luni, 23 august 2010

La urgenţe

Despre sistemul de sănătate din România şi ale lui metehne s-a tot vorbit pe bloguri, în presă sau la televizor, în speranţa că acest lucru va atrage după sine soluţii reale, şi nu doar demisii sau demiteri în lanţ, de multe ori ineficiente, după părerea mea de cetăţean al acestei ţări care, din fericire şi datorită unui medic de familie extrem de competent, n-a avut prea mult de-a face cu diagnostice false, malpraxisuri, şpăgi la medici sau ciocolate Milka la asistente. Şi nu sunt atât de empatică încât să mă revolt împotriva unor lucruri care nu mă afectează personal. Dar când e vorba de familia mea, se schimbă lucrurile.
Miercurea trecută soră-mea acuza ameţeli şi dureri mari de spate, abia putea respira şi-i era aproape imposibil să se ţină pe picioare. Aşa că spre dimineaţă, după o noapte de chin, cumnatul meu a dus-o la Urgenţe la Spitalul Judeţean. După vreo jumătate de oră de aşteptat, îi vine şi ei rândul. Nici nu apucă bine să-şi spună ofurile că una din asistente i-o taie scurt: "Dumneavoastră nu aveţi medic de familie? Mergeţi la el. Sunt cazuri mult mai grave decât al dumneavoastră." Şi îi dă de înţeles că trebuie să plece. Ce chestie! Care va să zică, dacă nu curge sânge, nu-i urgenţă sau cum? Sau mai nou nisipul la rinichi şi începuturile de pneumonie se văd şi în iris?

2 comentarii:

  1. hehe, cu criza de rinichi am patit-o si eu la urgente. dupa jumate de ora am primit replica : daca ai rezistat de dimineatza mai poti astepta un sfert de ora! raspunsul meu a fost scurt si la obiect: du-te-n bip a ma-tii! n-am crezut ca o durere in rinichi poate dezlega asa repede limba. mi-am rezolvat criza la astra, tot de sot de mana ... sau aproape in brate .. whatever.

    RăspundețiȘtergere
  2. sora-mea si-a rezolvat-o la spitalul militar..

    RăspundețiȘtergere

dacă te ţine, încearcă