vineri, 15 octombrie 2010

Efectele crizei

Se dă următoarea situaţie: conducerea unei firme de relativ succes din Sibiu e contactată de cineva de la un anumit ziar local de relativ prestigiu, care îi propune o apariţie în ziar a unui articol cu prezentarea firmei. Chestii generale, servicii oferite, număr de angajaţi, date de contact, informaţii mai mult sau mai puţin redundante, dar care în final au dat naştere unui articol frumuşel de o pagină, menit să atragă atenţia potenţialilor clienţi. Că o fi ea firmă de succes şi în plină ascensiune dar întotdeauna e loc de un client în plus. Menţionez că în articol NU scria că se fac angajări şi nu era nimic care să sugereze aceste lucru.
Rezultatul după o săptămână de la apariţie: zero telefoane de la potenţiali clienţi, 20 de telefoane de la oameni care îşi căutau loc de muncă. "Ne pare rău dar articolul nu era pentru angajare, cu atât mai puţin în poziţia pe care o doriţi d-voastră...". Şi omul nu pare foarte surprins, semn că se aştepta oarecum la acest răspuns, i se remarcă totuşi o urmă de dezamăgire în voce la finalul conversaţiei.
Mi-e greu să mă pun în postura acestor oameni. Mă gândesc că majoritatea sunt şomeri, oameni care nu-şi mai pot plăti creditele, nu-şi mai pot ţine copiii la şcoală sau, mai rău, nu mai au ce să pună pe masă. Ne bucurăm că a fost mai blândă criza cu noi, că nu ne-a luat plăcerea de a ne face concediile în ţări străine şi de a ne îmbrăca în haine de firmă, facem haz de necaz(ul altora) şi uităm că sunt atâţia care nici măcar nu mai visează la aşa ceva, oameni care în disperarea lor îşi minimalizează pretenţiile şi acceptă joburi sub demnitatea şi pregătirea lor, doar pentru a putea supravieţui.

De azi mi-am propus să fiu mai recunoscătoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă