sâmbătă, 2 octombrie 2010

Început de campionat la Gura Râului

(articol apărut în revista CSUFans)


Gurenii sunt mari amatori de sport şi de aia la începutul lui octombrie de anul acesta, cu mic, cu mare, ceafă, coaste de miel, rachiu din pufoaică şi PET-uri de bere se prezentară la islazu’ comunal ca să tragă un chef de pomină cu ocazia începerii campionatului judeţean de oină. Clubul Sportiv “Urătorii” era mândria comunei şi fiecare sătean avea în casă lăngă calendarul creştin şi fanionul clubului. Alăturarea nu era întâmplătoare, gurenii folosind lista sfinţilor din calendar în diverse încurajări la adresa echipei, atunci când ea juca prost.


Crâşma “La Cucurigu”  de la islaz, era locul în care se aduna spuma fanilor gureni. Cu ocazia meciurilor, crăşma era plină de bătrânii fani gureni, în general contestatari a oricărui antrenor care se încumeta să antreneze în frumosul sat. Azi era o zi mai specială: începea noul sezon şi “Urătorii” primeau vizita “Tâlharilor” din Poplaca - se ştie că gurenii nu uită şi nu iartă că poplăcenii au luat vreo două titluri pe şustache, ajutaţi de Stelică pe vremea când lucra la Prefectură.


Bucuroşi la gândul că  Stelică a ieşit la pensie şi nu-s mai nevoiţi să-i ureze sănătate şi viaţă lungă de sărbători, cei prezenţi în crâşmă repetau de zor noile cântece ale galeriei gurene “Casablanca” şi “Always and Forever” , care înlocuiau deja perimatele “Marrakesh” şi “Întotdeauna peste cozoroace”. Pe treptele de la intrare, şeful galeriei “Urătorilor” se chinuia să-i înveţe pe câţiva tenismeni, cum să se ridice din prima la scandarea “Tot islazu’ în picioare”, iar în lateral căţiva ultraşi scriau pe un cearceaf furat din lada de zestre a unei piţipoance, un mesaj de încurajare adresat jucătorilor gureni: “Anu’ ăsta fără discoteci!”.



Pe când geamurile crâşmei se zguduiau de la cântecele gurene, în vestiarul echipei poplăcene era o linişte mormântală. Jucătorii poplăceni nu erau obişnuiţi să joace fără Stelică iar gândul că nu o să-l audă pe Georgel(manelistul oficial al echipei), cântând la microfon pe islaz, îi teroriza. Nu era uşor să joci la Gura Râului, unde pe lângă echipa “Urătorilor” mai aveai de înfruntat şi ura gurenilor, iar vicele Sandu în loc să-i incurajeze le-a transmis sec mesajul şefului Ghiţu: “anu’ ăsta cumpăr Elanco, n-am bani să alimentez cardurile, descurcaţi-vă!”.


*acesta este un pamflet care nu are nicio legătură cu realitatea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă