vineri, 22 octombrie 2010

Poştaşul sună întotdeauna de două ori

Relaţia mea cu poştaşul arondat zonei în care locuiesc, nu e una de "pace şi prietenie". Poştaşul ar spune că eu aş fi de vină dar eu mă jur că nu. Bine, reclamaţia pe care i-am facut-o acum vreun an şi ceva era meritată, iar faptul că a fost nevoit să-mi predea personal o scrisoare cu scuze trimisă de conducerea Poştei şi să îndure rânjetul meu, nu-mi poate fi imputat.
Totul a pornit acum vreun an-doi, de la faptul că nu-mi primeam o revistă săptămânală la care eram abonat. După ce-am primit scrisoarea cu scuze, revista mi-o găseam săptămânal mototolită în cutia poştală. L-am pândit odată şi i-am reproşat acest fapt, dar mi-a răspuns cu zâmbetul pe buze că n-am decât să-mi cumpăr o cutie poştală mai mare. N-am mai comentat nimic, ulterior am renunţat şi la abonament preferând să-mi cumpăr revista de la chioşcuri.
În dupăamiaza asta, obosit după o zi ca pixu', m-am pus în pat la căldură, pentru somnul de frumuseţe. Pe când sforăiam eu mai bine, acoperind zgomotul produs de "şcoala de mers" a copilului vecinului de deasupra, mă trezeşte sunetul enervant al interfonului. Tunând şi blestemând, m-am dat jos din pat şi-am răspuns nervos la interfon: "Cine-iiiiii?". Nimeni, nimic. Am trântit nervos receptorul interfonului şi-am fugit înapoi în pat. Pe când îmi aranjam eu pernele şi pătura, ca să-mi pot continua liniştit somnul, hop că sună iar cineva la interfon. Turbat, am răspuns şi... surpriză! "Poştaşul. Aveţi o recomandată!". Îi deschid, îl aştept în pragul uşii pregătit să-l întreb de ce a sunat de două ori. Nu apuc, fiindcă mă atacă direct:
- De ce nu aţi deschis de prima dată?
- Dar dumneavoastră de ce nu aţi spus cine sunteţi?
- Am spus, dar după cum vă văd, nu aţi auzit fiindcă sunteţi cam somnoros. Să-mi daţi buletinul şi să semnaţi aici.
Îmi întinde plicul, completează într-un registru seria cărţii de identitate, mă pune să semnez şi:
- Aveţi ştampila? Trebuie şi ştampila (n.a.: era un plic adresat firmei mele)
- N-am dom'le, e la birou! 
- Păi nu vă pot da plicul fără ştampilă!
- Păi tocmai mi l-ai dat, îi răspund eu cu un rânjet, în timp ce desfăceam tacticos plicul :D
S-a uitat lung la mine cu o privire din aia "să te fxt în gură" după care a coborât bombănind scările. M-am întors fericit în pat, fericit că l-am "învins" şi de data asta, după care am realizat că mi-am tras-o singur. De acum nu o să mai sune de două ori. O să-mi lase avizul în cutia poştală şi-o să râdă la gândul că o să fiu nevoit să fac coadă la oficiul poştal.

Un comentariu:

  1. deci is prea tari posturile de genu acesta :)) caterinca la maxim :))
    keep it up!

    RăspundețiȘtergere

dacă te ţine, încearcă