Pulsatrix Perspicillata

...sau Băgă nevoit să poarte ochelari. Unde-s vremurile ălea când aveam privirea ageră de vultur scurtând scrutand zările după vulturiţe? Încet, încet mă duc....

aITistu' lu' mama!

Pe mine m-a făcut mama direct director şi de mic m-a învăţat "bă, lasă-i pe alţii să muncească, tu doar coordonezi". N-am fost eu prea ascultător de felul meu, dar măcar asta am băgat-o la cap.
Zilele trecute, am constatat că unul din token-urile pe care le utilizam, nu mai mergea. Na', nu mi-am bătut capul cu el(deşi puteam să-l testez pe alt laptop) aşa că l-am dus direct colaboratorului meu cu specificaţia "bă, să vă băgaţi ceva în el". Colaboratorul meu, a înghiţit în sec şi mi-a zis să revin după două zile.
În ăstea două zile am observat eu că restul programelor pe care le folosesc şi care solicită un certificat digital nu mai mergeau, dar nu mi-am bătut prea tare capul cu ele. Mi-era mult mai simplu să le accesez de pe alte calculatoare.
Azi merg să-mi ridic tokenul, colaboratorul îmi spune că nu a avut nimic, eu îi spun că şi marmota învelea ciocolată, ajung la birou, bag tokenul în laptop şi....pla! Victorios, sun colaboratorul şi îi reamintesc unde să bage respectivul token când...observ că laptopul era setat pe 17 iunie 2009 :D
Schimb data şi normal că tokenul şi-a recunoscut certificatul digital, iar celelalte programe cu certificate digitale au început să funcţioneze :D
Sun colaboratorul şi îi spun " bă, ai noroc, am făcut io o chestie şi acu' merge". Replica lui nu a întârziat " da şi marmota....".
Acum mă gândesc cum să mă scot în faţa lui! :-P

Până la urmă am răzbit cu el

Vă mai aduceți aminte de moșu, vecinul meu de la birou? Eiiii, azi parchez lângă mașina lui, cobor și-mi sare moșulică în față. Mi-am zis, gata, am pus-o, să vezi scandal! La care moșulică:
- Vecine, îmi faci și mie asigurarea?
O nouă victorie marca Băgă!

Dor de CeSeU

Prakuraitis e noul antrenor al CSU-ului. Românaşii sunt cam tot ăia, "din păcate" a semnat pe doi ani, Bâtă s-a întors la patria mamă, Brown rămâne şi el.......
Străinii o să-i aflăm în curând. O să fie primul an când tribuna nu o să mai strige numele jucătorilor!

....de weekend

Harleyistu' lu mama

Prietenul Mache a fost săptămâna trecută în Spania. Ocazie cu care a vizitat Barcelona.

Într-una din pieţele Barcelonei era o întâlnire Harley Davidson, iar Mache nu a ratat ocazia să-şi clătească ochii.
În grupul cu care era Mache, era şi un bucureştean de tip cocalaristic. Bucureşteanul a nimerit ca nuca în perete între motociclete:

Eu ştiu să vorbeşte corect româneşte

Mă duc acum vreo oră la magazinul de la colţ să-mi iau ceva de-ale gurii şi cer pe un ton sigur, de filoloagă cu acte în regulă: "Un gogoş, vă rog!" "Cu ce să fie gogoaşa?", vine ca o săgeată întrebarea vânzatoarei. "Ăăă...cu ciocolată...sau gem....de care aveţi". După care las banii, iau gogoaşa şi trec glonţ pe lângă cele două persoane aflate la rând...care este.

laqvarta

VuvuTube

Pe durata Campionatului Mondial de Fotbal, YouTube nu te lasă la greu. Ai opţiunea să-ţi "asculţi" melodia preferată, exact ca în Africa de Sud! :) Nu trebuie decât să apeşi pe butonul cu mingea de fotbal :)) Enjoy!

Ghinioane

Ghinionul nr. 1:
Slovacia - Italia. Am apucat să văd doar intonarea imnurilor după care am plecat de acasă având o mică problemă de rezolvat. Mă gândeam că o să apuc să văd ultimile 15 minute din prima repriză şi repriza a doua.

Ghinionul nr. 4:
Din cauza ghinionului nr. 2 am apucat să văd doar finalul meciului. Turcu mi-a trimis un sms de încurajare în timpul meciului: "Condoleanţe". Mă gândeam deja să-i urez să-i sară aţele din acele de la ţesătorie şi să-l dispere slovacii cu telefoane.

Ghinionul nr. 5:
Italia pleacă acasă. Trist, am mâncat gorgonzola şi în ciuda slovacilor, şuncă de Praga. Turcu mi-a trimis alt sms că-i urăşte pe slovaci. Cred că au început să-l sune.

Da, ştiu. Lipsesc ghinioanele 2 şi 3.

Ghinionul nr. 2:
Maybachu' a fost puţin "violat" :(

Ghinionul nr. 3:
"Violatorul" se jură că are RCA, dar nu la el. CEDAM-ul zice că nu mai are din 29 mai 2010.
update: fiuuuu. are! :D

VAI DE CINE M-A BLESTEMAT! :-P

Prea târziu

.... şi cât i-am aşteptat! :(

Ultima şansă: să exagerăm

... cu Dan Onescu în Turnul Sfatului: "Ultima şansă: puneţi apă la păstrat....200.000 de sibieni rămân fără apă". Buuun. Aflăm din articol că o parte din Sibiu, plus comunele Cristian, Şura Mare, Şura Mică şi oraşul Ocna Sibiului vor rămâne azi fără apă. Şi totuşi...de unde 200.000??????

Sibiul are în jur de 155.000 de mii de locuitori(btw, apa se opreşte doar în unele cartiere), Cristianul are 3.500, Şura Mare şi Şura Mică împreună au vreo 5.500 de locuitori, iar dacă adunăm şi cei vreo 4.200 de locuitori din Ocna totalul ar fi 168.200. Rotund şi exagerat vreo 170.000. Rămân 30.000. La cine mai tăiem apa?

Mari Sibieni: Michael Gottlieb AGNETHLER

Este născut în 1719 la Sibiu provenind dintr-o familie patriciană. Evident că numele său ne spune destul de multe de originea familiei sale, care se trăgea de pe Valea Hârtibaciului mai precis din Agnita.

Studiază la Sibiu, la actualul Colegiu Brukethal, revenind astfel în cetate după ce copilăria şi-a petrecut-o la Bradu unde tatăl său era preot paroh. De la Sibiu, pleacă la Halle pentru a îşi definitiva studiile universitare. Pe lângă teologie, el va studia numismatică şi antichitate romană. Va studia şi medicină, încercând astfel să îşi răspundă cu privire la problemele sale constante de sănătate.

În 1750 obţine titlul de doctor în filosofie, iar un an mai târziu pe cel de doctor în medicină cu lucrarea „Dissertationem solemnem de lauro”. Începe a preda la Academia Leopoldină de Ştiinţe din Halle apoi la Universitatea din Helmstedt, unde va preda retorica, antichitate şi poezie. Publică o serie de lucrări de botanică, comentarii la scrierile lui Karl von Linne (cu care are o bogată corespondenţă), botanistul suedez ce va crea sistemul nomenclaturii binare. De asemenea se ocupă de numismatică, notând o serie de detalii şi observaţii asupra colecţiilor importante din Germania. A publicat 32 de lucrări.

Din păcate la numai 33 de ani va muri, răpus fiind de tuberculoză.

Bad day

În exclusivitate, numai la OTV cu DDD

Abia aştept să mă uit diseară să văd " senzaţional, în exclusivitate, nu ştiţi ce rataţi, numai la DDD, numai la OTV, rămâneţi cu noi - în câteva minute, televiziunea poporului,  Elodia trăieşte, Magda Ciumac şi-a luat-o, Nikita, sufletu' meu şi alte bigubacsuri" transmisia de la Jilava.

O mare echipă

Urmând preţioasele indicaţii  juche ale tovarăşului Kim Jong Il, jucătorii nord-coreeni au luat şapte goluri. Întrucât indicaţiile juche nu puteau da greş, înseamnă că jucătorii ori nu le-au înţeles din cauza vuvuzelelor, ori le-au încălcat cu bună ştiinţă. Având în vedere că în 25 iunie au ultimul meci să vedem ce-i aşteaptă în 26 la sosirea acasă:
- un mic stagiu de 15 ani într-un lagăr loc de muncă forţată însuşire temeinică a ideologiei juche
- o să achite costul unui 7,62 după un proces sumar o şedinţă a activului de partid
- o viaţă mai bună şi mai îmbelşugată în Coreea de Sud, după ce s-au pierdut pe drumul de întoarcere spre hotel
Voi ce credeţi?

