luni, 18 octombrie 2010

Puiu, puiuţ, puişor...

Am observat că în ultima vreme postările mele au o uşoară tentă dramatică şi parcă nu prea cadrează cu profilul blogului. Ca majoritatea reprezentantelor sexului plângăcios, am şi eu accese de drama queen, o predispoziţie spre critică, (a se citi bârfă), şi câteodată, spre a face mişto…de oameni, situaţii, mine etc. Lucrul ăsta eu îl pun pe seama influenţei lui Băgă, dar el jură că aşa am fost de când m-a cunoscut.
Anyway, de ce introducerea asta lungă şi care e legătura cu titlul? Păi în primul rând ca să justific oarecum doza de sarcasm ce probabil o sa o emane acest text (ceva de genul: în realitate sunt mai tolerantă cu oamenii şi comportamentele lor, dar pe blog, (parţial) anonimă fiind, îmi permit să fac pe deşteapta).
Şi acum legătură cu titlul.
Pe mine de obicei vorbele de alint de genul celor din titlu, adresate reprezentanţilor de sex opus, mă lasă rece şi sunt puţine acelea care, mai ales când sunt folosite excesiv, nu mă zgârie la urechi. Depinde în primul rând de persoana care le foloseşte. Apoi de tonalitate, gradul de diminutivizare, frecvenţă, etc. Spre exemplu dacă o piţi, însoţită într-un loc public de noua cucerire va recurge repetitiv la apelative ca iubi, iubiţel, motănel etc, ea va avea toate şansele să atragă nu doar antipatia mea ci şi cardul însoţitorului. Pentru că se ştie că unii bărbaţi pică precum muştele la miere la auzul unor astfel de dulcegării. De parcă aia ar fi dovada supremă de iubire.

În continuare voi încerca să fac un top al celor mai iritante vorbe de alint pe care le-am auzit eu în diverse situaţii şi de la diferiţi oameni, excluzând contextele în care s-au folosit la mişto:

- Puiu şi derivatele aferente – l-am tolerat un timp până la povestea cu furadanul
- diminutivul oricărui substantiv desemnând animale, flori sau produse de patiserie precum: pisică, motan, urs, bursuc, gândac, vrabie, porumbel sau panseluţă (da, ştiu, ăstea două nu au diminutiv dar tot acelaşi efect îl au), gogoaşă, prăjitură etc
- Iubi – în combinaţie cu vocala finală prelungită îmi dă o durere persistentă de cap.
- Păpuşelul – varianta feminină "păpuşă", cu nota peiorativă inerentă, sună muult mai bine
- and the winner is...Pupicelul. Oricât de mult aş vrea să apreciez originalitatea lui, mi-e imposibil să stau mai mult de o jumătate de oră lângă persoana care îl foloseşte, în condiţiile în care îl aud tot la a doua propoziţie. Na, oi fi eu defectă, cum ar zice o bună prietenă...

Cu riscul de a-i ofensa din nou pe adepţii teoriilor aceluiaşi regretat domn Pruteanu, parcă tot mai bine sună baby, honey, darling sau sweetie...

3 comentarii:

  1. un kkt. suna mai bine pisi decat beibi sau hani(astea-s de fite) :-P

    RăspundețiȘtergere
  2. Uai, mai tii minte variantele: copil, pitic, pitigoi, crizantema si ce-a mai dat Domnul???!!! Puteam sa mor daca mai stateam mult!!! :)))
    Si, normal... nu esti deloc defecta!

    RăspundețiȘtergere
  3. ete cine vorbeste, domnu' Baga zis Fitzosul :P
    @ Cristina: de alea uitasem complet :))). trebuie sa recunosc ca ai rezistat eroic atunci

    RăspundețiȘtergere

dacă te ţine, încearcă