sâmbătă, 10 aprilie 2010

Gurencele şi oina



(şi ăsta e un pamflet şi n-are nicio legătura cu realitatea)

Gurencele sunt şi ele mari fane ale oinii. Încă nu s-a stabilit cu certitudine care ar fi cauza, dar istoricii sunt de părere că apetitul gurencelor pentru oină,  ar fi apărut ca o necesitate. Cică, sătule de corecţiile fizice primite din partea gurenilor(cinstit vorbind, primite pe merit din cauza că-s rele de gură), gurencele au învăţat să folosească bâta de oină ca mijloc de autoapărare. Părerea istoricilor este ferm combătută de cei din crâşma de la islaz care consideră că totul se rezumă la modă, adică gurencele sunt mult mai interesate de iegării cu turul lăsat şi a şepcilor cu sigla „Gangsta”, purtate de jucătorii olteni în plimbările de pe uliţele satului, decât de iţarii şi clopurile purtate de gurenii neaoşi. Argumentul celor din crâşmă este faptul că Briciu, fost jucător al Urătorilior, provoca gurencelor orgasme vizuale atunci când apărea îmbrăcat în iegări roz.
Anul ăsta de Paşte, gurenii se întâlniră în număr mare la crâşma de la islaz, ca să dezbată viitorul echipei locale şi ca să mai scape de gura gurencelor că „ mai lasă mă băutura că vine mămica şi tăticu la noi de Paşte”. În timpul discuţiilor referitoare la echipă, printre paharele de rachiu stinse cu halbe de bere(la PET de doi litri), gurenii mai jucau o tablă sau mai aruncau unul în altul cu brişca, trăgând din când în când cu ochiul la televizorul din crăşmă, care transmitea un meci din liga americană de baseball.
Uşa crâşmei se deschise brusc provocând o linişte mormântală printre cei prezenţi. În cadrul uşii stătea Leana a lu’ Dică. Câţiva gureni se lipiră instinctiv de pereţii crâşmei, acoperind mesajele de genul „Dică-nu te vrem!” şi „Gou Houm Dică!” scrise cu creion chimic. Leana nu trebuia să vadă mesajele ăstea fiindcă era în stare să rupă pereţii, mai ales că nu cu mult timp în urmă, tăiase cu toporul un stejar secular pe coaja căruia, un gurean scrijelise cu brişca „Dică Pleacăăă!”.
Leana le aruncă celor din crâşmă o privire ucigătoare, îşi strânse mai bine baticul sub bărbie şi începu:
-         Auzi bă Gheorghe, tot satu’ ştie că ai fost omu’ sasului din Nocrich. Da’ bă, ăla n-o fo’ antrenor bă! N-o fo’ bă, că-i tremurau iţarii pe el când se zburleau oltenii la el! Tu bă Gheorghe, habar n-ai că Dică al meu o studiat oina cu ăi mai buni din liga de besbol şi dacă nu-l făceaţi voi să plece îl aducea pe Baib Rut şi Gioe Dimagio să joace la noi!
-         Tu Leană, tăt judeţu’ o văst când Dică se lega la opinci...
-         Taci Gheorghe! Io mă uit în fiecare noapte la satelit să văz ce fac ăia la besbol şi am văst cum se leagă ăia la şirete, scuipă şi să scarpină la ouă, aşa că nu-ţi mai da tu cu părerea că io nu înţeleg oina, că io am fost jucătoare profesionistă de go şi de curling! Rămâneţi voi în satu’ ăsta de căcat, cu echipa voastră asta slabă, proştilor, că mai plătiţi şi belet la intrare pe islaz chit că n-are nici gard! Suporteri din franzelă ce suneţi!
Leana ieşi ca o vijelie din crâşmă, trăntind uşa după ea. În crâşmă se aşternu o tăcere, spartă din când în când de zgomotul zarurilor aruncate de Cornel şi Niculaie care jucau plictisiţi şi nestingheriţi table. Gogu, aflat la masa din colţ ca să citească ziarul, se ridică în picioare, turnă pe gât ultimul pahar de rachiu şi în timp ce-şi aranja cămeşa de pe el, îi îndemnă pe cei prezenţi:
-         Bă, care mere după Leana să-i spuie că Dimagio şi Baib Rut îs morţi de mult?
În tot acest timp, la intrarea în sat stătea parcată o Dacie portocalie cu numere de Banat. Ciurdarul satului, aflat întâmplător în zonă în căutarea unei vaci nebune, s-a jurat ulterior că în Dacie era primarul şi marele Plavengioici.

Un comentariu:

  1. ce barfitoare e lumea asta tumultoasa a oinei. e vorba de dica pentru ca e cu "du-te dica du-teeeee" ?

    RăspundețiȘtergere

dacă te ţine, încearcă