marți, 10 august 2010

Băgă, terorist la talibani


Citeam ştirea cu închiderea moscheii din Hamburg şi mi-am adus aminte cum am ajuns eu să intru în ea şi cum am fost scos afară de acolo de ... talibani! :))
În vara lui 1998, compania pentru care lucram, m-a detaşat o lună de zile în Hamburg. Apartamentul în care locuiam era pe Boekmannstrasse, vis-a-vis de moschee. Ce era pe acolo Dumnezeu Allah cu mila. O zonă plină de afghani şi pakistanezi(cred că eram singurii europeni din zonă) plus baruri de poponari. Aşa că seara evitam să ieşim din motive lesne de înţeles.
Într-o seară, împreună cu colegii mei, ne punem la băut la greu. Bere şi spirtoase. Bem ce bem şi ne loveşte o foame crâncenă. De mâncare nimic în apartament. Aveam de ales între shaorma de la o shaormerie aflată în apropiere sau un drum la un supermarket, ceva mai depărtat. Unul din colegi ne spune că ştie el de la cei detaşaţi înaintea noastră, că în moschee ar fi un magazin alimentar foarte ieftin. Încurajaţi de bere şi spirtoase ne decidem să mergem acolo. Traversăm strada, ne facem loc printre arăbeţii de la intrare care se jucau cu mărgelele şi intrăm în moschee. Încălţaţi. :D Dumnezeeeulee Allaaaahu Akbaaar! Ne-au înconjurat arăbeţii şi-au început să urle şi să tragă de noi! Noi, cu curaj de la bere şi spirtoase, nu ne-am lăsat mai prejos:
"Jos labele! Pla mea, ce vreţi bă? Nu pune mâna că-ţi ft una, fraiere! Bă, unde-i shopu' vostru? Shop, fraiere, shop, lebensmittel băă!"
Arăbeţii pricep ce vroiam noi şi ne duc în magazin. Magazinul plin de produse arăbeşti, bine aprovizionat, inclusiv cu legume şi fructe proaspete. Luăm un coş, punem în el nişte caserole cu pulpe şi aripioare de pui, alegem nişte roşii şi ardei, un fel de pâine nedospită şi ajungem la casă să plătim. Acolo era un bătrân taliban, cu o barbă lungă albă, care încasa banii şi părea că el e şeful de magazin. Spun părea, fiindcă în momentul în care am pus coşul pe tejghea a început să urle ca disperatul şi iar au apărut talibanii să tragă de noi. Idioţii ne-au împins înapoi într-una din încăperile magazinului şi se tot agitau cu mâinile să nu vedem ce e la casă. Mare lucru. Erau două arăboaice cât casa cu burka pe ele! Pleacă ălea, arăbeţii zâmbitori de data asta, ne duc la casă să plătim. Şi în timp ce plăteam, un coleg de-al meu, ce se clătina pe picioare de treaz ce era, n-are de lucru şi-l întreabă pe bătrânul taliban de la casă:
"Bă Mahomed, hier la voi în shop, nichts bier, nichts whisky?"
În urlete am fost scoşi afară, împinşi în stradă şi cu plasele cu cumpărături aruncate după noi.
Concluzia noastră: ieftin magazinul dar personalul lasă de dorit. Data viitoare mergem la Lidl.
p.s.: ce nu am reuşit niciodată să înţeleg, cum naiba moscheea aia a fost cuibul teroriştilor de la 11.09, când în spatele ei era cea mai mare secţie de poliţie din Hamburg?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă