continuă de mandate în Dieta Transilvaniei şi în Parlamentul de la Budapesta. A fost unul dintre fondatorii Partidului Naţional Român din Banat fiind şi preşedintele acestuia, iar apoi a fost unul dintre susţinătorii unificării acestuia cu cel din Transilvania, cu sediul la Sibiu.

La Sibiu a fost unul dintre principalii creatori ai Băncii Albina, prima bancă românească. A fost preşedinte al acesteia în perioada cea mai importantă, aceea a concepţiei şi a fundamentării acesteia.

Pe lângă activitatea politică şi cea economică, importantă este şi cea intelectuală, publicând o serie de articole şi lucrări. În 1893 a înfiinţat ziarul „Dreptatea”. În 1905 publică la Sibiu lucrarea „Religiunea şi ştiinţa”. De asemenea a fost un important animator cultural.

Moare în 1909. 

Cel mai iubit de fanii băgătorilor: Ştefan Dobre

Dobre, am râs cu lacrimi. Să vezi ce-or să râdă Bobu şi Corne când o să citească asta!

Cu un pas înainte

Google maps-ul mă ghidează să merg pe centură. Încă odată se demonstrează că tehnologia vestică e cu un pas înaintea românilor! Poate află şi cei care fac centura Sibiului şi-o termină odată!

Păzea!

Azi se întorc acasă, de la Paris, vreo 76 de zburătoare "convinse" cu vreo 300 de euroi. Nu vă speriaţi prea tare, că nu zăbovesc mult. O să-şi ia zborul înapoi la Paris în câteva zile, până termină banii pe chiolhanuri. Aştept să văd faţa franţujilor când o să-i vadă înapoi pe Champ Elysee.

Pe repede înainte

...scris de Ştefan Dobre. Variantă de rezervă: cum a muşcat-o Ştefan Dobre.
Să începem: în articol aflăm că un nene a plecat de la o mănăstire şi a ajuns să aibă grijă de şerpi:
- nenea a plecat de la mănăstire după vreo 5 ani fiindcă îşi pierduse două degete de la o mână
- patru rânduri mai jos: nenea a plecat de la mănăstire după vreo 5 ani fiindcă avea o fată pe care o făcuse "cu puţin timp înainte de a alege viaţa monahală"

- pleacă nenea de la mănăstire şi după vreo câteva zile vede un anunţ de angajare în Adevărul de Seară pentru un post de îngrijitor de reptile. Mai aflăm că “A fost concurs, m-am prezentat şi uite că şi acum, după aproape cinci ani, mă ocup în continuare de reptile”. Întreb şi eu: acum 5 ani exista Adevărul de Seară?

- ne reîntoarcem la fata omului. Dacă fata s-a născut înainte de a intra nenea la mănăstire, conform articolului ar trebui să aibă vârsta de 10, maxim 12 ani, dacă am făcut un calcul corect: nenea are grijă de vreo 5 ani de lighioane, plus 5 ani de mănăstire, plus o marjă de eroare de 1-2 ani.....

- incorect: în articol aflăm că fata e în ultimul an de liceu! Cum, habar nu am!

Dobre, fără supărare, dar ori ai scris articolul ăsta la şto, ori ai muşcat tot ce ţi-a turnat nenea cu şerpii!

6/49 feroviar

Bănuiesc că aţi auzit de întârzierea de 9 ore a unui tren pe ruta Constanţa - Oradea. Călătorii ar trebui să zică merci că au ajuns totuşi la destinaţie. Dacă ajungeau la Iaşi? Dacă s-a putut la case mai mari de ce să nu se poată şi la noi?
S-a întâmplat în Franţa. Trenul de pe ruta Barcelona - Zurich, are în componenţă şi vagoane pentru Milano. La Lyon, aceste vagoane sunt detaşate de la garnitura trenului cu destinaţia Zurich şi ataşate unui alt tren care merge în Italia. Dintr-o eroare a feroviarilor francezi, aceştia au încurcat vagoanele şi astfel 135 de călători cu destinaţia Milano au ajuns .... la Milano, dar via Zurich. Vagoanele de Zurich, au plecat spre Italia, dar când s-au prins franţujii ce boacănă au făcut, le-au întors înapoi. Într-un final, 105 pasageri cu destinaţia Zurich, au reuşit să ajungă la destinaţie cu o întârziere de doar... 3 ore.

Vezi ce semnezi, DePeule!

Acum nu ştiu care a publicat primul, tu sau Carol Andrei, dar măi DePeule, vezi şi tu pe ce-ţi pui semnătura!
A-R-T-U-R-A-S   M-A-S-I-U-L-I-S     Claaaaar?  Ştiu, e greu cu numele astea!

Afacere de vară

Românii sunt prevăzători. Iarna îşi cumpără căruţe iar vara căciuli de astrahan.

Dacă POPORU' cere, asta le dăm!

Să nu ne mai mirăm că vedem zilnic pe prima pagină a ziarelor, titluri ca cel de mai sus. Într-o ţară în care Dan Diaconescu e pe cai mari, în care OTV-ul se pregăteşte să ajungă la guvernare, e ceva normal să ştim în ce sertar sunt chiloţii vecinei de la trei, ce mai zice Zăvoranca sau cine l-a mai futut în cur bătut pe Naomi. Iar POPORU' trebuie să ştie exact ce s-a întâmplat cu geamantanul!
Vorba lu' Belitu': jurnaliştii pulii!

Fraza zilei

...de la moşcălifar citire:

" Mii de pelerini la mănăstirea Nicula". Băi sa nu fie fani Maiden rătăciti...

Yeeeaah

Europenii lu' peşte

România este deseori criticată în cadrul Uniunii Europene, că oferă cu largheţe cetăţenia română, moldovenilor de peste Prut. Am dat de un studiu interesant. Tocmai ţările cu "gură mare" sunt cele care oferă pe bandă rulantă, statutul de cetăţean UE, extracomunitarilor:
- Germania, a avut în 2008,  94.470 de noi băutori de bere. 85% dintre aceştia provin din afara UE. 24.449 de turcaleţi, cântă din 2008, "Deutschland, Deutschland, uber alles".
- U.K., i-a adus lu' Lizica, vreo 129.255 de noi supuşi în 2008. 97%, clar că nu comunitari. Indieni, pakistanezi, jamaicani, arăbeţi.....
- Franţa lui Sarkozy(neaoş franţuj), a fost populată în 2008, cu 137.320 de noi cetăţeni. 50% dintre ei magrebini. O curiozitate: 7.778 de portughezi au preferat vinul de Bordeaux în locul celui de Porto. Am mai spus eu că's de kkt vinurile portugheze.
- Spania, s-a înmulţit în 2008 cu 84.170 de noi cetăţeni. 80% dintre ei, vorbitori de spaniolă. Că doar din America Latină au venit.
- Românica noastră a produs în 2008, 5.585 de noi hoţi, violatori, ţigani recitatori de Eminescu. 89% dintre ei, ştiu că România e ţara aia în care ajungem după ce trecem Prutul înot.

Gândul tâmp

Întrebare: care este primul stat fost comunist care a adoptat moneda euro?

Răspunsul lui Băgă: depinde
Argumentarea răspunsului: dacă luăm strict "fost stat comunist", încă niciunul. Dacă am generaliza, putem spune SLOVENIA(ca parte a fostului stat comunist Yugoslavia), care a adoptat moneda euro la 01.01.2007.

Răspunsul celor de la Gândul: SLOVACIA, care a adoptat moneda euro la 01.01.2009.
Posibilă argumentare a răspunsului: nu mai avem acces la Google, Wikipedia, etc.

Ce urăsc joia dimineaţa

• că nu e sâmbătă
• că taximetriştii tembeli circulă ca disperaţii la 7 şi-un sfert 
• că tuta cu un matiz roşu din faţa mea circulă cu 10km/h 
• că un cocalar cu numere de vâlcea ma claxonează pentru că am dat prioritate pietonilor
• că acelaşi cocalar mă depăşeşte pe dreapta şi era să spulbere pietonii. pe trecerea de pietoni
• că taxiurile opresc exact pe colţul străzii pe care trebuie sa virez, fiindcă ţăranul taximetristul tocmai îşi cumpără ţigări
• că merg aplicaţiile online ca pixu'
• că tocmai şi-au revenit
• că unii nu se prezintă la telefon
• că unii au impresia că asigurările sunt ca vinetele în piaţa cibin. nu contează pentru ce are nevoie, ce vrea să-i fie asigurat......el vrea să ştie cât e kilu' costă
• că unii sunt şmecheri şi au impresia că sunt doar un birou gratuit de informaţii
• că se oftică când văd că nu pun botu'
• că anumiţi colaboratori îmi oferă 4,30 lei în schimbul unui serviciu pe care, dacă l-aş presta, mi-ar genera cheltuieli de minim 5 lei
• că tot ei se plâng că-i refuz

E amiază deja. Poate ar trebui să mă relaxez.

Io's nemţoaică

De dimineaţă am fost până la Prefectură ca să-mi scot un cazier. Ajung la ghişeul unic de plăţi, în faţa mea o cucoană care solicită să plătească o taxă pentru eliberarea unui paşaport. Funcţionara îi solicită cartea de identitate iar cucoana îi întinde o carte de identitate germană. Funcţionara, politicoasă, îi explică că are nevoie de cartea de identitate românească, pentru CNP. Cucoana din faţa mea se revoltă:
"- dhar dhe ce nu e buun ausweis-ul? io sunt cetăţeancă germană!"
Funcţionara, din nou politicoasă, îi explică de ce pentru eliberarea unui paşaport românesc, solicitantul trebuie să facă dovada că este cetăţean român, iar ausweis-ul prezentat nu poate face dovada, plus că acesta nu conţine CNP-ul românesc.
"-dhar io's de aici doamnă, dhar sunt nemţoaică, ce, nu-i bun ausweis-ul?"
Surprinzător, funcţionara nu-şi pierde răbdarea, în timp ce eu făceam spume, explicând încă odată retardei de ce are nevoie de un document românesc de identitate şi o întreabă dacă are aşa ceva.
"-normal că am, dar eu vreau să-l arăt pe ăsta, că io's nemţoaică, nu-s ca restu' " şi dispreţuitoare scoate cartea de identitate românească şi-o întinde funcţionarei.
Funcţionara, se uită pe document şi cu o voce suavă o întreabă:
"-deci, pentru Abu-xxx Sofica, cu domiciliul în Veştem, daaa?"
Sub privirea complice a funcţionarei şi a privirii distrugătoare a tutei, am început să râd în hohote, gândindu-mă cum l-a cunoscut Sofica pe neaoşul neamţ Abu-xxx în parcarea de tiruri de la Veştem!

Ia să mă pupi undeva, madam

"deţinătorii de site-uri vor fi obligaţi sub ameninţarea unor sancţiuni foarte drastice să modereze mizeriile" by Olguţa Vasilescu.
Madam, de ce n-ai stat tu la cratiţă, habar n-am. Să nu te miri dacă după declaraţia ta retardă o să ai parte de "mezeluri" la greu! Btw, în curtea mea stau şi-n curu' gol dacă vreau!

Băgă, terorist la talibani

Citeam ştirea cu închiderea moscheii din Hamburg şi mi-am adus aminte cum am ajuns eu să intru în ea şi cum am fost scos afară de acolo de ... talibani! :))
În vara lui 1998, compania pentru care lucram, m-a detaşat o lună de zile în Hamburg. Apartamentul în care locuiam era pe Boekmannstrasse, vis-a-vis de moschee. Ce era pe acolo Dumnezeu Allah cu mila. O zonă plină de afghani şi pakistanezi(cred că eram singurii europeni din zonă) plus baruri de poponari. Aşa că seara evitam să ieşim din motive lesne de înţeles.
Într-o seară, împreună cu colegii mei, ne punem la băut la greu. Bere şi spirtoase. Bem ce bem şi ne loveşte o foame crâncenă. De mâncare nimic în apartament. Aveam de ales între shaorma de la o shaormerie aflată în apropiere sau un drum la un supermarket, ceva mai depărtat. Unul din colegi ne spune că ştie el de la cei detaşaţi înaintea noastră, că în moschee ar fi un magazin alimentar foarte ieftin. Încurajaţi de bere şi spirtoase ne decidem să mergem acolo. Traversăm strada, ne facem loc printre arăbeţii de la intrare care se jucau cu mărgelele şi intrăm în moschee. Încălţaţi. :D Dumnezeeeulee Allaaaahu Akbaaar! Ne-au înconjurat arăbeţii şi-au început să urle şi să tragă de noi! Noi, cu curaj de la bere şi spirtoase, nu ne-am lăsat mai prejos:
"Jos labele! Pla mea, ce vreţi bă? Nu pune mâna că-ţi ft una, fraiere! Bă, unde-i shopu' vostru? Shop, fraiere, shop, lebensmittel băă!"
Arăbeţii pricep ce vroiam noi şi ne duc în magazin. Magazinul plin de produse arăbeşti, bine aprovizionat, inclusiv cu legume şi fructe proaspete. Luăm un coş, punem în el nişte caserole cu pulpe şi aripioare de pui, alegem nişte roşii şi ardei, un fel de pâine nedospită şi ajungem la casă să plătim. Acolo era un bătrân taliban, cu o barbă lungă albă, care încasa banii şi părea că el e şeful de magazin. Spun părea, fiindcă în momentul în care am pus coşul pe tejghea a început să urle ca disperatul şi iar au apărut talibanii să tragă de noi. Idioţii ne-au împins înapoi într-una din încăperile magazinului şi se tot agitau cu mâinile să nu vedem ce e la casă. Mare lucru. Erau două arăboaice cât casa cu burka pe ele! Pleacă ălea, arăbeţii zâmbitori de data asta, ne duc la casă să plătim. Şi în timp ce plăteam, un coleg de-al meu, ce se clătina pe picioare de treaz ce era, n-are de lucru şi-l întreabă pe bătrânul taliban de la casă:
"Bă Mahomed, hier la voi în shop, nichts bier, nichts whisky?"
În urlete am fost scoşi afară, împinşi în stradă şi cu plasele cu cumpărături aruncate după noi.
Concluzia noastră: ieftin magazinul dar personalul lasă de dorit. Data viitoare mergem la Lidl.
p.s.: ce nu am reuşit niciodată să înţeleg, cum naiba moscheea aia a fost cuibul teroriştilor de la 11.09, când în spatele ei era cea mai mare secţie de poliţie din Hamburg?

Body language la români

Un prieten din Germania vrea sa stie care sunt gesturile specifice - body language - la români. I-am zis că reprezentativ e ălă al ţigăncilor, cu pusul poalelor în cap, în general făcut atunci când le intră mascaţii în curte. :-P
Ar mai fi:
- bătutul obrazului
- ciuciu
- scuipatul de deochi
- a trage la măsea
update:
- scărpinatul în cap a nedumerire(thx ics nuştiulescu)
- fecatul degetelor pentru bani(thx orin)
- datul sugestiv din şolduri - practicat cu brio de muncitorii de pe şantierele patriei la vederea unei persoane de sex feminin(thx anonim)
Prietenul meu le foloseşte într-un proiect şi am rugămintea să-l ajutăm. Dacă mai ştiţi câteva, vă rog să le postaţi în "comentarii". Mulţumeeeeesc!

Dreptatea ciobanului

De data asta are dreptate ciobanu'! Trişoru' s-a crezut la cazinou şi a încercat să joace cu cărţi măsluite. Pretenţiile exagerate ascundeau altceva. O fi ciobanu' prost, da' nu-l faci la bani. E drept că ciobanu' merita să piardă clubul(asta şi urmărea trişoru') dar vorba lui: "pe banii mei fac ce vreau"!
Îl cred pe cioban că trişoru' a cerut la nesimţire garanţii fără să ofere şi să promită nimic. Ne aducem aminte ce mare a fost nesimţirea trişorului când a plecat de la Naţională după rezultate ZERO?

