miercuri, 28 octombrie 2009

paste şi baschet

Pana mea, azi mă tot chinuiau durerile facerii unui post pentru blog şi nu ieşea. La naiba, mi-am zis,  hi să fiu şmecher şi să o traduc pe Qvarta, poate muşcă ea şi-şi mai dă şi ea interesu’.  Qvarta mai şmecheră, s-o scos, că bă, io am mult de lucru’, că la trei iasă prima recoltă de morcovi pe farmavillu’ ei şi cică e şi-un bonus. I-am urat să-i apară lăcustele şi gândacii de Colorado şi-am stat să văd cum urlă ciobanii şi văcarii în faţă la Băse. Şi în timp ce ăia se tăiau cu lama că nu pot vinde laptele şi brânza am avut o revelaţie. Ştiu despre ce să scriu . Despre mâncare. Ocazie numa’ bună să şi gătesc. Şi dacă tot ăia urlau de brânză şi lapte, am zis să fiu şi io în ton cu ei. Aşa că am decis să gătesc paste cu fructe de mare.
Noa’ să luăm un kil de fructe de mare. Neşte scoiciuţe, călămăruţi şi caracaticuţe-hooo Qvarto, am înţeles- scoici, calamari şi caracatiţă. Le spălăm oţâră în jet de apă rece. Tăiem subţire neşte vrejuri de ţelină, la noi la domnii de la Meediaş se zâce apio, pe care le ţâpăm în cratiţa în care sfârâie neşte oloi de măsline, da’ bă ţăranilor vedeţi să nu fie din ăla extra-nefutut. Ţâpăm  şi-o juma’ de pachet de unt şi după ce se topeşte şi apiou’ o luat oţâră de culoare, băgăm kilu’ de fructe de mare. Când sfărâie mai bine, scoţi sticla de vin alb, tragi o duşcă să fi sigur că nu-i oţetit, aprinzi o ţâgară şi verşi juma de butelie în cratiţă. Mai tragi o duşcă şi scuipi preventiv în cratiţă să fi sigur că nu se trezeşte vreunu’ să se autoinvite să baloteze la tine în sara asta. Asta după ce ai pus în cratiţă neşte sare de mare, chiper şo’ mână de busuioc
Noa’ acu’ merem oţâră să vedem ce fac şăpcarii şi hoţii în cupă, ne râdem că Olaru’ ăla mic e cu fluieru’n bot şi ochii după Cristescu(mai văd şi hoţii cum e să te fure careva), bate inima în noi că şi capra clujană suferă şi mai bem ceva să ne înecăm amaru’ că şi anu’ ăsta o să râdă lolita şi alţi tembeli gen fireball şi ineacşu pe saiturile de specialitate.
Lăsăm baschetu’ deoparte şi merem să ţâpăm o cutie de Barilla nambăr faiv’ în apă, moment în care pe parchet apare Kalala, idolu’ piţipoancelor îmbrăcate în roz. Paştele lui, să-mi aduc aminte când joacă la Sibiu, să-i arunc pe parchet o pereche de iegări, trădătoru’ naibii. Ţine minte Kalala, mâna care ţi-o dat un codru de pită când mureai de foame, mâna aia aruncă şi iegării.
Să revenim la lighioanele noastre. Noa’ pastele după ce o fiert le ţâpi şi le mesteci cu lighioanele. Le tirezi în blid şi te tirezi şi tu să vezi sfârşitul meciului. 
În sfârşit Ţenter se gândeşte să-l bage şi pe John. Hai John, executa-l pe ghibolu’ de Griffith, să-l văd plin de sânge. Gat şi pastele, gat şi vinu’, bag o ţigară şi sorb şi un digestiv, ca să nu mă trezesc la noapte şi să nu mă gândesc ce bătălii om lua noi. Noa’ gata şi meciu’. La cinşpe puncte or bătut hoţii.
Parcă ar mere neşte fructe acrişoare. Qvarto’, n-ai neşte agrişe prin farmavillu’ tău?

7 comentarii:

  1. bre nea jiji esti dus bre! senzational... mi-ai facut seara frumoasa

    RăspundețiȘtergere
  2. era si culmea sa scrii altceva bai, ca doar tu esti jucatorul meu preferat. norocu tau ca ai plecat la cainii mei aia rosii, ca de ajungeai la cluj aruncam dupa tine cu pastele astea :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Na bine, fă-mi în ciudă cu pastele tale cu fructe de mare, eu am avut ciupercuțe înăbușite cu mămăliguță! Așa!

    RăspundețiȘtergere
  4. draaaagaaa, fi si tu mai orasanca. manci mamaliga? ciupercute? manca draga, trufe cu sparanghel, in puii mei!

    RăspundețiȘtergere
  5. agrise n-am, dar am lamai. bune si-alea?
    vezi ca am mai plantat niste telina sa-ti ajunga si data viitoare ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. planteaza totusi agrise. lamaiile sunt banale. ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. banale sau nu, erau varianta cea mai la indemana. asa mai ai de asteptat pana se coc agrisele...

    RăspundețiȘtergere

dacă te ţine, încearcă