miercuri, 15 septembrie 2010

Metro sau homo?

Am observat în ultimul timp că tot mai mulţi bărbaţi sunt preocupaţi de felul în care arată, mai ales în ceea ce priveşte stilul vestimentar. Asta nu-i un lucru rău atâta timp cât nu se exagerează, respectiv cât perechea de pantaloni albi mulaţi, aflată întâmplător în dulap, o îmbracă în noaptea de Halloween sau în cercuri exclusiviste iar lanţul gros de aur de pe noptieră nu e decât un obiect pe cale de amanetare, primit cadou de la cineva total neinspirat.
Colegul meu de bancă din liceu era genul acela de bărbat care nu ieşea din casă dacă nu era: proaspăt bărbierit, duşat, frezat, gelat, dichisit, bibilit şamd. Mergea regulat la sală, purta doar haine de firmă şi manichiura îi era mereu impecabilă. Avea însă o mare nemulţumire: dantura. Eu nu vedeam ce nu era în regulă cu ea dar na, omului nu-i plăcea şi cu asta basta. Aşa că prin clasa a doişpea şi-a pus dinţi de porţelan, white as snow and shiny as a new penny. La vremea respectivă era o chestie destul de rar întâlnită, mai ales la vârsta aia, cam ca şi când ţi-ai injecta azi botox chiar dacă nu e strop de rid pe faţa ta. Normal că apăruseră şi mici şuşoteli pe la colţuri şi oareşce dubii din partea anumitor colegi, dar cu toate astea obsesia lui pentru perfecţiune a rămas constantă. Acum e stabilit în State, ultima oară când am auzit de el a fost acum vreo 2 ani, când se zvonea că şi-ar fi făcut o operaţie estetică mai…complexă. Şi nu, nu era gay, cel puţin în perioada aia sigur nu.

Şi totusi, un tip metrosexual are toate şansele să fie etichetat drept gay, doar dacă are un contur mai accentuat la sprâncene sau merge lunar la salonul de cosmetică. În special de către bărbaţii pentru care purtatul aceleiaşi perechi de şosete 3 zile la rând e o dovadă de masculinitate. Pentru că mentalitatea mioritică încă îmbrăţisează concepţia conform căreia un interes excesiv faţă de propria înfăţişare în rândul bărbaţilor presupune o altă orientare sexuală decât cea "dreaptă".
Vrem să avem bărbaţi îngrijiţi în jurul nostru dar nu să aşteptăm după ei la solar sau să ne certăm cu ei pentru lacul de unghii. Sunt neglijenţi dacă îşi lasă stufăriş la subraţ dar strâmbăm din nas dacă ne cer numărul cosmeticienei noastre pentru o progamare la o epilare inghinală. Adică există totuşi nişte limite. Care se stabilesc în funcţie de gradul de toleranţă şi deschidere al fiecăruia, din păcate încă destul de redus la noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă