aşa de halloween

pentru mine filmele de groază sunt nişte cretinităţi. rar urmăresc unul până la capăt şi asta numai dacă e cretin rău de tot. o fac ca să văd până unde merge cretinitatea. aveţi un exemplu mai jos. am avut răbdare să văd filmuleţul până la capăt şi m-am distrat. noa' halouuin fericit băi!

aiurea, pe scurt

- armin din nou the best
- antena 3 o comite
- mortali ca întotdeauna
- nu's normali
- uhhhh şi ce-mi arde buza

next-next-reset

citind despre emoţiile lui turcu, mi-am adus aminte de de un it-ist, fost coleg cu mine. tipul, super de treaba ca toţi it-iştii si dus rău de-acasa, la fel ca toţi it-iştii - turcu e excepţia care întăreşte regula. porecla colegului it-ist era cuţâtaru', porecla dobândită printre blocurile din vasile aaron.
noi foloseam un program informatic, destul de rudimentar şi care dădea rateuri frecvent. într-o zi, programul iar făcea fiţe aşa ca pun mâna pe telefon şi-l sun pe cuţâtaru':
io: bă cuţât, bag pla în programu' tău
cuţâtaru': bag-o în ăla ce l-o cumpărat, bă
io: bă cuţât, hii mă, fă-i ceva
cuţâtaru': ce pla vrei să-i fac? hii mă lasă-mă că-s cu una pe mess
io: dă-o bă în pla mea şi fă-i ceva la program
cuţâtaru': da' ce are bă? ce-ţi arată?
io: îi cu albastru bă şi scrie să dau next
cuţâtaru': păi dă-i next
io: i-am dat bă şi tot next cere
cuţâtaru': pai dă-i
io: pă bă prostule, tu nu'nţelegi că tot next cere
pauză
cuţâtaru': noa' dă-i în pla mea reset şi dacă nu mere viu io mai târziu
culmea. cu reset mergea întotdeauna

paste şi baschet

Pana mea, azi mă tot chinuiau durerile facerii unui post pentru blog şi nu ieşea. La naiba, mi-am zis,  hi să fiu şmecher şi să o traduc pe Qvarta, poate muşcă ea şi-şi mai dă şi ea interesu’.  Qvarta mai şmecheră, s-o scos, că bă, io am mult de lucru’, că la trei iasă prima recoltă de morcovi pe farmavillu’ ei şi cică e şi-un bonus. I-am urat să-i apară lăcustele şi gândacii de Colorado şi-am stat să văd cum urlă ciobanii şi văcarii în faţă la Băse. Şi în timp ce ăia se tăiau cu lama că nu pot vinde laptele şi brânza am avut o revelaţie. Ştiu despre ce să scriu . Despre mâncare. Ocazie numa’ bună să şi gătesc. Şi dacă tot ăia urlau de brânză şi lapte, am zis să fiu şi io în ton cu ei. Aşa că am decis să gătesc paste cu fructe de mare.

Noa’ să luăm un kil de fructe de mare. Neşte scoiciuţe, călămăruţi şi caracaticuţe-hooo Qvarto, am înţeles- scoici, calamari şi caracatiţă. Le spălăm oţâră în jet de apă rece. Tăiem subţire neşte vrejuri de ţelină, la noi la domnii de la Meediaş se zâce apio, pe care le ţâpăm în cratiţa în care sfârâie neşte oloi de măsline, da’ bă ţăranilor vedeţi să nu fie din ăla extra-nefutut. Ţâpăm  şi-o juma’ de pachet de unt şi după ce se topeşte şi apiou’ o luat oţâră de culoare, băgăm kilu’ de fructe de mare. Când sfărâie mai bine, scoţi sticla de vin alb, tragi o duşcă să fi sigur că nu-i oţetit, aprinzi o ţâgară şi verşi juma de butelie în cratiţă. Mai tragi o duşcă şi scuipi preventiv în cratiţă să fi sigur că nu se trezeşte vreunu’ să se autoinvite să baloteze la tine în sara asta. Asta după ce ai pus în cratiţă neşte sare de mare, chiper şo’ mână de busuioc

Noa’ acu’ merem oţâră să vedem ce fac şăpcarii şi hoţii în cupă, ne râdem că Olaru’ ăla mic e cu fluieru’n bot şi ochii după Cristescu(mai văd şi hoţii cum e să te fure careva), bate inima în noi că şi capra clujană suferă şi mai bem ceva să ne înecăm amaru’ că şi anu’ ăsta o să râdă lolita şi alţi tembeli gen fireball şi ineacşu pe saiturile de specialitate.

Lăsăm baschetu’ deoparte şi merem să ţâpăm o cutie de Barilla nambăr faiv’ în apă, moment în care pe parchet apare Kalala, idolu’ piţipoancelor îmbrăcate în roz. Paştele lui, să-mi aduc aminte când joacă la Sibiu, să-i arunc pe parchet o pereche de iegări, trădătoru’ naibii. Ţine minte Kalala, mâna care ţi-o dat un codru de pită când mureai de foame, mâna aia aruncă şi iegării.

Să revenim la lighioanele noastre. Noa’ pastele după ce o fiert le ţâpi şi le mesteci cu lighioanele. Le tirezi în blid şi te tirezi şi tu să vezi sfârşitul meciului. 

În sfârşit Ţenter se gândeşte să-l bage şi pe John. Hai John, executa-l pe ghibolu’ de Griffith, să-l văd plin de sânge. Gat şi pastele, gat şi vinu’, bag o ţigară şi sorb şi un digestiv, ca să nu mă trezesc la noapte şi să nu mă gândesc ce bătălii om lua noi. Noa’ gata şi meciu’. La cinşpe puncte or bătut hoţii.

Parcă ar mere neşte fructe acrişoare. Qvarto’, n-ai neşte agrişe prin farmavillu’ tău?

when you were young

un LIVE de excepţieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee

poşta română sucks!

azi trebuia să trimit o recomandată cu poşta română. la oficiul poştal de la caedonia, trei ghişee, şase angajate şi vreo zece clienţi. la primul ghişeu, angajata era angajată într-o convorbire telefonică privată, la ghişeul al doilea, a doua angajată scria ceva la calculator iar la al treilea ghişeu celelalte patru angajate povesteau. toţi clienţii, frumos încolonaţi, aşteptau docili la primul ghişeu să-şi termine tanti convorbirea privată. decid să deranjez "conferinţa" de la ghişeul trei. una din "participante", se uită cu milă la mine şi-o întreabă pe tanti de la ghişeul doi: "îl iei tu?"
se pare că lui tanti de la ghişeul doi nu-i cad cu tronc: "am treabă, tuuu!"
sunt îndrumat politicos şi cu dă-te dracu' d'aici zâmbetul pe buze, la ghişeul unu: "la primul ghişeu pentru plăţi facturi, timbre, trimiteri poştale, mandate şi altele...."
WTF!!!! da' ce pla mea e la ghişeul trei? probabil acolo se vinde hârtia igienică, pasta de dinţi, cartelele orange şi alte nimicuri ce fac obiectul de activitate a poştei române. serviciile poştale sunt în curtea altora.

de duminică

alegerile în reclame

geniale reclamele la doncafe, a celor de la leo burnett

mărimea contează

no surrender

Iaurţel şi bănănuţe

Se ştie bine faptul că femeile au o pasiune pentru diminutive. De la “pâinică” şi “supică” la “bănuţi” şi “hăinuţe”, aproape totul este diminutivizat. Chiar dacă-i vorba de un pix de mărime standard, acesta tot “pixuleţ” va fi pentru anumite reprezentante ale sexului frumos. Ce contează că-i ditamai patul de 2,60x2,40? Ele tot în “pătuţul” lor îşi vor face “somnicul” de frumuseţe. Cum de ce? Pentru că ele sunt nişte fiinţe delicate şi afectuoase, inocente şi absolut inofensive. Şi pentru că vor ca şi şefii lor, colegii de birou, masculii feroce care le dau târcoale şi toată lumea cu care relaţionează, să ştie că ele sunt nişte fiinţe delicate şi afectuoase, inocente şi absolut inofensive.

Ideea postului a pornit de la o discuţie mai veche cu o prietenă care, după angajare, a avut nenorocul să nimerească într-un birou cu încă şase femei. Toate iubitoare de diminutive. Şi mi se plângea ea cum zilnic este nevoită să le asculte ălora pisicelile: “Mi s-a făcut fomică, mă duc să-mi iau un iaurţel cu bănănuţă”. Wtf? De când are şi iaurtul diminutiv? Şi de ce să ştie toată lumea că eşti la dietă cu mâncare pentru bebeluşi?

Prietena mea se pare că s-a mai imunizat între timp la astfel de construcţii zgârietoare pe timpan pentru că nu am mai auzit-o vorbind de colegele ei. Sau i s-o fi acordat spor de poluare fonică ce i-a crescut subit şi considerabil nivelul de toleranţă…

la qvarta

per Nicole

să-mi trăiască noua nepoţică NICOLE! să-mi trăiască frăţiorul DAVIDE că mi-a luat-o înainte! să trăiască şi tatăl meu, că în sfârşit e bunic! eu şi soră-mea LAURA nu ne grăbim!

soluţie anti-gigi

am râs cu lacrimi când am citit. jiji a restricţionat accesul celor care-l contestă, la meciul cu fenerbahce. cineva a venit cu soluţia:

" Nu vă lasă pe voi? Foarte bine! Luaţi legătura cu galeria dinamovistă, platiţi-le lor biletele şi să vedem dacă o să-i placă ciobanului ce o să audă!!  "

ce zici jiji? ţi-ar place să auzi asta?

idioţenii

idioţenii găsite azi:

1. un avion a aterizat de urgenţă la arad, din cauza unui beţivan. nu s-a menţionat dacă ceilalţi pasageri au aplaudat la aterizare.

2. un jucător italian de baschet nu poate fi legitimat de federaţia italiană de baschet fără acordul federaţiei române de baschet. jucătorul, cetăţean italian, cu părinţi cetăţeni italieni, a avut ghinionul să se nască în românia. pe lângă ghinionul ăsta se adaugă şi interpretarea idioată a regulamentului.

3. britney era înscrisă pe listele de votanţi din afghanistan

10 lucruri pe care dacă le faci când te pişi, eşti tareeeee.....

nemţălăii zic că să nu le faci. io zic că eşti culeanu' dacă-ţi iasă! :))

un fel de răspuns

răzvan pop, mi-a dat o leapşă. o să încerc să-i răspund la ea, dar într-un mod diferit. 2014, cine sunt actorii? nu. 2104, cine e în spatele lor!
1. un partid de dreapta, un partid cu ADEVĂRAT liberal, cu oameni tineri, curaţat de oportunişti şi nulităţi gen Olteanu, eliberat de interesele anumitor oameni de afaceri, condus de tineri care nu acceptă compromisuri.
2. un partid de stânga, eliberat de analfabeţi şi îmbârligători, cu soluţii adevărate la problemele sociale şi neinteresat de cum să-şi pună termopane mocca.
3. un partid de centru, care să poată fi garantul unui echilibru politic in parlament.
4. inevitabil vor mai fi câteva gunoaie rămăşiţe ale partidelor actuale.
sunt doar visător?

leapşă: de ce nu i-aş vota....sau de ce

Preiau leapşa de la Rhodos via Brylu.

Fac o mică precizare: în lipsa unui ADEVĂRAT candidat la preşedinţie, o să-l votez pe Băse.

Băse: băi, tipul e genial. A înţeles exact lacunele din constituţie, ambiguitatea ei şi se foloseşte de ea, dând o mare clanţă celor care îl contestă. Limbajul, gesturile, ieşirile, spontaneitatea lui, prind la masa de votanţi. Le arată maselor care-l votează ceea ce vor:  am cu ce, bă!

Nea’ Gheorghe de la şase, om care merge conştincios la vot, stă în faţa televizorului şi se vede pe sine: „eiiiiii, uiii la Băse, bea ca mine şpriţ şi are coaie că se suie la volan. Băăă, io când mă îmbăt la ziua lu’ Chimuţ, tot aşa mă sui în Dacia mea de tot căcatu’ şi-o conduc! Şi niiii la el ce fufă blondă se-nvârte în jurul lui! Eiiii, ce-mi place şi mieee să se-nvârtă fufele în jurul meuuuu! Şi ai văst’ cum dansează marinelu’ şi dă cu palma de pământ? Eiiii parcă’s io când o dansez pe Paraschiva mea şi îi mai fut un dos de palmă că pierde ritmul!  Noa’ ce dacă o făcut-o pe aia ţigancă împuţâtă? Ceee, io nu i-am zis lui Safta de la patru tot aşa? Paştele mamii ei.........”

Nea’ Gheorghe reprezintă masa aia mare de votanţi. Aceeaşi masă care-l înjura pe Raţiu şi-l vota pe Nea’ Nelu. Masă care, ne place sau nu, reprezintă România. Pentru că şi nea’ Gheorghe, plăteşte acelaşi preţ ca mine, ca tine, ca noi!

Spuneam că Băse e genial. Pozează în omul aflat în pragul pierderii bătăliei, dar stă după colţ cu bâta aşteptând momentul să-i tragă una în cap inamicului care e prea beat de fericire şi sărbătoreşte prematur. E genial şi prin faptul că în timp ce opozanţii mută primul pion, ferm convinşi că o să-l bată, Băse se pregăteşte să anunţe sec MAT şi să măture piesele de pe tablă.  De măturatul pieselor de pe tablă mi-e cel mai mult frică. De asta, chiar dacă o să-l votez, o să o fac cu o strângere de inimă.

Crin: inodor, insipid. Nimic care să mă provoace. Poate cea mai slabă candidatură a liberalilor. Asul din mânecă, denumit Johannis, nu este opera lui. E a celor câţiva liberali cu cap care încearcă o salvare a partidului. Partid, care dacă ar lăsa tinerii cu cap să se afirme, ar redeveni o forţă. Până atunci e doar partidul care l-a pus pe idiotul de Olteanu să ne treacă la Euro! Shit!

Doctorul: place şi el la mase! „Hai bre, ne mişcăm şi noi mai cu talent?” Plus alte fraze cocalare, plus imaginea de bărbat bine care produce orgasme asistentelor de la Chirurgie, plus căratul sacoşei lui nea’ Nelu, plus...........

Neeeeeeeee!

Kelemen: ce dracu’ bă! Dacă îl puneau iar pe Frunda câştigau mai mult!

VC şi Ciobanu’: nu mai au ei norocul să ajungă să mă facă să fug la secţia de votare şi să-l votez cu ambele mâini pe nea’ Nelu!

Prostănacu’:  Nea’ Nelu, hoaşcă bătrână, o ştiut el bine atunci când l-a caracterizat. Cât de idiot poţi să fi, să-ţi primeşti clanţă mai ceva decât curvele de pe centură şi să continui? Bă, dar nu te doare maxilarul? Când aud textele ce le recită parcă aud o curvă: „ştii, io nu’s paraşută, io o fac din dragoste. Dă şi tu ceva la tanti!” Bleahhhhh!

A lăsat ţărăniştii ca să se facă preş lui Şobolanu’ Rozaliu şi lui Goagăl, l-a şters de mătreaţă pe Bombonel, l-a pupat în cur pe Felix şi-a fost pe post de budă publică unde se pişau mafioţii Constanţei şi ăia telormăneni.

Never!

Tardiv pentru Johannis. 
last edit: bombo la realitatea. concluzie: mai bine băse!

nelămurire

e nevoie de un tichet sau două tichete de parcare?

mirciulicăăăăăăă

mirciulică ştii ce ţi-a lipsit? ăsta!

nu-i prost

băse nu e prost. şah la prostănacu'. crin nu contează. ce urmează? băse le oferă posibilitatea de a guverna. dar şef rămâne el. dacă prostănacu' nu vrea, îşi ridică în cap gruparea baronilor pesede, care vor ciolanul. iar gruparea e puternică deşi nu se vede cu ochiul liber. dacă acceptă işi ridică în cap gruparea lui hrebe şi goagăl.
ţigănii cu curtea constituţională, reuniune a parlamentului.....respingerea propunerii.....nu înseamnă decât o adâncire a gropii prostănacului.
noa' mirciulică, azi ai învăţat că toamna nu-i ca vara!

pese(fără de): nu ştiu de ce, dar simt că o să vedem nişte pesedişti, care se băteau în piept că-l fac pe băse, că o să-l belească pe mirciulică
last edit: mirciulicăăăăă, ai auzit ce-a zis kelemen? :))

băgă - ză star

băi, azi vă povestesc cum a ajuns băgă star, mai ieczat star teve, că era serial.
prin '80 în urbea natală, se filma serialul "lumini şi umbre". într-o dimineaţă, în timpul orelor de curs, intră directorul şcolii împreună cu regizorul serialului, andrei blaier. blaier, începe să se încrunte şi începe: "tu, tu, tu....şi tu, mâine dimineaţă la ora 7, îmbrăcaţi cu ce aveţi mai vechi şi mai rupt prin casă, vă prezentaţi la filmări". printre cei aleşi şi mandea. fericit, m-am dus acasă mândru nevoie mare şi i-am zis lui bunică-mea: "floare, ţin-te bine, că de mâine îs mare actor, aşa că vezi cum vorbeşti cu mine!" bătrâna, emoţionată până la lacrimi, mi-o cârpit un dos de palmă şi mi-o zis ceva de fi'sa(adica mama). a doua zi, însoţit de tot clanu' m-am prezentat la filmări, ferm convins că o să-l detronez pe florin piersic şi dichiseanu. băi, dracu ştia că e aşa greu să fi mare actor. stăteam pe platouri de dimineaţa până seara, zgribuliţi de frig şi nemâncaţi. pe la amiază ne dădeau un sandviş, aşa de milă. din când în când, ne mai cumpărau actorii câte o zmeurată sau prăjituri că li se făceau milă de noi. cel mai darnic era ilarion ciobanu.
ei şi vine ziua când trebuia să mă afirm. vine blaier la mine şi-mi zice: "puştiu', tu când auzi motor, te duci la taraba de cartofi unde se opreste doamna margareta pogonat să cumpere, furi câţiva cartofi şi fugi". io, mândru nevoie mare, când aud motor, o tai spre tarabă şi......mă opresc şi mă uit ca boul la margareta pogonat. "stoooopppp...taaaaieeeee..."urla blaier! "bă copileeee, tu nu înţelegi? reluam.....motooorrr..."şi iar o comit....şi uite aşa încă de vreo două ori până când blaier exasperat, mi-a tras o palmă. până la urmă a ieşit aşa cum trebuia.
la vreo câteva zile mă pune să vând ziare şi să strig: "iaaaaaa uuuuniveeeersuuuuuu". urma ca la un moment dat să fiu prins într-o îmbulzeală şi trântit pe jos. băi, au filmat scena aia în duşmănie, mă trânteau pe jos, de la un moment dat nu am mai putut. noroc cu blaier care de milă mi-a zis: "puştiu', hai că mai tragem o dublă şi gata!"
şi dacă tot eram obişnuit cu bătaia, am mai filmat o scenă în care trebuia să muşc dintr-o bucată de pâine cu marmeladă, moment în care tăbărau pe mine câţiva copii care trebuiau să mă bată ca să-mi fure bucata de pâine. şi scena asta a trebuit filmată de câteva ori.
pentru toate acestea am fost recompensat regeşte. absenţe motivate, note de zece plus vreo 3.500 de lei pentru lunile în care am făcut figuraţie. lui mama nu-i venea să creadă câţi bani am primit, când salariul ei la vremea respectivă era ceva de genul 1.500 de lei.
după vreun an şi ceva când au difuzat serialul devenisem vedetă în bloc, singurul lucru care m-a deranjat fiind că nimeni nu mi-a solicitat un autograf.
am rămas totuşi cu un semn de întrebare. băi, io am fost actor sau cascador?

venezia by night

aproape de fiecare dată când merg in italia, vizitez venezia. pentru mine rămâne cel mai frumos oraş din lume. de data asta am avut ocazia să văd venezia şi noaptea. e superbă! nu mi-am putut închipui că arată atât de bine şi noaptea. şi ca de fiecare dată m-am emoţionat văzând venezia. daaaa băăăiiii, mai piş şi io ochii din când în când. de îmbătat m-am îmbătat după!

Rondo veneziano - rondo veneziano
Asculta mai multe audio Muzica

gugăl sărci

 vidioclipuri cu cristina dela oteveu – asta e aia cu “sunt o fetiţă tunată”?

nu neam nascut in locu potrivit – cred că nu ai urmat şcoala potrivită

 la cati ani se termina liceu – bănuiam eu

in cate secunde prinde suta un x6 3,5d – tată, habar n-am. bagă şi tu blană

de ce se merita sa mi platesc datoria la factura de telefon? – cine ţi-a băgat în cap asta?

modul de folosire a instinctoarelor – întrebă-l pe d.p.

onanie pe romaneste – eşti culmea! ce dracu’, toată lumea ştie!

secolul 15 in austria pedeapsa laptelui alterat – noa’ m-ai încuiat aici!

 jocuri cu pupaturi si secs – când vrei pisi. eu sunt deschis

vrei sa ne dam cu ruleta,vrei sa ne taram pe covor,vrei melodie – da pisi, ţi-am zis doar. eu sunt deschis la tot ce e nou!

poveşti din sistemul public de sănătate

azi, din motive personale, am aşteptat câteva ceasuri pe holul serviciului de urgenţe a spitalului judeţean. câteva ceasuri în care am observat cât de putred e sistemul public de sănătate. medici plictisiţi, asistente nervoase, infirmieri şi brancardieri care banuiesc că au servit o cinzeaca în timpul programului. 

soseşte o salvare. şoferul deschide plictisit uşa şi lasă asistentul să se chinuie cu o bătrână să o pună într-un cărucior. aduc căruciorul cu bătrâna în hol după care o uită efectiv. erau prea preocupaţi să-şi pună o ştampilă pe foaia de parcurs. după câteva minute, se deschide uşa din salonul de trieri şi iasă o asistentă împingând o tragă cu un bolnav. uuppss. bătrânica din cărucior blochează drumul. asistenta împinge nervoasă căruciorul în lateral ca să-şi facă loc, după care pleacă cu targa. apare şoferul cu foaia ştampilată, vorbind la telefon: "ghiţă, mai bagă un sac de zahăr dacă vrei să iasă bun". deduc că e vorba de vin. bătrânica cere apă. NIMENI nu o bagă în seamă. nervoşi, chemăm o asistentă să vadă de bătrână. asistenta ne spune să aşteptăm. 

apare o salvare a SMURD-ului. din ea, coboară şoferul şi paramedicii cu un pacient. toţi se mişcă exact, după un scenariu bine stabilit. se vede clar că fiecare ştie exact ce are de făcut şi o fac bine. duc bolnavul în salonul de trieri, după care ies pe rând şi se apucă să cureţe interiorul salvării. după două minute vin şi anunţă sec: suntem gata. între timp, şoferii celorlalte salvări stau şi povestesc. probabil despre cum fac vinul. salvarea SMURD pleacă în trombă. celelalte stau în soare. bătrânica e încă pe hol şi cerşeşte apă. parcă prin 25 ale lunii am de plată CAS-ul.

all the right moves

dragă, unde doarme copilul?

[thx to mache&ioana]

băgă îndărăt'

noa, băgă iz îndărăt. mi-am tratat depresia şi sper să nu vie aia post-post-concediu. mi-am făcut poftele prin venezia, sara târziu, când umblă lumea bună, într-un restaurant de super fiţe unde îmbuca ceva raul bova şi wesley snipes. nu mă întrebaţi cât a costat că n-am plătit io - io doar am mâncat şi beut ca spartu'.
la milano mi-am văst clanu' şi iar am mâncat şi beut. şi nii aşe până ieri cănd am vint acas'. cu wizzairu' plin de rumâni, care or citit petiţia lu' turcu, că niciunul nu a aplaudat!

Castele de nisip

[Bufniţele nu sunt ceea ce par a fi]

Pentru că mai e un pic până se întoarce băgătorul şef şi nu ştiu după aceea când voi mai apuca să postez, îmi permit azi nişte mici cugetări despre lumea cu care iau contact zilnic: cea a aparenţelor. O lume pe care o hrănim cu toţii, într-o mai mică sau mare măsură.

Politicienii îmbracă haine de campanie electorală pe care şi le schimbă brusc după alegeri; doamna X. trăieşte iluzia căsniciei perfecte cu un bărbat adulter; hi5-erul face o pasiune pentru blonda cu poze prelucrate în photoshop; internautul clădeşte "prietenii" pe ym, bazate pe afirmaţii false şi imagini distorsionate; consumatorul de rând se lasă atras de mirajul ambalajului în spatele căruia se ascunde un conţinut prost...Şi aş mai putea da câteva exemple similare dar mă opresc aici pentru că alta este ideea postului.

Câţi dintre noi facem o diferenţă clară între lumea reală şi cea imaginară? Oare nu ne minţim uneori conştient şi acceptăm să fim minţiţi de teamă că ar putea apărea ceva care va destrăma micul nostru univers în care, aparent, ne e bine? Cred în teoria conform căreia suntem creatorii şi totodată ucigaşii propriilor noastre iluzii. Le creăm pentru că sperăm să ajungem prin ele la experienţe şi trăiri autentice pe care, în mod paradoxal, nu credem că ni le poate oferi lumea reală. Şi le distrugem atunci când acest lucru eşuează.

Cred că e important sa putem controla această lume a iluziilor şi să ne putem retrage din ea atunci când, în locul împlinirii pe care o căutam, se instalează confuzia.

la qvarta

I walk alone

Una din cele mai bune piese ale Tarjei Turunen, fără de care, după părerea mea, muzica celor de la Nightwish nu mai are acelaşi farmec. Fanii celebrei soprane ştiu probabil că aceasta e melodia de debut de pe albumul ei solo, My Winter Storm, considerată o expresie a independenţei solistei şi a dorinţei de a-şi continua cariera muzicală pe cont propriu.

Nu sunt neaparat o fană a rock-ului simfonic dar vocea Tarjei are o magie cu totul specială care mă face să-i ascult piesele aproape obsesiv în anumite zile.

Videoclipul poate părea puţin creepy, eu îl găsesc cumva fascinant, plin de forţă vizuală şi simbolistică. Poate vă place şi vouă...

la qvarta

În cristelniţă...pe repede înainte

O să-mi amintesc de 2009 ca fiind anul crizei şi al...botezurilor. Ieri am fost la al patrulea şi mai urmează unul luna viitoare. Vreau să vă povestesc pe scurt de felul cel puţin ciudat în care s-a desfăşurat botezul de ieri, respectiv slujba din biserica. De fapt e impropriu spus "slujbă" având în vedere durata evenimentului, max. o jum de oră, şi cele câteva scene mai puţin obişnuite la care am luat parte. După ocolirea mesei, domn' părinte, vădit obosit, s-a gândit să-şi mai uşureze munca şi l-a pus pe unul din participanţi să citească un pasaj din evanghelie (a arătat mai întâi cu degetul spre mine dar eu m-am făcut că plouă şi i-am lăsat onoarea unui voluntar :D). Un alt moment comic al evenimentului a fost pe final, când acelaşi domn' părinte ţinea cu o mână foarfeca pentru tăierea suviţelor iar cu cealaltă mobilul la ureche, care-i sunase de zor în buzunarul de la sutană stihar, unde se ştie bine că nu e loc doar pentru lucruri sfinte... Conversaţia a durat cam 5 min, urmată de anunţul fulger: "Haideţi sa ne grăbim, vă rog să mă înţelegeţi, la ora 1 trebuie să ajung la o înmormântare." După care a mai citit o scurtă rugăciune, şi-a strâns catrafusele, am ieşit cu toţii în faţa bisericii, a dat tonul la un "La mulţi ani" total inadecvat locului şi momentului şi dus a fost.

Aşa că, dacă aveţi copii de botezat, nu prea mult timp la dispoziţie pentru ritualuri bisericeşti şi vreţi să scăpaţi de grija setării telefonului pe silent în timpul slujbei, vă pot recomanda eu un preot...mai puţin tipicar.

la qvarta

cuminţi, daaaa?

bă, io băgă am intrat oţâr în depresia post-vacanţă, aşa că am decis să mi-o tratez. şi unde aş fi putut să mi-o tratez mai bine decât la Milano! cu paste, vin roşu, oţâr de gorgonzola şi-un limoncelo la sfârşit, aşa de digestie.
aşa că scăpaţi de mine pentru câteva zile, spre bucuria voastră şi a lui laqvarta, care nu a mai apucat să posteze de când m-am întors din concediu. dar nu vă bucuraţi prea mult, că la întoarcere iar mă gândesc să postez "fluviu", spre disperarea voastră.

turcule, vezi că am luat petiţia cu mine si de-l prind pe ăla de lângă mine că aplaudă îl pun să o înghită!
noa' dragii mei cu bine! qvarta, şo pe ei!

unul din motivele demiterii lui nica

[thx to doru]