joi, 3 iunie 2010

Dragilor mei

Când eram mică, dacă vroia cineva să mă pună în dificultate, nu trebuia decât să mă întrebe: "Ia spune, pe cine iubeşti tu mai mult, pe mama sau pe tata?". Din momentul ăla, tot elanul meu de a-mi etala talentul la recitat şi cântat era răpit irevocabil. Pe cât eram eu de făşneaţă şi dornică de exprimare în rest, pe atât de morocănoasă deveneam după întrebarea capcană. Care întrebare mi se pare acum tembelă rău. Cât de anost şi lipsit de imaginaţie trebuie să fii să nu găseşti alt subiect de discuţie cu un copil de 5-6 ani? La momentul respectiv întrebarea asta mi se părea o mare nedreptate. Aveam de ales între două jumătăţi la fel de valoroase dintr-un tot în jurul căruia se rotea micul meu univers. Azi, după mai mult de două decenii, mă uit la ai mei şi încă mai văd totul ăla: îi văd cochetând ca doi adolescenţi, sorbindu-se din ochi, îmbrăţisându-se, schimbând gesturi de tandreţe şi vorbe calde. Mă uit la ei şi văd mai mult decât respect şi înţelegere: văd o mare iubire care a rezistat în timp, genul acela de iubire care pentru alţii pare o utopie.

Peste câteva zile împlinesc 30 de ani de la căsătorie. La mulţi ani, dragii mei!

la qvarta

2 comentarii:

  1. Draga mea, iubirea alor tăi este vizibilă şi de la distanţă, din fotografii, şi sînt nemaipomeniţi! Să-ţi trăiască şi la cît mai mulţi ani tot aşa!

    RăspundețiȘtergere

dacă te ţine, încearcă