Blackberry. Până la urmă e vorba de bani

Ţările din Golf, au pornit o ofensivă împotriva Blackberry-ului sub pretextul "valorilor Islamului siguranţei naţionale". Se invocă motive de genul: implicare israeliană(Blackberry-ul este considerat un instrument de lucru a serviciilor secrete israeliene), folosirea lui în trimiterea de imagini pornografice, frica faţă de o revoluţie - de tipul celei din Iran, pornită cu mesaje postate pe facebook sau twitter, prin intermediul smatrphone-ului.
O femeie de afaceri olandeză, stabilită în Dubai, oferă pentru Panorama, o altă explicaţie, destul de reală şi logică:
"Emiratele vor să blocheze Blackberry-ul dintr-o banală chestiune legată de bani. De când acest smartphone e în vogă aici în Dubai, nu mai comunicăm prin sms utilizând reţeaua Etisalat ci doar prin e-mail şi serviciul de mesagerie oferit de Blackberry. De exemplu, Skype e blocat de ani buni de zile, folosirea lui e ilegală, tocmai fiindcă permitea să vorbeşti gratuit, iar acest lucru nu este tolerat într-un emirat care te pune să plăteşti şi aerul pe care-l respiri"

Aveţi?

pentru un weekend liniştit

Perversă ca pă Târgu Ocna

Intraţi aici şi urmăriţi filmuleţul. Merită! Cât s-a chinuit să-şi facă antebraţul! =))))))))))

Mari Sibieni: Elias NICOLAI

S-a născut în Slovacia de astăzi, în jurul lui 1600. El face parte din grupul masiv de artişti de origine slovacă ce se vor retrage spre teritoriile Universităţii Săseşti, pe vremea aceea un loc în care cultul luteran era liber practicat, diferit de zona habsburgică.

El se trage din lumea maeştrilor pietrari, de aceea majoritatea operelor sale sunt făcute la comanda unor comunităţi sau a unor familii importante din Transilvania şi nu numai. Majoritatea operelor sale sculpturale sunt pietre de mormân a importantelor familii ale acelui moment din spaţiul românesc de astăzi.

Cea mai renumită realizare a sa este piatra de mormânt a lui Matei Basarab (realizatp în 1658), principele Ţării Româneşti. Alte importante pietre de mormânt sunt cele ale primcipelui Transilvaniei Mihail Apaffi al II-lea din 1636 de la Mălângrav dar şi pietrele familie lui Basarab ce se regăsesc şi astăzi în Biserica Domnească din Târgovişte (realizate între 1650 şi 1653).

Opt pietre funerare aflate astăzi în Ferula catedralei evanghelice din Sibiu, aparţin lui Nicolai. Dintre acestea cele mai importante sunt cele ale comitelui Michael Agnetheler, a primarului Tobias Sifft sau a judelui regal Valentin Frank von Frankenstein. Alte lespezi funerare ale artistului se pot regăsi la Biertan în biserica episcopală.

Importante sunt şi busturile sale cum este cel al Anei May din Braşov. De asemenea el realizează o serie de lucrări publice, cum este blazonul familiei Lutsch din Sibiu (aflat astăzi în patrimoniul muzeului Brukenthal) sau cel am primarului Reusner (ce poate fi văzut şi astăzi pe frontispiciul casei Weidner – Reusner – Czekelius). El va realiza şi structura amvonului şi chenarele parapetului ale Catedralei Reformate din Cluj Napoca. El va realiza importante lucrări şi la Sighişoara. 

Ratare spaniolă

  Nu, nu Messi David Villa a ratat. Pretenaru' Mache şi-a încercat norocul cu o vacanţă spaniolă. Cel mai mult i-a plăcut micul dejun spaniol:
luni: excelent baconul ăsta
marţi: foarte bun baconul ăsta
miercuri: bun baconul
joi: da' să-mi bag pla în baconu' lor!
vineri, sâmbătă, duminică: pla mea, mi-am cumpărat salam din supermarket! să-i frec cu spania şi sangria lor! bă băgă, cine-o zis că românu' o inventat liuru' o greşit! liur, sangria, acelaşi kkt!
Ultima impresie: la Eforie era mai fain. Cred.

Mari Sibieni: Lukas TRAPOLDNER

Este unul dintre pionierii tipăritului în spaţiul românesc. El în 1528 va deschide prima tipografie sau primul atelier tipografic atestat până astăzi fiind cel mai vechi de pe teritoriul prezent al României. Aceasta a fost şi prima tipografie din regatul Ungariei, la aceea vreme.

El provenea din una dintre familiile patriciene ale Sibiului. S-a năswcut la sfârşitul secolului al XV-lea. A studiat la Koln. A fost magistrat al cetăţii, în cele din urmă ajungând senator aş Sibiului. A fost între 1531 şi 1545 notar al oraşului iar apoi rector al gimnaziului (echivalentul directorului de astăzi a Colegiului Brukenthal)

Primele printuri ce au văzut lumina zilei au fost calendarele religioase ale parohiei Sibiului. În 1530 va publica lucrarea „Eine Kleine Unterrichtunge”

Printre lucrările importante ce vor fi tipărite în atelierul său deschis împreună cu Theobaldus Gryphius şi Valentinus Corvinus la care a lucrat şi Filip Moldoveanul, trebuie amintite lucrările lui Thomas Gemmarius, „Gramatica latină”, „Catehismul luteran” a lui Filip Moldoveanul (prima tipăritură în limba română) sau tratatul despre ciumă al lui Sebastian Pauschner.

Moare la Sibiu în 1547. 

Un vecin de treabă

Contrar aparenţelor, eu nu mă bag în seamă cu vecinii. Nu-i deranjez şi sper, spre binele lor, nici ei să nu mă deranjeze. În afară de salut-salut, alte discuţii nu prea am cu ei.
Angajaţii Poştei Române şi a altor companii de distribuţie a corespondenţei, s-au gândit să mă ajute să-mi cunosc vecinii mai bine. Astfel, jumătate din vecini, primesc facturile de la utilităţi în cutia mea poştală. Nu că n-ar avea şi ei cutii poştale.
Bănuiesc că pe lângă mine, în bloc ar mai exista un vecin puţin sociabil, care găseşte în cutia lui poştală restul facturilor. Poate socializăm odată.
p.s.: cel mai mult îmi place să distribui plicurile de la RCS şi NextGen. Dacă tot nu sunt abonatul lor, măcar le sunt util.

Văcuţele ganja

Aflăm de aici şi aici că văcuţele elveţiene au interdicţie la consumul de cânepă. Întrucât în articole nu era specificat şi de ce, bănuim că interdicţia se datorează faptului că în urma jointurilor trase de văcuţe, în spatele grajdurilor, acestea îşi schimbau culoarea din tradiţionalul mov în verdele ganja.
Oare le era chiar atât de greu jurnaliştilor să caute pe google motivaţia interdicţiei?

Pimp

"A: herr, am auzit ca ai una tare la timisoara

Băgă: yeap

A: pla ta o dai la altii in loc sa o dai la prieteni

Băgă: prietenii mai intai sa plateasca si dupa aia sa emita pretentii la prajitura :D

A: plm am inteles ca e tare de tot

Băgă: sa zicem. sunt altele si mai bune

A: o vreau eu

Băgă: marca banu’ ti-am mai zis si dupa aia discutam

A: cat vrei?

Băgă: pentru care?

A: ba, dar cate ai?

Băgă: harem :-P

A: zi ma cat vrei

Băgă: maaaxim am spus :-P

A: maxim 20

Băgă: 25. 20 gasesc pe toate gardurile

A: pla

Băgă: pla atunci. o scot la produs. cine da mai bine :-P

Băgă: btw, nu esti in preferintele ei :D o ai mica si platesti si prost =))

A: sa te frec"

Discuţie pe mess, deosebit de incitantă şi matinală. Din nefericire, era vorba despre o asigurare! :D

Copy/Paste la Adevărul

Băi, oare ăştia de la Adevărul de Sibiu, citesc măcar articolele la care fac copy/paste? E OK că trebuie să umple ziarul cu ceva, e OK că au făcut copy/paste la un articol apărut în ediţia de Braşov, dar să nu citeşti articolul înainte şi să-i pui un titlu de'amplea, nu mai e chiar OK.

Cum pla mea numai unul dintre protagonişti e vedetă? E totuşi un concert la PATRU mîini! 

Aha, tipa e de loc din Sibiu şi na' doar ea e vedetă! Înţeleg acum! 

Ce nu înţeleg e de ce nu aţi citit TOT articolul. Poate vă sărea în ochi că vedeta cântă cu fratele ei! Care logic şi el ar fi de loc din Sibiu!

E drept că în "The Jackson 5" doar Michael a fost vedetă!

Blackberry Torch

Not bad!

Ţeapă a la UK

Acum vreo 4 luni m-a rugat soră-mea să-i comand 2 bilete pentru concertul U2 din 30 august de la Viena, cadoul-surpriză pentru ziua cumnatului meu. Mi-a dat instrucţiuni exacte şi toate detaliile necesare: pe ce site să comand, ce locuri, datele lor personale precum şi cele ale cărţii de credit. Eu nu trebuia decât să introduc nişte date şi să dau nişte clickuri. Am trimis comanda, am primit şi mail de confirmare, am reuşit să vorbesc şi cu un nene amabil de la firma respectivă, care m-a asigurat că au înregistrat comanda iar biletele vor ajunge cu circa 3 săptămâni înainte de concert. So far so good.
Site-ul se numea http://www.totaltickets.co.uk, un site complex, bine structurat, nimic care să dea de bănuit.
Zic se numea pentru că de ceva timp nu mai poate fi accesat. Mai mult, se pare că nu sunt doar probleme tehnice pentru că tocmai am citit pe un forum despre experienţele deloc încurajatoare ale unor persoane care au comandat pe acelaşi site. Să fiu optimistă şi să sper că soră-mea îşi va primi biletele respectiv recupera banii sau să fiu realistă? :(

Holiday mood

E interesant cum se transformă oamenii în ultima săptămână de lucru înainte de concediu. Din ciufuţi şi fără chef de muncă devin veseli şi activi, fac ore suplimentare, nu ies din cuvântul şefului, ba chiar se oferă să preia din sarcinile colegului, fără să aştepte nimic în schimb. De parcă ăla ar fi jobul la care au visat toată viaţa lor, acelaşi job pe care în unele zile l-au blestemat cu patos. Dar ce mai contează acum, că mai sunt doar câteva zile până la concediu de câte ori te-a flituit un potenţial client, te-a terorizat şeful sau te-a ţepuit sistemul? Îi ierţi pe toţi că doar deh, mai ai un pic şi mergi în concediu. Gândul că în curând o să te bucuri de mare, plajă, specialităţi culinare, peisaje superbe şi câte şi mai câte, îţi dă o poftă de muncă ieşită din comun. Cam ca atunci când primeşti vestea că ţi se va mări salariul. Eşti pus pe fapte mari în primele zile, ai un elan fantastic...până iei primul salariu mărit.
Na, deci după cum încercam eu aici să spun, în perioada asta de dinaintea concediului, eu una muncesc cu un spor mult mai ridicat decât în restul anului iar randamentul meu e aproximativ dublu faţă de cum e de obicei. Aşa că m-am gândit că ar fi avantajos atât pentru angajat cât şi pentru companie să se dea concediu de mai multe ori pe an, să zicem câte o săptămână după fiecare 3 săptămâni lucrate; asta ar însemna vreo 12 săptămâni, adică 60 de zile lucrătoare. Rezonabil, zic eu. Dacă în restul de 40 de săptămâni dai randament dublu, e ca şi când ai munci 80 de săptămâni pe an în condiţii obişnuite dar eşti plătit numai pentru jumătate din perioadă, deci clar iese şi compania în câştig.
Don't mind me, I'm in a holiday mood ! :))

p.s.: staţi să mă vedeţi în prima săptămână de lucru după concediu :D

Întrebare pentru liberali

Nu-i aşa că este foarte normal ca Tăriceanu să devină dealer Ford, mai ales că în timpul "domniei" lui s-a vândut către Ford uzina de la Craiova căreia, preventiv, i s-au şters datoriile?
Dar ipocriţi sunt doar blondele şi marinarii. Restul sunt doar crini.

Cumpăr trening

... cu nişte câini roşii belgieni. Preferabil marca Puma. Lăsaţi mesaj pe oradesibiu.ro, în atenţia lui Carol Andrei.

Nu mai merg în Dubai :-P

Vă ziceam marţi că arăbeţii au boală pe Blackberry. Azi a apărut confirmarea. Cred că renunţ să mai merg la shopping în Dubai! :-P
Update: saudiţii nu se lasă mai prejos.

Cum să trăiesc mult

Asta în cazul în care nu mai citesc prostii de genul:

pericono???  madam, e pecorino toată ziua!

madam, local, pâinea aia se numeşte CARASAU! în italiană i se spune "carta da musica"