sâmbătă, 24 aprilie 2010

Despre tot şi nimic

Ca să te desprinzi de trecut, e nevoie de timp. Ştii că asta trebuie să faci şi totuşi ceva te reţine. Îţi propui să trăieşti clipa pentru că ai auzit tu undeva că aşa o să te simţi liber. Şi începi să-ţi refuzi orice gând supărător din trecut, orice episod incomod pe care, dintr-o nostalgie inexplicabilă, te-ai încăpăţânat să-l păstrezi în memorie până acum...Arunci în subconştient toate amintirile neplăcute din trecut şi te concentrezi pe prezent. Vizitezi locuri şi oameni, legi prietenii noi, te plimbi, citeşti, îţi faci planuri de viitor. Descoperi frumosul în lucruri şi oameni pe care mult timp i-ai neglijat. Şi începi să te convingi că asta e viaţa pe care ţi-o doreşti şi îţi reproşezi că nu ai început să faci asta mai demult. Să-ţi reproşezi? Nu, nici asta n-ai voie să faci, pentru că ai decis să te desprinzi de trecut! Comunici zilnic cu oameni care ţi-s dragi şi cu care ai o mulţime de amintiri plăcute, la care, evident, nu vrei să renunţi. Îţi faci un bilanţ al amintirilor şi hotărăşti: astea rămân, astea se duc. Dar sunt câteva care îţi dau bătăi de cap, pentru că nu ştii cum să le încadrezi. Pe de o parte ai vrea să le uiţi, pe de alta ai vrea să mai ai acces la ele. Te frămânţi, le muţi de colo-colo, le distrugi şi le readuci la viaţă, cauţi răspunsuri în exterior. Şi într-un final ai o revelaţie: toate amintirile astea, bune sau rele, sunt ale tale. Fac parte din trecutul tău, un trecut cu bucurii şi reuşite dar şi cu nechibzuinţe şi greşeli pe care trebuie să ţi le asumi. Şi brusc renunţi să le mai respingi în subconştient, te împaci cu ele şi treptat începi să te detaşezi de ele: îţi dai voie să te bucuri de viaţă.
laqvarta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă