duminică, 13 septembrie 2009

băgă in bulgheria - part uan: ză trip

An de criză. Decis să nu sparg prea mulţi bani, renunţ la Egypt(o mare greşeală – că la cum am spart banii mai bine mergeam în Egypt), mă hotărăsc brusc şi la fel de brusc renunţ, la tot felul de destinaţii: Sithonia, Santorini, Ungaria, Austria. Intr-un final aleg Bulgaria, singura motivaţie fiind locatia. Sozopol. Un oraş care arată bine în poze, încărcat de istorie, destinaţia preferată a elitei sofiote şi aparent ocolită de români. Eroare. Români poţi găsi şi în Guineea Bissau.
Înainte de plecare mă apuc ca un disperat să obţin cât mai multe informaţii despre Sozopol: hotel, crâşme, baruri, vreme. Netu’ măsii, că de vreme numai lucruri rele îmi arată!
Decid ca la întoarcerea din Sozopol să mă opresc şi la Veliko Tarnovo, oraş pe care mulţi îl compară cu Sighişoara.
Pornesc la drum în dimineaţa primei sâmbete din septembrie. La Bolintin Deal sau Vale(pla mea că nu ştiu care), ies de pe autostradă, ca să evit centura Bucureştiului, sufocată de tiruri. Marcel(proaspăt updatat şi încărcat cu harta Bulgariei, de Turcu) dă primul rateu. Mă învârt prin satele din jurul Bucureştiului ca un coi în căldare. În sfârsit ajung la Giurgiu şi dau să trec faimosul pod. Nu înainte să achit taxa. 25 de ron. Pentru mine 35. Idiotul plii care încasează taxa, îmi eliberează chitanţa şi când să-mi ridice bariera începe să urle că i-am dat doar 15 ron. N-am chef să-mi stric ziua şi mai scot 10 ron, deşi ştiu sigur că i-am dat suma corectă.
Trec podul si după ce ajung în partea bulgară, mă aşez conştincios la coada formată. Câţiva cocalari cu X5-uri dă Bucale, depăşesc pe contransens coada formată. Noi nu contăm. Apare un Golf cu numere de Turcia –Corp Diplomatic. Tot pe contrasens. Ghinion. Din faţă vine un tir. Puletele, cu o blonda lângă el, îmi face semn să-i fac loc să intre în faţa mea. Iniţial am vrut să-i arăt un semn internaţional, dar m-am rezumat doar să-i bat obrazul. Sunt un domn, ce pla mea!
În sfârşit cobor podul, trec de controlul documentelor şi ajung intr-un ambuteiaj la ieşirea din vamă. Toată lumea e oprită să cumpere vigneta. KKT! La singurul oficiu de vânzare a vignetei o coadă de cel puţin 100 de persoane. Aflu că vigneta se poate cumpăra şi de la benzinăriile Shell din Ruse, doar că sunt mai scumpe cu 2 euro. O tai direct la benzinărie fiindcă mă piş pe 2 euro în plus!
Am vigneta în parbrizul Maybach-ului aşa că o iau cătinel spre Sozopol. Ruse – Razgrad – Shumen – Ivanski – Partizani – Komunari – Ajtos – Burgas – Sozopol. Marcel dă un rateu în Ajtos şi unul în Burgas. Mă ajută însă semnele de circulaţie. Între Ivanski şi Komunari drumul e rău de tot, plin de gropi. Satele cam sărăcuţe, căruţe trase de măgari, dar fiecare sat are un cimitir. Nu de bulgari ci de maşini. Cimitir denumit pompos: AutoMorga! 
În Komunari mă opresc să admir un peisaj ciudat lângă un lac de acumulare. Nişte stânci ciudate. Şi o crâşmă  recomandată pe net. N-am timp de ea, că mă grăbesc să ajung.
Pe autostradă, spre Burgas, îmi apare un Rompetrol. Motiv de mândrie naţională. Sau de prostie, fiindcă înainte să plec, Rompetrolul m-a anunţat ca Fill&Go-ul meu nu este valabil şi în benzinăriile lor din străinătate.
Ajung in sfarşit în faţa hotelului, după un drum de 10 ore. Sunt cam rupt, dar mă gândesc că mă aşteaptă berea de pe plajă. Incă e vremea bună!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă