miercuri, 17 noiembrie 2010

Trădare în sport


Până la douăzeci de ani am practicat la nivel de performanță sportul ăsta. Dacă nu va-ți dat seama din poză e vorba de Judo. Pentru cei care nu știți despre ce e vorba să vă explic. Luăm termen de comparație baschetul. Știți cum e baschetul nu? Na˙ judo-ul e complet altfel. Doi în kimono, pe tatami, cel care-l trantește pe celălalt câștigă. Nu ai voie să lovești cu pumnul sau piciorul. V-am spus că e complet altfel decât la baschet.
Astăzi, după ani și ani, la rugamintea antrenorului (tata) și din motive de legat greu la șireturi (cine știe cunoaște!) am intrat iar în sală. Scopul oficial era să fiu partener de antrenament al unui puști de 11 ani și 75 de kg. Viitorul nostru campion olimpic la categoria open. Da ca să ajungă acolo, trebuie sa aiba un partener pe care să nu-l facă poster când cade peste el. (au fost câteva plângeri din partea unor mămici grijuli). Și uite așa am intrat eu în vizor. Sacrificiul suprem pentru performanța sportului sibian.
Să n-o lungesc, nu de altceva da˙e cada plină de apă fierbinte (aspirina am luat-o deja).
Eu îl provoc la o luptă scurtă să văd ce poate ca să știu de unde începem pregătirea. Copilul (ma rog are 11 ani) începe să tragă de mine. Eu un lord, contrez elegant, defensivă de artist, dansez pe langă el ca-n tinerețe, nu atac. Dupa ce l-am obosit (a se citi simțeam că-mi pică mâinile) mă hotărăsc să îl proiectez repede, ca să aiba timp să se relaxeze (și eu să ma întind pe o saltea, să nu mă mai ridic doua ore). Zis și facut. Aleg un procedeu spectaculos, doi pași și el (drăgălașul de prea multe kg, copilul adică) face un cerc grațios prin aer și aterizează pe spate. Eu îl privesc cu indulgența superioară, îmi pun mâinile pe centură (să nu vadă juniorul cum îmi tremură tendoanele exasperate de efortul ăsta neașteptat, total diferit de mânuirea grațioasă a volanului și ridicatul țigării până la gură)
Na´acum vine surpriza. Juniorul, total indiferent la grația și eleganța mea, îmi spune ca sunt descalificat că nu am voie să fac procedeul respectiv. Eu chem forul superior, pe tata adică. Și el hă, hă hă, am uitat să-ti spun, n-ai voie să pui mana pe picior, secerare in aer, ștrangulare și luxare, hă, hă, hă. Eu de când? De ce? Cică de vreo câțiva ani că s-au dovedit a fi periculoase. Păi să se duca dracu´la înot atunci, sau la table, sau la baschet.
Cum ar fi să se interzică la baschet slamdunk-ul, sau aruncarea cu doua mâini, sau mama naibi mai știe ce aruncări aveți voi. Cum ar fi?
Mă simt ca și cum s-ar fi scos în afara legii berea.
Mâine fac plangere la Federația Internaționala de Judo. Dacă o sa pot ridica mâinile la nivelul tastaturii...

Un comentariu:

  1. na' ca acum ati prins ideea, sa vad care mai aveti curajul sa comentati rautacios pe blog. sho pe ei oldfrentzule! :-P

    RăspundețiȘtergere

dacă te ţine, încearcă