vineri, 11 septembrie 2009

Open-air delivery

Aeroportul Băneasa, ora 03:30 a.m.
Un grup de aprox. 150 de oameni întorşi din concediu se îndreaptă în grabă spre banda de bagaje după un zbor obositor de câteva ore. Din cauza iluminatului prost şi prin contrast cu aeroportul din ţara de unde au decolat, clădirea pare mai deprimantă decât în ziua plecării. Ajunşi în dreptul benzii transportoare, aşteaptă nerăbdători sosirea bagajelor. După vreun sfert de oră de aşteptare apare un nene în uniformă, genul de angajat blazat, care anunţă pe un ton plictisit că banda rulantă e defectă şi îi ghidează pe nefericiţii pasageri spre locul din care să-şi recupereze bagajele... Acum imaginaţi-vă o zonă îngrădită în afara clădirii, pe pistă, cu sute de bagaje împrăştiate pe jos, printre care abia ai loc sa te mişti, darămite să ţi-l identifici pe al tău.
Asta s-a întâmplat vara aceasta şi am avut neplăcerea să ma aflu şi eu printre cei 150 de pasageri.
Ce a urmat e lesne de închipuit: oameni mişunând în toate direcţiile, nervi încinşi la maxim, priviri încruntate...Doar cei 2 angajaţi ai aeroportului stăteau pe margine şi se uitau cu nepăsare ca la un spectacol care nu le transmitea nimic. Un singur gest...de intimidare a schiţat unul din ei în momentul în care un pasager, mai puţin interesat de soarta bagajelor sale, şi-a scos aparatul foto. Pozele au fost totuşi făcute, descărcate şi trimise la unul din posturile de televiziune naţionale.
Şi aici povestea se termină. Din păcate nu şi lungul şir de incidente de genul acesta care ne fac să ne întrebăm de fiecare dată: "Dar la alţii de ce se poate şi la noi nu?"...

la qvarta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă