miercuri, 13 octombrie 2010

Pasageră în taxi

În ultimii ani, taxiul a devenit pentru mine un mic moft pe care mi-l permit din motive de comoditate şi simţ olfactiv (dacă aţi circulat cu autobuzul vara, la o oră de vârf, ştiţi la ce mă refer). E locul ideal în care mai poţi moţăi un sfert de oră pe bancheta din spate fără să ai grija traficului, să faci lucruri pe care n-ai mai apucat să le faci acasă – în cazul meu, pus cerceii sau pilit unghiile – ori pur şi simplu să-ţi vezi în voie de gândurile tale. Saluţi politicos, indici adresa de destinaţie, eventual şi traseul şi speri ca nenea taximetrist să nu aibă prea mult chef de vorbă. Dacă mergi zilnic pe aceeaşi rută, ştii exact câţi bani să pregăteşti, cu bacşis cu tot, aşa că poţi face şi asta în timp ce îţi organizezi în minte programul pe ziua care începe.
Pentru mine călătoria cu taxiul a devenit o rutină plăcută şi utilă la care nu cred că voi renunţa prea curând, probabil doar dacă m-aş pricopsi cu o frumuseţe de-asta mică. Aşa că nu e de mirare că am ajuns un personaj familiar în mediul taximetriştilor, majoritatea cunoscând deja destinaţia, numele, profilul firmei la care lucrez şamd. Acum câteva săptămâni, am avut surpriza să constat că sunatul de pe fix, fie de acasă sau de la birou, la firma de taxi, mă scuteşte de indicaţiile privind adresa de preluare. E suficient un Bună ziua! Da, mulţumesc! şi în 5 minute am maşina în faţă. Dacă iniţial am privit lucrul ăsta cu oarecare suspiciune (că de ce să mă aibă ei în baza lor de date? că sigur au şi alte informaţii despre mine etc etc – dap, nu v-am zis că sufăr de o uşoară formă de manie a persecuţiei), acum mi se pare super eficient. Elimină riscul ca dispecera să înţeleagă adresa greşit şi eu economisesc timp. Nu mult, ce-i drept, dar foarte preţios pentru un late riser ca mine (să mă ierte discipolii regretatului domn Pruteanu dar "o persoană care se trezeşte târziu dimineaţa" nu m-a mulţumit.).

3 comentarii:

dacă te ţine, încearcă