miercuri, 22 decembrie 2010

Colinde, colinde

Bă, mie nu mi-or plăcut niciodată colindele. Au ceva ce-mi zgârie resturile din timpanul meu şi-mi provoacă stări nervoase. Io când aud colinde, mă cuprinde spiritul ăla al Crăciunului. Ăla rău. Încep să fiu răutăcios, să mă mănânce pielea ca la râie şi mă tirez în altă parte, unde nimeni nu încearcă să-mi bage pe gât "Leru-i ler". Btw, nici până azi habar n-am ce-i leru', cu ce mă ajută şi ce mi-ar provoca, în afară de nervi.
Copil fiind, n-am mers cu colindatul. Prin clasa a IX a m-am îndurat şi-a ieşit ceva mişto. M-am făcut pulbere şi-am furat de la o colegă lanţul cu dop de la cada din baie şi-un ceas deşteptător rusesc, ca să am şi eu un ceas cu lanţ la vesta pe care n-o purtam. O altă amintire faină de la colindat a fost într-un an, când ne-am dus în gaşca la colindat, cu un casetofon din ăla mare. La uşa fetelor strigam " Primiţi cu colindu'?" şi după ce ne deschideau uşa, din boxele casetofonului urla George Michael cu " I want your sex". A ieşit ceva mişto şi atunci, mai ales că după seara aia, cam toţi din gaşcă am fost părăsiţi de prietene.
După ce m-am însurat, am mai fost doar o singură dată la colindat, cu nevestele după noi şi logic că n-a fost mişto. De aia prefer să stau acasă, deşi în seara de Ajun ăştia la televizor nu transmit şi ei un film mişto. Ceva cu bătăi sau cu război. Oare de ce?
Şi totuşi, ce dracu' e leru'? Şi wtf is Hruşcă?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă