marți, 6 iulie 2010

Şirul blestemelor continuă

Mai întâi Băgă, acum eu.

Ieri, pe scările ce duc spre strada Dealului de pe şoseaua Alba Iulia, o femeie cu un ţânc în braţe urla de zor:
"Dă şî mie 50 de bani, dom’şoară, să iau ceva de mâncare la copil. Să-ţi deie Dumnezău sănătate, ţâie şî la toată familia ta." Trecând cu vederea tertipul celor 50 de bani, respectiv al cerşirii unei sume infime, menit să-i lase trecătorului falsa impresie că s-ar mulţumi cu puţin, am scotocit totuşi prin poşetă în ideea că o să găsesc ceva mărunţiş să-i dau femeii, pentru că, vorba ceea, one good deed a day keeps the devil away.
Dar fiindcă eram grăbită şi în poşeta mea rar găsesc ce-mi trebuie atunci când mă grăbesc, am renunţat să mai caut şi am dat să plec. N-am ajuns nici 3 metri mai încolo că femeia începu să-şi verse furia: "Să n-ai parte de fericire şi noroc cât îi mai trăi. Aşa cum m-ai ajutat tu pe mine, aşa să-ţi ajute şî ţâie Dumnezău...". În clipa aia am avut o senzaţie…cum să vă explic eu ? Cam ca atunci când îţi taie calea o pisică neagră şi în următoarele minute eşti mai atent pe unde calci, chiar dacă tu te consideri un om cu scaun la cap şi ştii sigur că nu are cum să ţi se întâmple ceva rău.
La întoarcere am găsit-o în acelaşi loc recitând aceeasi poezie. I-am aruncat o privire compătimitoare după care am lăsat-o în nenorocirea ei…

Măcar acum ştiu pe cine să dau vina în caz că nu-mi iese mâine nuanţa la păr pe care o vreau :))

2 comentarii:

  1. Oare se directioneaza si prietenilor blestemele alea? Ca si eu mi-am cumparat astazi vopsea de par... :))

    RăspundețiȘtergere
  2. nu stiu, vedem maine. iti dai seama ce nenorocire ar fi sa nu ne iasa nuanta de pe cutie? :))

    RăspundețiȘtergere

dacă te ţine, încearcă