Speişăl dedicheişăn tu ma’ frend brylu
прецака, добър апетит!
Am plecat de acasă obsedat să fac o cură de fructe de mare. Mi-am pregătit o listă cu toate mehanele(taverne) din Sozopol, care aveau referinţe bune pe net. Cura mea cu fructe de mare a fost un semi-eşec. Nu prea stăteau bine la acest capitol.
Clasicii creveţi, pe care-i bănuiesc că erau de la Metro, calamari inele sau umpluţi(şi ăştia de pe la Metro), salată de caracatiţă, caracatiţă la grătar şi midii. Midiile măcar erau proaspete, în jurul Sozopolului fiind foarte multe ferme de aqvacultură. 
Delicioasă salata de midii cu ceapă roşie şi mărar.Peşte foarte mult, bun şi proaspăt, gătit clasic(grătar sau cuptor), dar nu mă întrebaţi ce specii ca habar n-am. Am vrut să încerc calcanul, dar am renunţat, una din cauze fiind preţul cam prea piperat iar a doua că prietenul meu Mache(un împatimit pescar) mi-a spus ca nu are cine ştie ce gust deosebit.
Trecem la bucătăria tradiţională. Aici stăteau deosebit de bine. Trei sferturi din ea se bazează pe brânză şi legume. Fiindcă au stat mult timp sub otomani au descoperit porcul ceva mai târziu, dar am mâncat nişte coaste de porc la grătar – o minunăţie.
Mixuri de legume la grătar; ardei umpluţi cu traditionala Sirene(o brânză aproximativ tip feta) şi stropiţi cu un sos pesto; ghiveci cu carne de pui, vită sau porc; Kavarma – o combinaţie de legume, ciuperci şi carne, cu sau fără brânză, gătită în oală de lut la cuptor; pită clasică, pită cu brânză sau usturoi; salata lor tradiţională Shopska, cu roşii, castraveţi şi nelipsita Sirene; baclavaua şi dulciurile pe bază de smochine(având în vedere că fiecare localnic din Sozopol are cel puţin un smochin în curte), incheiau o masă copioasă. De regulă, bulgarii încep masa cu o salată, o continuă cu o supă sau aperitiv şi o incheie cu un fel de bază. Dacă în restaurante porţiile sunt decente, suficient cât să te saturi, în mehane porţiile sunt imense. De exemplu un platou cu ghiveci cu carne de pui(în meniu apărea ca porţie pentru 2 persoane) sătura 4 persoane lejer.
Preţurile zic eu acceptabile. Într-o mehana, doua persoane cheltuie în jur de 50-60 de leva(100-120 de lei – aici inclus şi un bacşiş decent) pentru un meniu compus din salate, aperitiv, fel de bază, vin şi un digestiv. Existau localuri şi tarabe unde cheltuiai mult mai puţin.
La capitolul băuturi pe primul loc vinul roşu. Sute de mărci de vinuri roşii seci bulgăreşti. Colecţia de vinuri Menada, foarte bună şi ca gust şi ca preţ. O culoare frumoasă, un gust deşi aspru, savuros şi cam tăricel. Berea bunicică, în special marca Zagorka.
La capitolul tării stă bine raki-ul din vin, caise(kaisyeva) sau prune. M-am dedulcit cu un rachiu de prune extraordinar vechi de 3 ani, Trojansky slivovica, cu o aromă excelentă şi o culoare asemănătoare cognac-ului.
În Sozopol vă recomand mehana Vyatarnata Melnitsa, restaurantele Neptun si Sveti Nikola. O terasă frumoasă era şi Harem, un bar mai exclusivist.
În Veliko Târnovo, am dat de o terasă de fiţe, pentru cocalarii şi piţipoancele locului. Terasa arăta super bine, muzică de club(90% românească) cu nişte preţuri incredibile la Baccardi. Un Cuba Libre era 2 leva(4,5 lei) iar cel mai scump cocktail undeva la 5 leva. Qwae, poate-l mutăm la Sibiu!
În Arbanassi vă recomand cu toată căldura terasa restaurant din incinta complexului Izvora. Curtea restaurantului e amenajată cu bun gust, are o mică grădină zoologică, chelnerii vorbesc româneşte şi chiar şi engleză!
Alegeţi ca aperitiv platoul Izvora, un mix de mezeluri crud-uscate delicios ce conţine printre altele jambon bulgăresc Elenski but şi cârnaţul plat de Arbanssi, o delicatesă locală. Un platou satură lejer două persoane.
Dar poate lucrul care încântă cel mai mult papilele gustative, e gustul legumelor. Se simt că sunt legume cultivate în grădină, vezi şi guşti roşia aia adevărată, mare, încreţită, zemoasă, cu gustul ăla bun de ţarăăăă!
Clasicii creveţi, pe care-i bănuiesc că erau de la Metro, calamari inele sau umpluţi(şi ăştia de pe la Metro), salată de caracatiţă, caracatiţă la grătar şi midii. Midiile măcar erau proaspete, în jurul Sozopolului fiind foarte multe ferme de aqvacultură. 
Delicioasă salata de midii cu ceapă roşie şi mărar.
Trecem la bucătăria tradiţională. Aici stăteau deosebit de bine. 
Mixuri de legume la grătar; ardei umpluţi cu traditionala Sirene(o brânză aproximativ tip feta) şi stropiţi cu un sos pesto; ghiveci cu carne de pui, vită sau porc; Kavarma – o combinaţie de legume, ciuperci şi carne, cu sau fără brânză, gătită în oală de lut la cuptor; pită clasică, pită cu brânză sau usturoi; salata lor tradiţională Shopska, cu roşii, castraveţi şi nelipsita Sirene; baclavaua şi dulciurile pe bază de smochine(având în vedere că fiecare localnic din Sozopol are cel puţin un smochin în curte), incheiau o masă copioasă. 
Arbanassi e un loc superb. Aflat la 3 km de Veliko Târnovo, pe un deal care-ţi oferă panorama oraşului, acest sat de sorginte albanezo-greacă, este un veritabil monument istoric. Surprinzător, are şi o legătură cu Sibiul: in secolele XVII-XVIII, populaţia satului era constituită din comercianţi care făceau multe afaceri în Transilvania, în special în zona Sibiului, unde aduceau spre vânzare în special mătase şi piele. Aveau chiar şi un reprezentant comercial în Sibiu. Mă duce gândul la câteva nume de familie de sorginte albaneză, întâlnite în zona Mărginimii şi cred că ar putea avea o legătura cu asta.
Casele par construite după tiparul unei cetăţi. Construite în totalitate din piatră, partea de sus tencuită şi zugrăvită în alb, cu scări interioare strâmte şi înguste, cu ferestre mici şi apărate de grilaje de fier. Casele sunt înconjurate de ziduri groase de piatră acoperite cu ţiglă, cu porţi din lemn masiv şi cu nişte firide folosite probabil ca adăpost noaptea de cei care le păzeau. 
Cristina mi-a spus că l-a văzut in trecere şi că arată foarte frumos. Mă bazez pe gusturile ei. Vai de ea dacă nu-mi place!
Veliko e spectaculos cocoţat pe dealuri stâncoase şi tăiat de valea râului Yantra. 
Peste valea Yantrei, traversând un pod, se ajunge pe un platou imens unde se află un muzeu de artă şi un grup statuar reprezentând 4 ţari ai bulgarilor: Asan, Petăr, Kaloyan şi un Ivan Asan. Grupul statuar parcă nu se prea potriveşte cu arhitectura locului. Mă rog, chestie de gust.
Mergem să vedem şi cetatea ţarilor bulgari, cetate cocoţată pe dealul Ţareveţ. Impunătoare, cetatea pare ca veghează asupra liniştii oraşului. Accesul la ea e abrupt şi lung, lucru prea greu pentru Băgă, obosit după atâtea ore de mers pe jos, cu urcat şi coborît trepte! Dar asta nu e o scuză bună aşa că vă spun că era deja destul de târziu şi mai aveam de văzut şi Arbanassi-ul. Aşa că admir cetatea de jos şi trag concluzia: Cristina a avut dreptate! Tura asta a scăpat!
