joi, 30 septembrie 2010

Tocana ruptului de foame

Aveam de dimineaţă o foame în glandă şi nu-mi stătea capul decât la tot felul de sarmale, gulaşuri şi alte tocane. Aşa că am decis să fac o tocană cu de toate, ca să-mi potolesc pohtele. Dintr-o mică-mică-foarte mică eroare, nu am calculat bine cantităţile şi mi-a ieşit un cazan de tocană, numa' bine cât să hrănesc Regimentul de Gardă de la Cotroceni. Dar vorba aia, în cantităţi mari iasă mai bună mâncarea.
Am luat un kil de cărniţă de purcel, un cârnat din ăla bun, neşte costiţă, patru cartofi potriviţi, o cutie de fasole boabe roşie, un morcovel, trei ardei roşii graşi, trei fire de ceapă verde, trei vrejuri de ţelină, o juma de kil de gălbiori, două cutii de roşii descojite, o legătură de pătrunjel, boia dulce, seminţe de chimen, sare şi piper plus un pahar de vin alb.

Am pus oala pe foc cu o căniţă de ulei. Când s-a încins uleiul am aruncat în oală o mănă de seminţe de chimen ca să-şi lase aroma. Peste, am aruncat verzăturile tocate de robot iar când au început să se călească am pus şi gălbiorii. Când s-au călit toate, am aruncat cărnetul, cârnatul şi costiţa, toate tăiate potrivit. Am lăsat să prindă carnea culoare şi-am stins totul cu un pahar de vin alb. Am adăugat nişte apă şi am lăsat să fiarbă la foc puternic. Când a mai scăzut maglavaisu', am pus cartofii, am mai adăugat apă şi-am lăsat totul la foc mic.
Când cartofii s-au fiert, am pus fasolea şi roşiile şi-am mai lăsat să scadă. La final am tocat o mână de pătrunjel verde şi l-am aruncat în oală.

Ş-am muiet coaja de pită în zaft ş-am balotat ca ruptu' de foame. Acum beau un rachiu pentru digestie şi dorm oţâră. Când mă trezesc mă gândesc pe cine mai chem la masă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă