marți, 9 noiembrie 2010

România Imperialistă

Nu prea ascult radioul, recunosc. Astăzi însa am fost prins in traficul din București și, de plictiseală, am tot schimbat posturile 'de capitală', doar, doar găsesc unul interesant. Și uite așa am prins un interviu cu ambasadorul României la Chișinau. Spunea moldoveanul nostru că, datorită semnării tratatului de frontieră între România şi Republica Moldova, România nu mai este vazută ca o putere imperialistă care vrea sa alipească bunatate de stat independent.
România Imperialista! Nu vă sună ciudat? Noi, care am fost invățați că nu am dus niciun război de cucerire, noi cei care am ridicat arma doar sa ne apăram glia stramoșeasca, noi cei care n-am vrut nimic de la alții, doar ei au vrut de la noi, noi urmașii Romei.... Cunoașteți clișeele.
Mi-am adus aminte ca am mai auzit exprimarea asta de curând. De la cine credeți? De la prietenul meu Tibor, furnizorul de cafea. După nume vă dați seama că e genul care votează cu Funar, e din Odorheiul Secuiesc și-a invațat limba româna ca a doua limba straină. În rest pita lu' Dumnezeu.
Să revenim. Cum stăteam noi liniștiți la o bere (două, trei) povestind de toate prostiile, am ajuns la subiecte gen xenofobie, toleranța, bună conviețuire ș.a.m.d. Eu imi exprim nemulțumirea ca nu pot cumpara o pâine la el in oraș decât prin semne. (Știți cum e, ajungi în Harghita sau Covasna și dacă vrei ceva arați cu degetul). Ungurul meu se infoaie, scrâșnește din dinți și-mi aruncă replica ”măcar cu atâta sa fim de acord după ce cu toții știm ca România e puterea imperialistă care a intrat în primul război mondial doar ca sa ocupe Transilvania”. L-am privit calm în ochii, am pus mâna pe halbă și am regretat berea care o să se verse cand o sa i-o trăznesc in cap. Cu efort maxim m-am liniștit, doar e prietenul meu, are dreptul la opinie. Să-i ascult argumentele și îl pleznesc mai târziu (dupe ce mai beau din halbă). Și uite așa incep prelegerea. Noi - Decebal, Traian, Gelu, brânza, barză, viezure, mânz și ei - stepa și caruța, gulaș si unguroaice. Eu ”bă! noi suntem aici de când era scriere cuneiformă. Căruțele voastre au ajuns pe la anul 1000!” El ”nu-i adevarat!” Eu, cu mâna iar pe halbă. El ”am ajuns pe la noua sute si ceva” :))
Am vărsat berea, e adevarat, da' de râs. Ne-am pupat ca doi prieteni dupa multe beri si am stabilit că istoria e un subiect tabu la bere.

PS Bunica, Dumnezeu s-o odihnească, s-a născut Astolo Szuszana și prin '40 a ajuns într-un sat din Maramureș. S-a căsătorit cu bunicul și cerea pâine prin semne.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă