miercuri, 7 octombrie 2009

Castele de nisip

[Bufniţele nu sunt ceea ce par a fi]

Pentru că mai e un pic până se întoarce băgătorul şef şi nu ştiu după aceea când voi mai apuca să postez, îmi permit azi nişte mici cugetări despre lumea cu care iau contact zilnic: cea a aparenţelor. O lume pe care o hrănim cu toţii, într-o mai mică sau mare măsură.
Politicienii îmbracă haine de campanie electorală pe care şi le schimbă brusc după alegeri; doamna X. trăieşte iluzia căsniciei perfecte cu un bărbat adulter; hi5-erul face o pasiune pentru blonda cu poze prelucrate în photoshop; internautul clădeşte "prietenii" pe ym, bazate pe afirmaţii false şi imagini distorsionate; consumatorul de rând se lasă atras de mirajul ambalajului în spatele căruia se ascunde un conţinut prost...Şi aş mai putea da câteva exemple similare dar mă opresc aici pentru că alta este ideea postului.
Câţi dintre noi facem o diferenţă clară între lumea reală şi cea imaginară? Oare nu ne minţim uneori conştient şi acceptăm să fim minţiţi de teamă că ar putea apărea ceva care va destrăma micul nostru univers în care, aparent, ne e bine? Cred în teoria conform căreia suntem creatorii şi totodată ucigaşii propriilor noastre iluzii. Le creăm pentru că sperăm să ajungem prin ele la experienţe şi trăiri autentice pe care, în mod paradoxal, nu credem că ni le poate oferi lumea reală. Şi le distrugem atunci când acest lucru eşuează.
Cred că e important sa putem controla această lume a iluziilor şi să ne putem retrage din ea atunci când, în locul împlinirii pe care o căutam, se instalează confuzia.

la qvarta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă