marți, 21 septembrie 2010

Ispita francului


Acum 3 ani când îmi sacrificam pauzele de masă să mă interesez şi eu de un credit, ca tot românu' cu nevoi personale, ofiţerii bancari mă sfătuiau cu mâna pe inima să mă împrumut în franci elveţieni. Că francul e monedă stabilă, dobânda mai mică, credit mai mare pe termen mai scurt etc. Acum trebuia să mă gândesc că un simplu angajat de la bancă plătit să vândă un produs, nu are şi calităţi de clarvăzător (sau cel puţin nu pentru o perioadă mai lungă de 2-3 luni) şi că în incinta unei bănci "variabilă" e întotdeauna sinonim cu "crescătoare", dar cum puterea influenţei e mare, situaţia roz expusă de el a devenit treptat una destul de neagră, iar momentan arată cam aşa:
Dobânda la rata în franci pe care o plătesc eu lunar = dobânda de referinţă LIBOR + marja băncii. Dobânda de referinţă pentru francul elveţian a scăzut din 2007, când am contractat creditul, de la 3-4% la 0,22 % în prezent. După logica mea de filoloagă, în mod normal dobânda la credit ar fi trebuit să scadă şi ea (varianta utopică) sau măcar să se menţină constantă (varianta de bun simţ), dar, fiind "variabilă", logic, a crescut de la 7,9% la 8,9%. Şi dacă mai punem la socoteală şi faptul că leul s-a depreciat considerabil în raport cu francul, rezultă o rată lunară mai mare cu aproape 50%. Adică echivalentul a 2 fuste şi o pereche de pantofi pentru mine sau 7-8 cărţi de colecţie, pentru cei mai erudiţi.
N-aş fi scris postul ăsta dacă n-aş fi mers ieri la bancă să văd dacă e justificată toată tevatura creată în jurul renumitei OUG 50/2010, mai ales pentru că în notificarea primită de la bancă scria că nesemnarea actului adiţional la contractul de credit, care asigură conformitatea cu această ordonanţă, presupune acceptarea tacită. În notificare mai scria aşa: "...veţi beneficia de o serie de avantaje oferite în baza noului act normativ, printre care: dobânda la credit este raportată la indici de referinţă publici, la care se adaugă o marjă, care rămâne fixă pe toata durata creditului". Prevedere reformulată astel în actul adiţional: La data încheierii prezentului act adiţional, rata dobânzii curente este de 8,9% şi va fi variabilă trimestrial conform următoarei formule de calcul: dobânda de referinţă plus marja băncii. La data semnării prezentului act adiţional valoarea dobânzii de referinţă este de 0,22% iar marja bancii de 8,68%. Adică nici poveste de marjă fixă. Ce am făcut ? Ce au făcut şi alte sute de români. Am refuzat să-l semnez. N-am nimic de câştigat, ce-i drept, pentru că probabil nu o să scot mai puţini bani din buzunar de acum înainte. Şi pentru încă 2 ani cât mai durează contractul, dacă nu îmi lichidez creditul până atunci, nu ştiu dacă mai are sens să mă alătur şi eu grupului care dă în judecată banca OTP. Poate doar în semn de protest şi spirit de solidaritate cu restul.

2 comentarii:

  1. wooow! astea da cunostinte bancare! :-P

    RăspundețiȘtergere
  2. nu stiu de ce te mai miri. doar stii ca daca e vorba de bani nu-mi scapa nimic :p

    RăspundețiȘtergere

dacă te ţine, încearcă