Plictiseală

Weekend-ul ăsta am dat o fugă la Mediaş pentru o reuniune de familie. Sâmbătă seara, am ieşit în oraş cu gândul să stăm pe vreo terasă, dar oferta urbei natale a fost cam săraca. În centru, vreo 3 terase cam pustii(o cauză posibilă fiind şi furtuna abătută peste Mediaş după amiază). M-am oprit la una din ele să degust o caipirinha, dar am avut parte de un pahar mare plin de gheaţă pisată, cu lime şi zahăr brun şi vagi urme de cachaca. Rămân la părerea că cea mai bună caipirinha o beau în Old Friends. Mai târziu, ne-am retras pe terasa Irish Pub-ului, noul loc de fiţe medieşene(btw, nepoată-mea mi-a zis ca sunt cam prea multe "impresii" în capul medieşenilor). Localul drăguţ, curat, bine aprovizionat, foarte aproape de casa mamei(puteam să mă îmbăt liniştit) dar cam scumpuţ pentru pretenţiile Mediaşului. Servirea cam slăbuţă, datorată în principal chelneriţelor, ocupate cam prea mult cu poveşti de genul "oaaai tuuu ai văst cu cine-o vint X?"("X" fiind vreun personaj celebru local, îmbrăcat în maieu "Golce Dabanna", şlapi de plastic în picioare, bandană pe cap, conducând un Golf anii '90, tunat).
Am renunţat să mă îmbăt aşa că am luat două beri şi m-am retras în casa părintească preferând să văd liniştit meciul de sâmbătă seara. Oftând binenţeles după Old Friends şi Piaţa Mică.

Muzică pentru weekend

Navigator

În dimineaţa asta, în parcarea de lângă Poşta din Ştrand, o maşină cu numere de Arad opreşte lângă mine, iar şoferul mă roagă să-i explic cum poate ajunge în Ocna Sibiului. Încep să-i explic omului să iasă în variantă, să facă stânga la pod, să ţină drept până la iesirea din Sibiu ... când din senin apare lângă mine un pensionar care mă dă la o parte şi cu o faţă de savant începe:

-         - Nu domnu’, nu-i bine. Te încurcă copilu’ :-P ăsta! Nu-i bun drumu’, stai pre’ mult la semafoare, cel mai bine se mere pe Drumu’ Hoţilor şi îi şi mai simplu!

Amuzat, l-am lăsat pe moş să-şi facă numărul, privind amuzat la faţa arădeanului care nu mai reuşea să reţină de câte ori face stânga şi de câte ori face dreapta. Într-un final, arădeanul face imprudenţa să-i spună moşului că pare mai simplă varianta mea, chiar dacă asta înseamnă să stea la semafoare. Moşu’, rănit în orgoliu, nu rezistă şi în timp ce se depărta de noi,  îi face o aroganţă arădeanului:

-        -  Noa’ data viitoare să-ţi cumperi din ăla ce-ţi zîce pe un’ tră să meri, să nu mai opreşti lumea pe stradă care are treburi!

Arădeanul a început să râdă, mi-a mulţumit pentru indicaţii şi-mi spune:

-        -  Să ştiţi că moşul m-a convins în sfârşit să-mi cumpăr un navigator!

Să vorbim despre fotbal

O mare parte din activităţile mele de serviciu presupun o colaborare constantă cu nemţii. Lucrez cu şi pentru ei de mai mulţi ani, aşa că m-am obişnuit cu stilul lor de muncă, ştiu ce aşteptări şi nevoi au pentru ca treaba să meargă ceas şi mie să-mi meargă bine. Şi în toţi anii ăştia am mai învăţat un lucru: nemţilor le place să facă small talk. Mult small talk, uneori mai mult decât mi-aş dori: despre vreme şi criză, mâncăruri tradiţionale, preţul chiriilor sau pisica vecinului. În perioada asta observ că mai toate conversaţiile de genul ăsta ajung inevitabil la fotbal. "Sunteţi în febra campionatului?", m-a întrebat acum două zile o clientă. I-am răspuns că nu, având în vedere că România nu participă, şi aşa, doar de amorul artei, nu mă uit. A încercat să mă consoleze spunându-mi că nici Ucraina nu participă (habar n-am cum joacă ucrainieinii şi dacă ne onorează comparaţia, deşi, bănuiesc că nu din lipsă de noroc au ratat calificarea). Pe urmă mi-a zis că ea se uită zilnic la meciuri, împreună cu soţul şi fiul ei şi abia aşteaptă meciul de azi cu Germania. One happy German family…

Ieri sună un coleg neamţ, genul de om de vânzări spiritual şi prietenos, care de obicei are o curiozitate suspectă în ceea ce priveşte vremea de la noi, însă de data asta vroia să ştie cum mi se pare campionatul de fotbal. I-am zis şi lui că nu mă uit, dar ca să-i mai atenuez dezamăgirea, l-am asigurat că cei doi colegi ai mei urmăresc rezultatele meciurilor cu sufletul la gură, pe care le notează zilnic în calendarul primit cadou de la colegii din Germania.

la qvarta

Cât rezişti la vuvuzela?

via

Na' să vă văd! Sonorul la maxim şi fără să trişaţi!
CLICK AICI!

Mari Sibieni: Martin SIEBENBURGER (KAPP/ CAPINIUS)

S-a născut la Sibiu în 1475. Studiază se pare la Sibiu (la actualul Colegiu Brukenthal) iar studiile universitare şi le finalizează la Viena. În 1503 este ales „Procurator Nationis Hungaricae” şi între 1505 şi 1516 este decan al Facultăţii de Drept, împrietenându-se cu umanistul german Conrad Celtes.

În 1512 devine jude orăşenesc al oreşului Viena şi în anul 1520 devine primar al Vienei. Este recunoscut pentru rezolvarea „afacerii Lauffner”. Moare în 1522. În 1932 una din străzile Vienei primeşte numele său.

Vuvuzele

Campionatul Mondial de Fotbal de anul ăsta, e un fiasco datorită vuvuzelelor. Sunetul ăla de roi de albine e atât de enervant încât mă face să schimb canalul. Aseară am suportat cu stoicism sunetul lor fiindcă juca Italia.
Da, hai începeţi: " ce băăăă numa' 1-1 cu Paraguay?". Fraierilor, remember Spania 1982! Cu trei egaluri în grupe, două meciuri de vis cu Argentina şi Brazilia, o semifinală cu Polonia şi un titlu mondial luat în faţa saşilor cu un sec 3-1!
Aşa că până la următorul meci al Italiei nu mă mai uit la televizor. Oricum am două vuvuzele în casă :-P

Poarta Apusenilor şi Cheile Turzii

Am avut parte de un super weekend. Am petrecut cei 40 de ani cu prietenii apropiaţi la o pensiune pe Valea Arieşului şi m-am bucurat pentru prima dată că am vârsta asta :-P
Duminică am dat o raită prin Cheile Turzii care întradevăr sunt superbe. Bonus: mă dor încă picioarele!
Cea mai tare fază văzută vreodată: în Cheile Turzii, pe potecile pline de bolovani alunecoşi, apare o piţi în rochie scurtă mulată şi tocuri de 12 la pantofii de gală!

40

Atât vreau:

Asculta mai multe audio Muzica

Mache

Azi pretenaru' Mache face nişte ani. Având în vedere că i se datorează nişte posturi apărute pe aici îi urăm:
1. La mulţi ani!
2. Să ne kkm pe beţele tale de pescuit!
3. Cât mai multă criblură pe şoselele patriei!

Mari Sibieni - Gavril Dejeu

Este nascut in 1932 la Poieni in judetul Cluj. Studiaza Dreptul la Cluj Napoca, absolvind in anii `50. Devine avocat si se muta la Sibiu. Este casatorit si are doua fiice. In perioada comunista nu se va inscrie in PCR mentinandu-si ideile conservatoare. Fratele sau va fi executat de autoritatile comuniste.

Dupa 1990 se inscrie in PNTCD, devenind mai intai parlamentar de Sibiu in 1992 iar apoi ministru de Interne in 1996. Pentru o scurta perioada este Prim ministru interimar al Romaniei pentru 19 zile, inlocuindu-l pe Victor Ciorbea. Si-a atras alaturi de el importante figuri ale miscarii anticomuniste.

Nemaintrand in Parlament odata cu partidul sau in 2000, revine la Sibiu unde se va ocupa de cabinetul sau de avocatura, retragandu-se de pe prima scena politica romaneasca dar inca activand in interiorul PNTCD.

Dragoste de veri

Ca să întelegeţi: eu cu vărul meu suntem foarte apropiaţi. Am crescut împreună, iar diferenţa de 6 ani dintre noi doi era rezolvată foarte tranşant pe vremuri, cu fraza: "te sparg dacă comentezi. că's mai mare ca tine, fraiere". Deduceţi singuri că eu eram ăla mai mic cu 6 ani!
Având în vedere că mă apropriu de o vârstă rotundă, vărul meu nu se poate abţine să nu-şi arate zilnic, telefonic, dragostea familială:
el: bă, cum e când ştii că mai ai câteva zile?
eu: 'te dreaqu'!
el: pla mea, ştiu că ţi-e greu, asta e fraiere! creşte inima în mine să ştii!
eu: pla ta, să văd care schimbă primu' pamperşii la nepoţi, fraiere, io sau tu?
el: 'te dreaqu', n-ai să vezi aşa ceva!
eu: abia aştept să te văd cu floarea'n chiept ca socru mare şi nor'ta gravidă!
el: să te frec! 
eu: să te văd împingângând căruţu' cu scârboşenia aia mică!
el: să te frec! să şi-l crească! mi-o ajuns cu el!
discuţia continuă cam în aceleaşi standarde şi se termină invariabil:
el: bă, succesuri în cempions' lig, că vă tot pregătiţi de ani de zile pentru ea!
eu: muie steaua, bă!
Nu-i aşa că ne iubim ca fraţii?

Mai e puţin

...vreo 2 zile. Sper să văd încă o stea pe pieptul lor.

Una mică și festivalieră

De mult nu i-am mai ars pe băieții de la Turnul Sfatului. Astăzi îi dăm la gioale lui Deleanu:

”...Constantin Chiriac recunoaște: nu mai este loc de mai mult. De aceea, el spune că încă mai are de lucru, cu toate acestea.”

http://www.turnulsfatului.ro/3881/chiriac:-festivalul-va-mai-creste-in-calitate-in-cantitate-numai-dupa-ce-vom-avea-un-nou-sediu.html

Așadar, încercând să eludăm meandrele concretului și lirismul festivalului și să o dăm pe statistică, propoziția de mai sus se termină totuși prea brusc, cu toate acestea înțelegem că nu e nimic de înțeles,
de aceea poate la anul o să fie mai bine, dacă n-o să fie mai rău, bineînțeles, cu toate acestea. Căldură mare, remunerație după buget - de criză.

Lovitura de pedeapsă: să ne publice postul la Blog'n roll și să pună și-o poză cu corectorul, dacă există.
BTW: mi-a plăcut reclama aia cu Turnul Eiffel.

#3
calinturcu.net

Hai sictir!

O firmă colaboratoare mi-a trimis ieri o adresa prin care mă anunţa foarte sec, că începând cu luna următoare îmi scade comisionul de la 15% la 5-10% in funcţie de un anumit criteriu şi-mi ataşează un act aditional pe care să-l semnez.
Boooon! Las la o parte faptul că acel criteriu este aberant, las la o parte faptul ca nu este nici macar precizat modalitatea de stabilire al acestuia, nu mai vorbesc de posibilitatea de a avea un control asupra corectitudinii aplicării lui, dar ce m-a deranjat cel mai mult e faptul că în acel act adiţional criteriul nu era menţionat, ba mai mult comisionul era impus strict la 5%.
Faptul că încercau să-mi bage pumnul în gură nu m-a deranjat atat cât m-a deranjat că încercau să mă prostească în faţă.
OK, firma voastră de kkt are probleme financiare şi nu le mai puteţi controla, pot înţelege asta. Sunteţi disperaţi şi căutaţi soluţii de redresare pe care doar voi le vedeţi valabile, OK şi asta! Vreţi să-mi băgaţi pumnul în gură? OK, vedem dacă accept asta sau nu! Dar nu mă prostiţi în faţă!
Problema voastră este că aţi aruncat banii pe fereastră pe programe idioate, aţi renunţat la câţiva specialişti şi că trataţi colaboratorii ca şi cum am fi agajaţii voştri.
Aşa că

Nopţi de foc

Muzică pentru weekend

O melodie care mă zbuciuma acum 20 de veri :)
Heroes del Silencio - Entre dos tierras



Bonus: Train - Hey, Soul Sister ....deja e pe repeat! :)

Ăsta business!

Vrei nu vrei, tot la ei ajungi! :))
Vizionare plăcută!

Care-s proştii şi care-s şmecherii?

Lui Tăriceanu, aflat la o cafeluţă cu cei de la România Liberă, îi scapă porumbelul:

Cei de la PDL trebuie să-nţeleagă că în România nu s-au întâlnit proştii cu şmecherii.

Acum care or fi şmecherii şi care proştii?

Felicitări, Dan Herciu!

Azi mă laud cu meritele unui bun prieten, întors recent de la Madrid cuPremiul NiramArt pentru Poezie. Un premiu care îi atestă încă o dată valoarea şi pentru care eu îl felicit cu mare drag.

Luaţi-vă câteva minute şi poposiţi aici. Sau aici. Sau aici. Apoi veţi întelege de ce a câştigat premiul ăsta.

la qvarta

Un ospăţ mai cu moţ

Dacă anul trecut a fost anul botezurilor, anul ăsta se taie moţurile. Sau se rup turtele, dacă ar fi să respectăm întocmai ce scrie aici.
La tăierea moţului la care am fost weekend-ul trecut, la o cabană din apropierea Sibiului, nu s-a lăsat nici cu şuviţe tăiate şi nici cu turte rupte deasupra capului deşi ar fi fost interesant de văzut cum se aplică acest obicei pe micuţa sărbătorită. S-a lăsat în schimb cu un gratar pe cinste, câţiva stropi hotărâţi de ploaie şi o mini-petrecere a celor aproximativ 20 de copilaşi cu vârste cuprinse între câteva luni şi 7 ani. Simpatici şi "giugiulibili" copiii, de altfel...luaţi individual. Şi o vreme chiar a fost distractiv să-i văd aşa jucăuşi şi zglobii. Dar când au început să-şi ceară drepturile la mancare şi somn, respectiv să urle toţi deodată, am ales să fac un bine timpanelor mele şi să mă retrag în foişorul din curtea cabanei. Aşa că am luat o prietenă, o sticlă de Campari şi ne-am pus pe jucat rummy. Am ieşit de acolo după vreo 2 ore, când se mai răspândiseră picii, exact la timp pentru a ne înfrupta din bunătăţile astea:

la qvarta

Dragilor mei

Când eram mică, dacă vroia cineva să mă pună în dificultate, nu trebuia decât să mă întrebe: "Ia spune, pe cine iubeşti tu mai mult, pe mama sau pe tata?". Din momentul ăla, tot elanul meu de a-mi etala talentul la recitat şi cântat era răpit irevocabil. Pe cât eram eu de făşneaţă şi dornică de exprimare în rest, pe atât de morocănoasă deveneam după întrebarea capcană. Care întrebare mi se pare acum tembelă rău. Cât de anost şi lipsit de imaginaţie trebuie să fii să nu găseşti alt subiect de discuţie cu un copil de 5-6 ani? La momentul respectiv întrebarea asta mi se părea o mare nedreptate. Aveam de ales între două jumătăţi la fel de valoroase dintr-un tot în jurul căruia se rotea micul meu univers. Azi, după mai mult de două decenii, mă uit la ai mei şi încă mai văd totul ăla: îi văd cochetând ca doi adolescenţi, sorbindu-se din ochi, îmbrăţisându-se, schimbând gesturi de tandreţe şi vorbe calde. Mă uit la ei şi văd mai mult decât respect şi înţelegere: văd o mare iubire care a rezistat în timp, genul acela de iubire care pentru alţii pare o utopie.

Peste câteva zile împlinesc 30 de ani de la căsătorie. La mulţi ani, dragii mei!

la qvarta

Adevărul se plăteşte!

Noa' ui aşe scapă Adevărul de băgători. Că doar' n-om fi proşti să şi plătim ca să le găsim greşelile. Până atunci le punem o fotografie şi-o întrebare: o poză de pe la IPJ Sibiu nu aveţi?

Mari Sibieni

Împreună cu o parte a blogosferei sibiene şi sub patronajul Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Sibiului vă prezint un proiect(la care băgătorii au aderat în calitate de parteneri) ce sperăm noi va trece din spaţiul blogosferei în cel public, în agora urbană. Vă propunem să ne alegem cei mai mari 10 sibieni. 

Ce se urmăreşte de fapt cu proiectul acesta: în primul rând vrem să-i provocăm pe sibieni să-şi aleagă cel mai MARE sibian. Când spun “mare”, mă gândesc la cel mai important sibian de când există oraşul ăsta, cel mai mare sibian din istorie, începând cu călugării secolelor medievale şi finalizând cu cei încă în viaţă, artiştii contemporani recunoscuţi chiar şi internaţional, de exemplu. Când ne-am gândit la Mari Sibieni, ne-am gândit la acele personalităţi ale istoriei şi culturii noastre care prin originea şi activitatea lor sau prin moştenirea culturala ce au lăsat-o şi-au legat numele de oraşul Sibiu. 

Cum va funcţiona de fapt proiectul “10 Mari Sibieni”: începând de azi va vom prezenta 200 de personalităţi ce şi-au legat numele în vreun fel sau altul de Sibiu. Aceşti 200 de Mari Sibieni nu au fost aleşi intr-un mod amator. Lista a fost analizată de specialişti în domeniu (profesori universitari, cercetători, muzeografi, etc…) iar în urma punctelor lor de vedere am definitivat lista, ce o găsiţi pe blog, în secţiunea „Mari Sibieni”. Evident, dacă voi, cititorii noştrii consideraţi că sunt şi alte personalităţi care merită şă fie adaugate listei noastre, vă rugăm să ne trageţi de mânecă. Totuşi, vom avea grijă să adăugăm numai acele personalităţi a căror prezenţă pe lista marilor sibieni va fi argumentată de către cel care le propune. Un simplu nume aruncat la comentarii nu va fi luat în considerare. De asemenea, dacă consideraţi că unul dintre cei 200 anunţaţi de noi nu merită să fie prezent în lista marilor sibieni, vă rugăm de asemenea să ne trageţi de mânecă şi vom trece chiar şi la eliminarea lor din listă în cazul în care argumentele sunt solide.  
Timp de trei luni (începând cu luna iunie până la sfârşitul lui august) vom prezenta cele 200 de personalităţi pe cele două bloguri iniţiatoare, dar şi pe cele partenere, precum şi în presă şi zonele circulate ale Sibiului. Cine sunt ele, ce au făcut, de ce am considerat noi că merită trecute pe această listă etc. Unul dintre principalele scopuri ale proiectului este acela de a informa sibienii, să ajungem cu toţii să cunoaştem marii oameni din istoria locului.  
În luna septembrie veţi avea posibilitatea de a vă vota sibienii favoriţi. Timp de o lună, prin diferite mijloace, pe care le vom explica la momentul oportun, veţi putea nominaliza unul sau maxim zece Mari Sibieni. În urma votului vom realiza un top complet pe care îl vom prezenta la începutul lunii octombrie. 
Primii zece vor fi prezentaţi doar in ordine alfabetică. Din acel moment, ei vor primi un avocat (personalitate sau un savant în domeniu) care le va susţine imaginea şi vor veni cu argumentele necesare care vă vor face sa îi votaţi înca odata, într-un sondaj final ce are menirea de a alege cel mai mare sibian din istorie.  
La sfarşitul lunii octombrie şi începutul lunii noiembrie, veţi avea din nou ocazia de a vota pe unul din cei zece mari sibieni. Dupa acest vot final, în ultima duminica din luna noiembrie vom anunţa topul celor mai mari sibieni.  
Astfel, chiar noi, sibienii, ne vom alege cele mai importante personalitati pentru cultura şi istoria noastră.  Acest proiect este iniţiat de cemerita.ro şi razvanpop.ro  

Lista propunerilor se poate accesa din meniul principal la secţiunea “Mari Sibieni”.

foto-ghicitoare 3

[thx to mache]

maşina de poliţie era parcată pe trecerea de pietoni pentru că:
a. s-a stricat şi-au abandonat-o
b. nu mai era loc în curtea poliţiei
c. era singurul loc mai liber şi mai aproape de fellini(unde poţi bea o cafea liniştit)