luni, 27 septembrie 2010

Magia băuturii

Sâmbătă am fost la o cabană la Râu Sadului, unde m-am petrecut. Și dă-i cu beutura, cu grătare, cu torturi, cu dansuri și iar cu beutură până ne-o mai rămas o sticlă de vinars de Jidvei. Acum nu era să lăsăm bunătate de vinars nebăut, așa că i-am rupt dopul și ne-am apucat tovărășește de ea. Unul dintre prieteni, profitând că ochii noștri erau aburiți de alcool ne-a propus un număr de magie cu cărți de joc. Se apucă de amestecat cărţile, ne punem să alegem câte o carte, le amestecă din nou, scoate o carte şi ne zice că aia am ales-o. Noi începem să ne hăhăim, că nu era aia şi ne apucăm de miştouri. Mai lingem la Jidvei, mai amestecă o dată cărţile, ne pune să alegem o carte, le mai amestecă odată şi ne zice că găsim cartea aleasă lângă grătarul care mai fumega. Surpriză! Cartea era întradevăr acolo! După un moment de linişte mormântală cauzată de surpriză, sărim cu gura pe el "bă, n-am fost noi atenţi, te-ai ridicat fără să te vedem şi ai pus-o tu acolo etc". Repetăm jocul, alegem cartea şi ne trimite să o luăm din colţul opus al foişorului. Surpriză din nou! Cartea era acolo! Toţi de la masă am sărit pe el să-l facem să ne spună cum a reuşit. Omul se ţinea tare: "băi, magie pură, nimic altceva". L-am ameninţat că-l torturăm, că-l aruncăm în râu, că-i dăm să bea apă......nimic din toate ăstea nu l-au putut convinge să ne spună cum a reuşit.
La 5 dimineaţă, cănd nu mai era nimic de băut, decât o sticlă de cola, iar nouă ne clănţăneau dinţii în gură din cauza frigului, s-a îndurat de noi şi ne-a dezvăluit secretul. Fericiţi am plecat să dormim câteva ceasuri. Când ne-am trezit l-am blestemat pe prietenul nostru şi magiile lui, că din cauza asta aveam noi dureri de cap şi ochii tulburi. Ne-am jurat toţi în faţa nevestelor că o lăsăm mai moale cu magia.
P.S.: Nu întrebaţi cum a făcut-o. Încă mai am dureri de cap.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă