duminică, 10 octombrie 2010

ADEVĂRATUL ŞI UNICUL DERBY

(apărut în revista CSUFans)


Altădată, adevăratul şi unicul derby judeţean, era motiv de plăcere pentru gureni. Nu pentru jocul echipelor cât pentru satisfacţia de a schimba vorbe de duh sau scrumiere cu miercurenii. Ce vremuri! Cum se alergau gurenii cu miercurenii pe uliţele celor două comune, fluturând prieteneşte topoarele şi furcile, cum îi întrebau miercurenii pe gureni cu cât vând telemeaua şi cum le aminteau gurenii miercurenilor că Arpi e şeful gării din Miercurea! Vremuri frumoase dar apuse.
De ceva timp la derbyuri, gurenii socializau cu miercurenii, îşi dădeau accepturi pe Facebook, nemaifiind interesaţi de ce se întâmplă pe teren. Miercurenii erau sătui de cât erau lăsaţi “Cozoroacele” să se pregătească pentru Liga Campionilor iar gurenii nu-şi mai prea cunoşteau jucătorii proprii, întrucât islazul devenise şi gară, deşi prin Gura Râului nu trecea cale ferată. Ba mai mult, în finala ultimului sezon al campionatului judeţean de oină, gurenii au ţinut cu „Cozoroacele” în detrimentul „Tâlharilor” poplăceni, mergând pe principiul „între două rele o alegem pe cea catastrofală”. Totuşi, corecţi şi cinstiţi, gurenii au sărbătorit pierderea finalei de către „Cozoroace”, respectând tradiţia locală a morţii caprei vecinului.
Derbyul actual dintre “Urători” şi “Cozoroace” venea după o perioadă nu tocmai bună pentru gureni. TVA-ul la telemea era 24%, biletele la islaz nu erau subvenţionate iar factura de gaz venise umflată cu 30 de metri cubi; singura bucurie venea din partea unui miercurean care-l executase scurt pe vicele poplăcean Sandu,  provocând manelistului Georgel orgasme intelectuale transpuse în comunicate postate pe moftpunctro.
Nici miercurenii nu erau chiar fericiţi. Unul de-al lor era înjurat la mitinguri, Arpi era tot şef de gară, iar din pădurea Apoldului ieşeau noaptea tigrii care le distrugeau plantaţiile, în special pe cele de cânepă ale  lui Laurenţiu. Colac peste pupăză, la denumirea echipei au mai fost adăugaţi vreo  4-5 sponsori, de nu mai ştia nimeni dacă-s “Cozoroacele” sau nU.
Una peste alta, atât gurenii cât şi miercurenii vor de la actualul derby câte ceva. Dacă miercurenii vor o victorie, ca prim pas pentru tradiţionala promisiune neonorată a lui Cristelniţă, de a face baie în Secaş, gurenii nu-şi doresc decât să dea Domnul să-l prindă iar pe nărăvaşul Ciuc umblând prin cuibarele gospodarilor gureni, de data asta având o altă metodă de-al potcovi. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă