vineri, 8 octombrie 2010

Babysitting - part 2

Pe sora mea nu pot s-o refuz când mă roagă să stau cu odrasla ei din două motive:
1. pentru că ştie cum să-i adreseze soră-sii o rugăminte. Adică nu mă ia cu introduceri lungi de genul: Surioara mea dragă, mai ţii minte cum ne ascundeam noi în pod când eram mici că nu vroiam să mâncăm supa de orez a mătuşii? Sau când ai spart tu vaza aia galbenă din sufragerie şi i-am zis mamei că eu am spart-o? Deci nu, stilul ei e mai direct: Soră-mea, ce program ai deseară? Şi îmi dau seama imediat ce urmează pentru că, de când a devenit mămică, o eventuală invitaţie în oraş iese din discuţie.
2. mămăruţa aia zâmbăreaţă cu ochi albaştri îţi intră definitiv pe sub piele, oricât de mult ai ţine la liniştea şi intimitatea ta.

Dacă data trecută n-a trebuit decât să mă asigur că doarme, aseară era cu somnul făcut, zglobie şi voioasă.
Când mi-a zis sora mea că o să trebuiască s-o plimb prin casă, eram convinsă că după o jumătate de oră oboseşte şi o voi propti lângă mine la calculator, ea cu jucăriile ei, eu cu blogurile mele. Dar nope, nici vorbă de oboseală, mogâldeaţa avea energie şi chef să exploreze mediul înconjurător. Şi uite aşa am plimbat-o aproape trei ore din dormitor până în sufragerie şi înapoi, cu mici întreruperi de băut fresh de portocale sau apă şi scormonit printre hârtiile de sub birou. I-am fost totuşi recunoscătoare că nu a fost nevoie să folosesc pampers-ul de rezervă....
Întrebată de cumnatul meu dacă a fost mare deranjul, l-am asigurat că nu şi că nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul (de fapt eu mă uitam la ceas din 10 în 10 minute dar cu cumnatul meu nu-mi prea permit excese de sinceritate). Ştiţi ce a răspuns? Ok, atunci ţi-o aducem şi săptămâna viitoare, când mergem la bazin...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă