joi, 3 iunie 2010

Un ospăţ mai cu moţ

Dacă anul trecut a fost anul botezurilor, anul ăsta se taie moţurile. Sau se rup turtele, dacă ar fi să respectăm întocmai ce scrie aici.
La tăierea moţului la care am fost weekend-ul trecut, la o cabană din apropierea Sibiului, nu s-a lăsat nici cu şuviţe tăiate şi nici cu turte rupte deasupra capului deşi ar fi fost interesant de văzut cum se aplică acest obicei pe micuţa sărbătorită. S-a lăsat în schimb cu un gratar pe cinste, câţiva stropi hotărâţi de ploaie şi o mini-petrecere a celor aproximativ 20 de copilaşi cu vârste cuprinse între câteva luni şi 7 ani. Simpatici şi "giugiulibili" copiii, de altfel...luaţi individual. Şi o vreme chiar a fost distractiv să-i văd aşa jucăuşi şi zglobii. Dar când au început să-şi ceară drepturile la mancare şi somn, respectiv să urle toţi deodată, am ales să fac un bine timpanelor mele şi să mă retrag în foişorul din curtea cabanei. Aşa că am luat o prietenă, o sticlă de Campari şi ne-am pus pe jucat rummy. Am ieşit de acolo după vreo 2 ore, când se mai răspândiseră picii, exact la timp pentru a ne înfrupta din bunătăţile astea:

la qvarta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă