sâmbătă, 19 decembrie 2009

băgă I - fărst blud


acu' douăjdeani, băgă servea patria sub arme. nuş' ce'o fi având patria în cap de s'o bazat în mine, că io n'aş fi avut încredere să-mi pun un akaem în mână, da' na', aşa o fost mersu' atunci.
aşa că m-am trezit în mijlocul bărăganului(vă vine să credeţi că am ajuns cu pile acolo?), făcând pe conţopistu' îmbrăcat în haine militare ştoc(care m-au costat două vaze de cristal şi-o rudă de salam de sibiu). până la revoluţie evenimentele din decembrie am tras trei cartuşe şi-am aruncat o grenadă, motiv pentru care comandatul unităţii a dat ordin să nu mă mai ducă prin poligon că-i arunc în aer. de parcă io am fost de vină că mi-o pus grenada în mâna stângă deşi io's dreptaci! aşa că o beleam toată ziua prin comandament făcând diferite treburi milităreşti: făcut cafeaua şi ceaiul, curăţenie prin biroul comandantului, temele băiatului şefului de birou(n-am fost io de vină că o rămas corigent!) şi fumat bucegi cu ăla de scria în jurnalul unităţii.
eiii şi vine ziua de 22 decembrie. toată unitatea adunată pe platou să-i fie comunicată un mesaj de la ceauşescu care îl făcea pe milea trădător plus câteva îndemnuri patriotice. io, consemnat în biroul comandatului, ca să-l chem la telefon în caz de ceva şi să ciulesc urechile la radio dacă se anunţă ceva. plictisit, am dat drumul la televizor, că noi prindeam acolo telemoldova-un fel de protv la momentul ăla, când apare o miră după care caramitru şi dinescu. ştiţi faza cu "fraţilor, am învins!". ies în balcon şi încep să urlu la ăia adunaţi pe platou: "băăăăăă, o fugit ceauşescuuuuu!"
să vezi ce rupere de rânduri a fost, cum se îmbulzeau să intre în birou să vadă la televizor, cum urlau "moarte dictatorului". un ofiţer a luat tabloul lui ceaşcă şi-a mototolit poza, în uralele mulţimii....
noa' în momentul ăla m-am speriat. cine pla m-o pus să ies io să anunţ fuga? dacă se întoarce ceaşcă înapoi? deja mă vedeam anchetat şi bătut de securitate, pe mama plângând...... aşa că am luat poza mototolită, am îndreptat-o şi-am pus-o după un dulap. aşa ca prevedere în caz că se întorcea ceaşcă, să mă pot scoate.
după câteva ceasuri, când devenise clar că e ciao gara cu ceaşcă, am scos poza şi m-am pişat revoluţionar pe ea.
după pişare, m-am dus şi io şi m-am servit cu muniţie de război, că se dădea la liber şi m-am echipat ca un adevărat rambo. aveam la centură vreo patru portsectoare pline, în buzunare şi în căciulă plin de trasoare. eram necăjit doar că baioneta era nefolosibilă, că nu era bună nici la desfăcut conservele. pe când visam io că a venit ocazia să trag în inamic un sector întreg la foc automat, comandamentul s-a mutat într-un buncăr iar io am fost lăsat cu încă unul să păzim biroul comandantului. pfuaiii, ce dezamăgire, toţi erau pe laturile unităţii cu armele pregătite de luptă, numa' io stăteam ca bulă în mijlocul unităţii.
noa' şi pe la 10 sara, or început puşcăturile. io, pizdos, îi zic colegului: "hai bă, să merem şi noi să tragem să avem cu ce ne lăuda la gagici după". ne-am băgat ceva în biroul ăla şi-am fugit pe latura unităţii ce dădea înspre sat. băăăă, era ca acum de revelion. aşa de fain se vedeau trasoareleeeee.... ne-am ţâpat pe burtă şi-am început să tragem. jur că rambo îşi tăia venele de vedea! la un moment dat am apucat să ajung şi lângă un coleg ce trăgea cu căţaua(mitraliera cu trepied pentru ăia care nu ştiţi :D ). îi promit că-i dau un pachet de snagov de timişoara(ălea erau de contrabandă la vremea aia) şi-apuc şi io să trag ca apucatul la ea. ramboooo, plângi!
după vreo două ceasuri, începusem să mă plictisesc, că mi-am dat singur seama că teroriştii erau de fapt ciulinii bărăganului, purtaţi de vântul care bătea. aşa că ne-am apucat să tragem de plictiseală, în speranţa că apar neşte arăbeţi cu care să ne batem. sau măcar cu care să ne apucăm de trafic de blugi şi kent. pe la 4 dimineaţa m-am plictist aşa că m-am tirat în dormitor să dorm. zilele următoare au fost plictisitoare. pe lumină dormeam, că teroriştii nu veneau pe lumină, pe întuneric mai trăgeam aşa vreun ceas, după care mă tiram la televizor să văd teroriştii. după ce l-au executat pe ceaşcă, ne-au executat ofiţerii şi pe noi, adică ne-au pus să predăm toată muniţia şi să nu ne mai jucăm aiurea.
până la urmă am pus-o de-un fesene oştăşesc şi-am dat primul decret prin care am decis să ne îmbătăm pulbere de revelionu' ce urma să vie. aşa că, pe 31 dimineaţa am organizat un comando care a descins în sat, unde sub forţa armelor, privirile galeşe ale curvelor din sat şi admiraţia sătenilor revoluţionari, am rechiziţionat un butoi de vin. butoiul l-am luat de la un fraier pe care l-am ameninţat că-l declarăm terorist dacă nu îl dă de bunăvoie. bonus, ne-a dat şi nişte cârnaţ şi slănină. mai greu a fost că ne-a pus vamă comandantul şi-a trebuit să plătim accize la vin. că de' şi gura lor vroia să bea ceva.

în noaptea de rev, am decis toţi să spunem acasă, că luptele au fost crâncene, că am apărat revoluţia şi patria şi să jurăm pe roşu că am capturat câţiva terorişti. a fost momentul nostru de glorie.

2 comentarii:

dacă te ţine, încearcă