marți, 15 septembrie 2009

băgă in bulgheria - part tri: Sozopol




Sozopol. Anticul Apollonia. 
Un mic orăşel, cocoţat pe o stâncă care sfidează valurile Mării Negre. În trecut, locul preferat de vacanţă a elitei sofiote pentru liniştea lui. Linişte care se mai păstreză astăzi doar în partea veche a oraşului. Prin păienjenişul străduţelor din oraşul vechi, se aude doar vântul care tulbură frunzele smochinilor.La porţile caselor vechi, din piatră şi lemn, câte o bătrânică te îmbie să cumperi smochine proaspete sau gem de smochine, frumos ambalat în borcane cu etichete de „Bulgarian cornichons”. 
Din loc în loc câte un restaurant micuţ, o mehana(tavernă), cu muzica în surdină sau terase discrete, pline de lume.

Urci scari, le cobori, şi constaţi ca te-ai pierdut. O iei prin ganguri şi ajungi din nou în locul de unde ai plecat. Depinde de gang. Unele fac legătura între străduţe, altele sunt de fapt intrarea în curţile caselor. 
Mici capele ortodoxe le întâlneşti la tot pasul.  În centrul oraşului vechi turla unei mici biserici seamănă cu un far. Liniştea e tulburată doar de „Hot-ul” Innei, ascultată la maxim pe o terasă de fiţe, amplasată exact în faţa bisericii. Încerc să-mi închipui cum se aude vecernia pe ritmuri house.

Ajungem în capătul stâncii de unde, batuţi de vântul rece, privim valurile nervoase care se sparg de malul abrupt şi stâncos. În faţa noastră se vede insula Sveti Ivan. Farul aflat pe insulă arată drumul pescarilor. Pescari care stau liniştiţi în port şi beau fiindcă nu e vreme de ieşit în larg. În larg se văd luminile staţiunilor aflate la nord de Burgas: Nessebar, Sunny Beach. Lângă insula Sveti Ivan, o insulă mai mica, golaşă, insula Sveti Petăr.
Linistea Sozopolui vechi contrastează cu gălăgia din Sozopolul nou, aflat în partea sudică. Balkan Pop-ul se aude la greu în magazine, restaurante, hoteluri, pensiuni, case de vacanţă. Se pare că bulgarii îl apreciază pe Costi Ioniţă care e mare vedetă printre castraveţari. Sozopolul nou e întins pe dealurile şi coasta din jurul oraşului vechi. În ultimii ani s-a construit în draci şi s-a întins pe coastă încât micile sate din zonă au fost absorbite de Sozopol. Plaja din această zonă e întreruptă din loc în loc de zone stâncoase. 
În partea de nord deocamdata sunt puţine construcţii. Câteva hoteluri(printre care şi cel în care am stat), un residence de lux, cu accesul la plajă făcut printr-un lift de sticlă, câteva campinguri răzleţe. Plaja de aici, e foarte lungă, cu nisip fin, preferata de windsurf-işti. .
Sozopolul vechi are şi el o plajă proprie, dar mai mică, plină de beach-baruri.
Pe coasta din sud, până la frontiera cu Turcia(aflată la vreo 50-60 de km), mai sunt câteva staţiuni. Duni - un resort construit în ultimii ani, cu o plajă foarte lungă, Primorski – un fel de Costineşti, care în anii comunismului era locul de vacanţă a studenţilor comunişti din Cehoslovacia, Polonia, Ungaria si DDR.

Între Duni şi Primorsko e o mică deltă, rezervaţie naturală, a râului Ropotam. Se fac excursii pe acest râu, cu un fel de plută cu motor, până la locul unde se varsă în mare. Nimic spectaculos de văzut, câţiva cormorani, câteva lebede, dar i se face o publicitate imensă în hoteluri. 
Neavând ce face alegem să mergem şi noi. Costă 8 leva de persoană(aproximativ 17 lei). Ne grăbim să prindem pluta care dădea să plece şi ... prima ţeapă! Pluta plină de pensionari ruşi. Dacă ratam pluta asta aveam ocazia să mă bag în seamă cu nişte bunăciuni din Israel, la barul de la ponton urmând sa continui cu ele pe plută. Aşa că mă resemnez cu pensionarele din Moscova, îmbrăcate după moda stalinistă din anii 50. Totul decurge plictisitor până ajungem într-o zonă cu nişte formaţiuni stâncoase. Aici încep disensiunile între pensionari. Bănuiesc că nu cădeau de acord asupra erei în care s-au format acele stânci. 
Partea proastă, că pensionarii din dreapta au venit să se certe cu cei din stânga, astfel că pluta dă semne de dezechilibru. 
Cert este că la debarcare disputa continua, în timp ce mă holbam şi salivam după bunăciunile israeliene care se îmbarcau. 
Încă nu am aflat era formării formaţiunilor stâncoase dar bănuiesc că pensionarii erau foşti profesori, trimişi într-o vacanţă de vreun Vanghelie de sector moscovit, în prag de alegeri locale.
Ca o concluzie finală: Sozopolul merită să fie văzut pentru oraşul vechi. Ca destinaţie de vacanţă doar pentru plajă sau distracţie.........o să-l mai aleg odată la pensie, doar!


Un comentariu:

  1. Cu ce-am rămas eu din postare: că tu visai la bunăciunile din Israel cu Playboy-ul în braţe... :)))
    Lăsînd gluma la o parte, nu zici tu rău aici!

    RăspundețiȘtergere

dacă te ţine, încearcă