joi, 23 septembrie 2010

Factura de Gaz


În crâşma de la islazul comunal, ieri nu era aşa de multă lume. Gogu stătea relaxat la masa din colţ, aşteptând să apară Toader, poştaşul comunei. Relaxarea lui Gogu era pricinuită de posibilele veşti bune pe care Toader le putea avea în tolba lui. Cu gândul la veştile bune, Gogu îşi permise un mic răsfăţ, cumpărând un abonament cârciumăresc. Cu acest abonament, Gogu avea parte de câte o cinzeacă, timp de 15 zile/an, la un preţ destul de piperat: 300 de BWP*.   Gogu n-ar fi dat atâţia bani, dar reclama făcută abonamentului era atractivă:

„Cu numai 300 BWP*, poţi avea bucuria şi plăcerea de a degusta câte-o cinzeacă  gureană, timp de 15 zile/an, într-o atmosferă de vis, din superba cârciumă de la islazu’ gurean.                                      
BONUS!                                                                                                                                                     La cele 15 cinzeci se mai pot adăuga şi altele, în funcţie de starea vremii! De asemenea, din partea casei mai puteţi primi frumoase cupe  pline cu liur, producţie autohtonă! Totul depinde de vreme! Şi dacă vremea ţine cu noi şi-avem şi cu ce, puteţi câştiga prin tragere la sorţi, un butoi cu vin chinezesc made in E.U.!”

În timp ce Gogu plănuia cum să facă o ramă de lemn abonamentului, ştiind că în Gura Râului nu existau aparate de plastifiere, în uşa cârciumii îşi făcu apariţia Toader, cu tolba plină de facturi,  somaţii şi titluri executorii. Bucuros că-l vede pe Toader, Gogu urlă cât îl ţineau plămânii:
-         -  Toadereeeeeee, veşti mă?
Toader se îndreptă spre masa lui Gogu, se aşeză pe scaun şi cu o voce gravă îl anunţă pe Gogu:
-          - Gogule, e groasă mă!  O vint’ gazu!
Gogu se schimbă la faţă şi se propti mai bine în scaunul pe care era lipită eticheta „loc pentru abonaţi”. Cu mâinile tremurânde, desfăcu plicul, se uită pe factură după care luă repede o pastilă de xanax pe care o înghiţi cu restul de liur din cupa aflată pe masă. Se ridică de la masă fără să spună un cuvânt si ieşi din crâşmă. Se urcă în frumoasa lui şaretă inscripţionată cu cercuri şi plecă spre casă. În urma lui, Toader urla agitând abonamentul cârciumăresc, uitat de Gogu pe masă:
-          - Goguleeeeee, eşti bine mă? Ţi-ai uitat abonamentuuuu’!
Gogu nu răspunse. Scormonea prin mintea lui cum pla au reuşit ăia de la gaz să-i bage 30 de metri cubi în plus pe factură.

*n.a.: pentru cunoscători, BWP-ul este moneda oficială în Gura Râului; pentru necunoscători, consultaţi Wikipedia

2 comentarii:

  1. Bah, deci nu poti fi normal. Mai sa cad sub birou dupa ce am citit. Vezi ca te bagam in revista daca mai scrii din astea :) .

    RăspundețiȘtergere
  2. Sublim si sincer cred ca ar trebui sa apara in urmatorul numar al revistei. Cine nu va gusta acesta ironie pamfetara nu are decat sa nu o citeasca, dar e pacat sa ramana "doar" pe blog.
    GZ si la mai mare.
    PS: A, si merci, nu credeam ca pot zambi in timp ce citesc cum am luat bataie. :)

    RăspundețiȘtergere

dacă te ţine, încearcă