miercuri, 14 octombrie 2009

băgă - ză star

băi, azi vă povestesc cum a ajuns băgă star, mai ieczat star teve, că era serial.
prin '80 în urbea natală, se filma serialul "lumini şi umbre". într-o dimineaţă, în timpul orelor de curs, intră directorul şcolii împreună cu regizorul serialului, andrei blaier. blaier, începe să se încrunte şi începe: "tu, tu, tu....şi tu, mâine dimineaţă la ora 7, îmbrăcaţi cu ce aveţi mai vechi şi mai rupt prin casă, vă prezentaţi la filmări". printre cei aleşi şi mandea. fericit, m-am dus acasă mândru nevoie mare şi i-am zis lui bunică-mea: "floare, ţin-te bine, că de mâine îs mare actor, aşa că vezi cum vorbeşti cu mine!" bătrâna, emoţionată până la lacrimi, mi-o cârpit un dos de palmă şi mi-o zis ceva de fi'sa(adica mama). a doua zi, însoţit de tot clanu' m-am prezentat la filmări, ferm convins că o să-l detronez pe florin piersic şi dichiseanu. băi, dracu ştia că e aşa greu să fi mare actor. stăteam pe platouri de dimineaţa până seara, zgribuliţi de frig şi nemâncaţi. pe la amiază ne dădeau un sandviş, aşa de milă. din când în când, ne mai cumpărau actorii câte o zmeurată sau prăjituri că li se făceau milă de noi. cel mai darnic era ilarion ciobanu.
ei şi vine ziua când trebuia să mă afirm. vine blaier la mine şi-mi zice: "puştiu', tu când auzi motor, te duci la taraba de cartofi unde se opreste doamna margareta pogonat să cumpere, furi câţiva cartofi şi fugi". io, mândru nevoie mare, când aud motor, o tai spre tarabă şi......mă opresc şi mă uit ca boul la margareta pogonat. "stoooopppp...taaaaieeeee..."urla blaier! "bă copileeee, tu nu înţelegi? reluam.....motooorrr..."şi iar o comit....şi uite aşa încă de vreo două ori până când blaier exasperat, mi-a tras o palmă. până la urmă a ieşit aşa cum trebuia.
la vreo câteva zile mă pune să vând ziare şi să strig: "iaaaaaa uuuuniveeeersuuuuuu". urma ca la un moment dat să fiu prins într-o îmbulzeală şi trântit pe jos. băi, au filmat scena aia în duşmănie, mă trânteau pe jos, de la un moment dat nu am mai putut. noroc cu blaier care de milă mi-a zis: "puştiu', hai că mai tragem o dublă şi gata!"
şi dacă tot eram obişnuit cu bătaia, am mai filmat o scenă în care trebuia să muşc dintr-o bucată de pâine cu marmeladă, moment în care tăbărau pe mine câţiva copii care trebuiau să mă bată ca să-mi fure bucata de pâine. şi scena asta a trebuit filmată de câteva ori.
pentru toate acestea am fost recompensat regeşte. absenţe motivate, note de zece plus vreo 3.500 de lei pentru lunile în care am făcut figuraţie. lui mama nu-i venea să creadă câţi bani am primit, când salariul ei la vremea respectivă era ceva de genul 1.500 de lei.
după vreun an şi ceva când au difuzat serialul devenisem vedetă în bloc, singurul lucru care m-a deranjat fiind că nimeni nu mi-a solicitat un autograf.
am rămas totuşi cu un semn de întrebare. băi, io am fost actor sau cascador?

3 comentarii:

  1. victima teo, victima ai fost! lasa bre ca-ti cer eu autograf. pe sticla de rom.

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar ai fost ”star”! Am făcut și eu figurație la mare, într-un film cu Anca Țurcașiu, dar pe noi ne-a pus doar să ne fîțîim printr-un club, să căutam masă... tu, dacă tot te-au caftit ăia pe acolo ești deja rol secundar!!! :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai fost un actor care si-a facut singur cascadoriile. Cam ca Belmondo, asa. Ca si el era si actor si cascador in acelasi timp.

    RăspundețiȘtergere

dacă te ţine, încearcă